Executare silita. Neexecutarea unei obligatii de a face constand in faptul personal al debitorului. Invocarea imposibilitatii executarii acesteia.

Sentinta civila nr. 3762 din data de 19.04.2005 pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Executare silita. Neexecutarea unei obligatii de a face constand in faptul personal al debitorului. Invocarea imposibilitatii executarii acesteia.

Prin sentinta civila nr. 3762/19.04.2005 instanta a admis in parte cererea formulata de reclamanta V.E. in contradictoriu cu paratul D.P., a obligat paratul sa plateasca in favoarea statului o amenda civila in cuantum de 200.000 lei pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazuta in titlul executoriu decizia civila nr. 11A/8.01.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila in dosar nr. 775/2002, constand in mutarea bransamentului de pe peretele proprietatea reclamantei si a respins capatul de cerere privind obligarea paratului la plata unor daune interese ca neintemeiata.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 6674/22.04.2005, reclamanta V.E. a chemat in judecata pe paratul D.P., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea acestuia la plata unei amenzi civile in favoarea statului in cuantum de 500.000 lei pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazuta in titlul executoriu, respectiv decizia civila nr. 11A/8.01.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV–a Civila in dosar nr. 775/2002 precum si obligarea acestuia la plata unor daune interese pentru neindeplinirea obligatiei stipulate in titlu executoriu in cuantum de 500.000 lei pe zi de intarziere cu incepere de la data de 20.04.2004 si pana la data executarii obligatiei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 11809/14.11.2001 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosar nr. 7688/2001, paratul a fost obligat sa-i plateasca daune in valoare de 37.100.000 lei reprezentand contravaloarea lucrarilor de reparatii pentru imobilul proprietatea sa. Totodata, instanta a respins capatul de cerere privind mutarea bransamentului si a nisei regulatorului de gaze amplasat pe zidul imobilului care ii apartine.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, iar prin decizia civila nr. 11A/8.01.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila in dosar nr. 775/2002, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului, s-a admis apelul si s-a decis ca paratul sa mute bransamentul si nisa regulatorului de gaze de pe peretele proprietatea reclamantei pe peretele proprietatea sa.
In vederea punerii in executare a titlului obtinut s-a adresat executorului judecatoresc D. N., formandu-se dosarul de executare nr. 472/2003.
Obligatia stipulata de tribunal in sarcina paratului nu poate fi efectuata de reclamanta pe cheltuiala acesteia, desi a intreprins numeroase demersuri in acest sens,
Reclamanta a mai aratat ca amplasarea bransamentului si a nisei regulatorului de gaze pe peretele imobilului sau o impiedica sa efectueze remedierile constand in repararea imobilului proprietatea sa, produse tot din culpa paratului.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 580/3 alin 1 si 2 C.pr.civ.
Prin incheierea pronuntata la data de 4.06.2004 in dosar nr. 6674/2004, instanta a respins cererea privind obligarea paratului la plata unor amenzi cominatorii, cu motivarea ca prin specificul ei, acesta operatie nu poate fi efectuata de debitor personal, ea necesitand interventia personalului specializat in lucrari cu specific instalatii gaze si ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca s-a adresat instantei cu o noua cerere in care sa solicite ca institutia specializata sa efectueze operatiile de mutare a instalatiei de gaze pe cheltuiala paratului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta Vasie Elena, care a fost admis prin decizia civila 1127/15.11.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila in dosar nr. 1587/2004, casandu-se incheierea recurata si trimitandu-se cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
In motivare, s-a aratat ca solutia instantei de respingere a cererii de obligare a paratului la plata unei amenzi civile in favoarea statului nu face obiectul examinarii in cadrul recursului, avand in vedere caracterul irevocabil prevazut de dispozitiile art. 580/3 alin 1 C.pr.civ. Cu toate acestea, constatandu-se ca instanta de fond a omis sa cerceteze capatul al doilea din cererea reclamantei, referitor la obligarea paratului la plata unor daune interese pentru faptul ca o impiedica sa-si foloseasca proprietatea si sa-si efectueze reparatiile necesare.
Cererea a fost reinregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1569/25.01.2005.
La termenul din 1.03.2005 reclamanta a precizat ca solicita obligarea paratului la plata unei sume de 300.000.000 lei cu titlu de daune interese, ulterior reducandu-si pretentiile la suma de 75.000.000 lei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 11A/8.01.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosar nr. 775/2003, care constituie titlu executoriu, paratul a fost obligat sa mute bransamentul si nisa regulator de gaze de pe peretele proprietatea reclamantei pe peretele proprietatea sa.
Dupa incuviintarea executarii silite in dosar nr. 1697/2002 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si trimiterea somatiei prin executor judecatoresc N. D., in dosar nr. 472/2003, conform art. 580^1 C.pr.civ, intrucat obligatia nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul. creditoarea s-a adresat instantei pentru ca debitorul sa fie constrans la indeplinirea ei prin obligarea de a plati o amenda civila in favoarea statului, in cazul admiterii cererii, incheierea avand caracter irevocabil potrivit art. 580^3 alin. 1 C.pr.civ.
De asemenea, reclamanta a solicitat, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neindeplinirea obligatiei, pronuntarea unei hotarari judecatoresti privind obligarea debitorului la daune interese, conform art. 580^3 alin. 2 rap. la art. 574 C.pr.civ.
Incheierea pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti prin care a fost respinsa cererea reclamantei de aplicare a unor amenzi civile in favoarea statului a fost casata in totalitate, iar nu in parte, de instanta de recurs.
Avand in vedere prevederile art. 315 C.pr.civ, dar si principiile generale dupa care se desfasoara procesul civil, sunt obligatorii dezlegarile date de instanta de recurs problemelor de drept in primul rand prin dispozitivul hotararii si intrucat in urma deciziei tribunalului incheierea atacata, fiind casata, nu mai produce nici un efect, fiind ca si inexistenta, instanta a procedat la rejudecarea intregii cereri formulate de reclamanta creditoare.
Desi a fost obligat sa mute atat bransamentul cat si nisa regulatorului de gaze, debitorul nu si-a indeplinit in decat cea de-a doua obligