Din interpretarea textului legal citat rezulta ca masurile reparatorii in echivalent se acorda doar in cazul in care constructiile aflate pe teren la data notificarii sunt constructii noi, structural diferite de cele preluate.
Constatand, in speta, ca imobilul identificat in raportul de expertiza ca fiind corpul B a suferit modificari doar la planseu, care a fost realizat pentru toata constructia si ca aceasta modificare, impreuna cu golurile de ferestre si de usi practicate la acest corp de cladire, cu scopul de a fi folosit unitar cu cladirea alipita lui - realizata prin edificarea unui grup sanitar, baie si hol - nu pot fi considerate modificari esentiale realizate pe orizontala, pe verticala sau in structura constructiei, instanta constata, contrar concluziilor nemotivate ale expertului, ca spatiul cu alta destinatie decat aceea de locuinta, corpul B, solicitat de reclamant, nu este in prezent o constructie noua care sa nu poata fi restituita in natura.
Prin cererea formulata la 22 noiembrie 2005 reclamantul F.R. a solicitat instantei ca in contradictoriu cu paratii Municipiul Constanta, Primaria Muncipiului Constanta si Primarul Municipiului Constanta sa dispuna anularea dispozitiei nr. 2546/21.07.2005 si restituirea in natura a partii de imobil ramasa neinstrainata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca imobilul din Constanta, str. P.M. nr. 10 a fost proprietatea sa si a fostei sotii, cumparat in anul. 1974. Imobilul a fost preluat abuziv de statul Roman prin aplicarea succesiva a Decretului nr. 223/1974, in baza deciziilor nr. 509/5.11.1983 si nr. 482/5.12.1987 emise de fostul Consiliu Popular.
La aparitia Legii nr. 10/2001 a formulat notificare si a solicitat restituirea in natura a imobilului, dar pentru ca o parte din imbil fusese vanduta, a formulat si actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 28614/31.03.1997 incheiat intre R.A.E.D.P.P. Constanta si sotii C.M. si D.I.
Instanta a apreciat corect ca Decretul nr. 223/1974 nu poate fi considerat un titlu valabil pentru stat, dar a apreciat in raport de probele administrate ca paratii C. au fost de buna credinta la data perfectarii actului. Sentinta judecatoriei a fost mentinuta de instantele de apel si de recurs.
Prin dispozitia contestata i-a fost respinsa cererea de restituire a imobilului, apreciindu-se ca nu are calitatea de persoana indreptatita pentru cota de ½ din imobil a fostei sotii, iar in ceea ce priveste cota preluata pe numele sau s-a considerat ca a primit un pret rezonabil drept despagubire.
A sustinut reclamantul ca in raport de sentinta civila nr. 2823/24.02.2003 a Judecatoriei Constanta prin care s-a stabilit ca imobilul a fost preluat fara titlu valabil, sunt incidente dispozitiile art. 2.1 lit. D din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 din 14.05.2003,unitatea notificata nu a respectat calificarea juridica respectiva si a emis o dispozitie nelegala.
De asemenea, in raport de dispozitiile art. 27 coroborat cu art. 4 si 12 din Legea nr. 10/2001, se putea emite dispozitie de restituire in natura pentru partea de imobil detinuta de Primarie si neinstrainata.
A mai aratat ca problema pretului primit pentru cota de ½ din imobil la plecarea sa din tara se poate rezolva prin rambursarea sumei primite in conformitate cu art. 12 din lege.
Cu privire la respingerea cererii de restituire a cotei de ½ apartinand fostei sotii, reclamantul a mentionat ca prin notificare a solicitat doar restituirea partii din imobil al carui proprietar este, astfel ca trebuia facuta aplicarea art. 4 alin. 1 din lege.
Prin intampinare, paratii au invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a Primariei Municipiului Constanta, iar pe fond au solicitat respingerea actiunii ca nefondata, aratand ca nu cunosc hotararile judecatoresti la care face referire reclamantul in actiune. In ceea ce priveste jumatatea de imobil care a fost preluata de la numita Feizula Talia prin decizia nr. 509/1983, aceasta nu a formulat notificare, iar reclamantul nu are calitatea de persoana indreptatita. Cota reclamantului a fost preluata contra cost prin decizia nr. 482/1987, avand in vedere aprobarea plecarii acestuia din tara. Se sustine ca, in acest caz, persoana a fost indestulata din pretul primit sau avea vocatia de a fi indestulata rezonabil daca instraina imobilul respectiv inainte de manifestarea intentiei de a pleca din tara, astfel incat preluarea imobilului nu a fost abuziva.
Prin sentinta civila nr. 1197/22.06.2007 Tribunalul Constanta a admis contestatia formulata de reclamantul F.R., a anulat dispozitia nr. 2546/21.07.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta si a dispus restituirea in natura a spatiului cu alta destinatie decat aceea de locuinta, situat in Constanta, str. P.M. nr. 10 A si a suprafetei indivize de teren de 85,75 mp de la aceeasi adresa.
Instanta de fond a obligat reclamantul sa ramburseze suma de 17.383 lei reprezentand valoarea despagubirii primite, la care se adauga coeficientul de actualizare stabilit potrivit Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 stabilite prin HG nr. 250/2007 si a obligat Municipiul Constanta la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 700 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantul are calitatea de persoana indreptatita, imobilul a carui restituire s-a cerut fiind preluat in mod abuziv.
Intrucat o parte din imobil, respectiv locuinta cu 2 camere, hol si dependinte, a fost instrainat familiei C. printr-un contract de vanzare cumparare valabil, restituirea in natura se poate dispune numai pentru spatiul cu alta destinatie decat aceea de locuinta, aflat in administrarea RAEDPP Constanta conform HCLM nr. 296/24.07.2001 si pentru terenul in suprafata indiviza de 85,75 mp, aferente cotei reclamantului.
Instanta de fond a mai stabilit ca restituirea in natura a imobilului preluat de la reclamant presupune restituirea de catre acesta a despagubirii primite la preluarea imobilului, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii Municipiul Constanta, Primaria Municipiului Constanta si Primarul Municipiului Constanta solicitand instantei schimbarea hotararii atacate si respingerea contestatiei.
Au sustinut apelantii ca reclamantul nu are calitatea de persoana indreptatita sa ceara restituirea cotei de ½ din imobil apartinand sotiei sale, F.T., aceasta neformuland notificare de restituire a cotei sale indivize din bun. In aceasta privinta, solutia data prin dispozitia contestata este legala si ea trebuie mentinuta.
Cu privire la spatiul in suprafata utila de 28,92 mp, atelier in suprafata de 10,99 mp si teren aferent in suprafata indiviza de 85,75 mp, ce face parte din suprafata totala de 171,50 mp, instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a intregului imobil, desi acesta are un drept de proprietate doar asupra unei cote de ½ din imobil, cealalta jumatate apartinand sotiei sale.
Au mai sustinut apelantii ca imobilul nu a fost identificat corect si complet, expertiza tehnica efectuata la instanta de fond fiind realizata de expertul tehnic fara vizualizarea imobilului si fara posibilitatea de a stabili cu exactitate suprafetele de locuit, lucrarile de extindere si reparatiile sau imbunatatirile care au fost aduse imobilului.
Identificarea corecta a imobilului ar fi determinat concluzia ca imobilul, format initial din doua corpuri de cladire, a suferit modificari majore in structura sa, in prezent imobilul prezentandu-se ca un singur corp de casa cu destinatia de locuinta. Aceasta locuinta are fatada reamenajata cu materiale noi si nu mai exista posibilitatea de a diviza imobilul.
In apel, la solicitarea apelantilor, avand in vedere criticile din motivele de apel referitoare la identificarea corecta a imobilului si a situatiei lui la data solutionarii notificarii, instanta a incuviintat in temeiul art. 295 alin.2 Cod procedura civila efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru a se stabili daca prin modificarile aduse imobilului acesta poate fi considerat un imobil nou, daca exista spatii libere si acestea pot fi restituite in natura, daca lucrarile realizate la imobil sunt anterioare sau ulterioare intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 si daca au fost realizate in baza unei autorizatii de constructie.
Examinand legalitatea sentintei apelate in raport cu criticile formulate de parati si cu probele administrate in apel, instanta constata ca apelul este in parte intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la calitatea reclamantului de persoana indreptatita la restituirea cotei din imobil care a apartinut fostei sotii, dna F.T., instanta retine ca, in adevar, la data formularii notificarii, reclamantul a solicitat restituirea in natura a intregului imobil din Constanta, str. P.M. nr. 10, intelegand prin aceasta sa i se restituie si cota care apartinea sotiei sale. Avand in vedere ca, prin sentinta civila nr. 697 din 22 septembrie 1093, Judecatoria Constanta pronuntase divortul sotilor F. si ca nici un alt act de transmisiune intre vii sau pentru cauza de moarte a cotei fostei sotii a reclamantului nu a fost invocat de catre acesta, in mod corect s-a sustinut ca reclamantul nu poate avea calitatea de persoana indreptatita pentru cota ce a apartinut d-nei Feizula Talia, mandatul de administrare a bunurilor comune ale sotilor nemaiexistand in situatia desfacerii casatoriei.
Instanta de fond a observat corect insa ca, prin contestatia formulata, reclamantul F.R., modificand cererea formulata prin notificare, a solicitat numai cota ce i-a apartinut din imobilul in litigiu, respectiv cota de ½ din acesta, cota care a trecut in proprietatea statului contra cost, prin decizia nr. 482 din 5.12.1987 a fostului Consiliul Popular al Judetului Constanta. De aceea, nu se poate sustine cu temei ca reclamantul nu are calitatea de persoana indreptatita sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de lege pentru cota ce i-a apartinut, iar nu pentru cota fostei sotii, critica din apel fiind neintemeiata sub acest aspect.
Cererea de restituire in natura a privit numai partea de imobil neinstrainata catre tertii cumparatori C., respectiv spatiul comercial - pravalie, precum si terenul aferent acestui spatiu. Prin aceasta solicitare reclamantul a inteles, in virtutea principiului disponibilitatii in procesul civil, sa individualizeze cota sa de jumatate din imobil, chiar daca, valoric, aceasta parte de imobil este mai mica decat partea instrainata catre tertii cumparatori.
In aceste conditii, cum solicitarea reclamantului s-a restrans doar la o parte din imobil, care se incadreaza in cota de ½ din imobil ce i-a apartinut reclamantului, neintemeiat se sustine ca reclamantul putea sa solicite doar ½ din partea neinstrainata, aceasta parte fiind, asa cum s-a aratat, chiar mai mica valoric decat locuinta instrainata.
Criticile din apel sunt insa fondate sub aspectul determinarii cu exactitate a imobilului, avand in vedere modificarile care s-au adus constructiilor pana in prezent.
Din raportul de expertiza efectuat in apel de dl expert C.M. instanta retine ca partea din imobil solicitata de reclamant a fi restituita in natura se identifica pe schita anexa la raportul de expertiza ca fiind corpul B, cu o suprafata utila de 21,98 mp, care in prezent este folosita de familia tertului cumparator, C., prin extinderea locuintei cumparate.
Prin concluziile raportului de expertiza expertul a confirmat insa ceea ce instanta de fond a retinut corect din probele administrate in primul ciclu procesual, ca spatiul cu alta destinatie de locuinta, respectiv corpul denumit corp B in raportul de expertiza, nu a facut obiectul contractului de vanzare cumparare catre familia C., folosinta acestui spatiu de catre tertii cumparatori ai locuintei realizandu-se fara nici un titlu.
Avand in vedere noua configuratie a imobilului, respectiv faptul ca in prezent imobilul are un singur corp de cladire in loc de doua corpuri cate avea la data preluarii in proprietatea statului, instanta a solicitat lamuriri cu privire la data si modul in care s-au realizat transformarile imobilului, respectiv daca aceste transformari au fost realizate cu autorizatie de constructie si daca, prin efectuarea lor, imobilul este intr-o asemenea masura transformat incat nu mai poate fi restituit in natura, fiind un alt imobil decat cel preluat.
Din probele administrate in apel, respectiv adresa nr. 1126/23.11.1988 a ICRAL Constanta, adresa nr. 2864/22.04.1988 a Consiliului Popular al Municipiului Constanta si Memoriul Justificativ intocmit in baza proiectului nr. 225/P/1988, rezulta ca in anul 1988 a fost autorizata extinderea locuintei din Constanta, str. Panait Mosoiu nr. 10, cu un grup sanitar, baie si hol si realizarea unei acoperiri unitare a constructiei, astfel incat sa se obtina o "legare" a celor doua corpuri de cladire.
Situatia juridica ce rezulta din documentele precizate anterior se regaseste si in fapt, descrierea imobilului prin expertiza realizata de dl C.M. fiind intocmai cu autorizarile din anul 1988.
Concluzia ce s-ar desprinde din situatia prezentata este aceea ca imobilul solicitat de catre reclamant pentru restituire in natura, respectiv corpul B din imobil, a suferit modificari minime, respectiv inlocuirea acoperisului cu un altul care a fost realizat pentru intreaga constructie si practicarea unor goluri de usi si geamuri cu scopul de a fi folosit de catre beneficiarul folosintei constructiei corpului A.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, "in cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii, autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent".
Din interpretarea textului legal citat rezulta ca masurile reparatorii in echivalent se acorda doar in cazul in care constructiile aflate pe teren la data notificarii sunt constructii noi, structural diferite de cele preluate.
Constatand, in speta, ca imobilul identificat in raportul de expertiza ca fiind corpul B a suferit modificari doar la planseu, care a fost realizat pentru toata constructia si ca aceasta modificare, impreuna cu golurile de ferestre si de usi practicate la acest corp de cladire, cu scopul de a fi folosit unitar cu cladirea alipita lui - realizata prin edificarea unui grup sanitar, baie si hol - nu pot fi considerate modificari esentiale realizate pe orizontala, pe verticala sau in structura constructiei, instanta constata, contrar concluziilor nemotivate ale expertului, ca spatiul cu alta destinatie decat aceea de locuinta, corpul B, solicitat de reclamant, nu este in prezent o constructie noua care sa nu poata fi restituita in natura.
In legatura cu acest spatiu, instanta de fond a retinut corect ca el nu a facut obiectul contractului de vanzare cumparare incheiat de sotii C. in conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, astfel incat fiind un imobil liber din punct de vedere juridic, el face obiectul restituirii conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.
Chiar daca solutia, in esenta, nu difera de solutia fondului, corecta din perspectiva analizei temeiniciei si legalitatii pretentiilor formulate prin contestatie, fata de determinarile noi efectuate prin expertiza administrata in apel la solicitarea apelantilor parati, modificarea se impune cu privire la determinarea exacta a spatiului care se restituie reclamantului, respectiv a terenului aferent acestuia, dat fiind ca potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicata, dispozitia sau hotararea judecatoreasca de aprobare a restituirii in natura face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra bunului restituit.
Constatand, in speta, ca imobilul identificat de expertul C.M. ca fiind corpul B are o suprafata de 21,98 mp, instanta dispune restituirea in natura a acestui imobil, colorat cu rosu in schita anexa la raport, precum si a terenului de sub aceasta cladire.
Retinand, in acelasi timp, ca din intregul teren preluat de la sotii F., cota reclamantului de 85,75 mp nu poate fi restituita in intregime in natura, terenul liber de 49 mp ce constituie curtea imobilului fiind afectat accesului in locuinta al tertilor cumparatori C., care au o vocatie la atribuirea terenului conform prevederilor Legii nr. 112/1995, instanta stabileste ca pentru diferenta de teren de 63,77 mp reclamantului i se cuvin despagubiri conform art. 1 alin.2, art. 10 alin.1 si 10 din Legea nr. 10/2001.
Se mentine conditionarea restituirii in natura a bunului de restituirea de catre reclamant a despagubirilor primite, proportional cu partea din imobil restituita in natura si cu despagubirile pe care reclamantul urmeaza sa le primeasca pentru diferenta de teren nerestituita in aceeasi modalitate.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, se admite apelul si schimbata in parte sentinta, iar in conformitate cu prevederile art. 276 Cod procedura civila, intimatul va fi obligat la cheltuieli de judecata proportional cu pretentiile admise in apel.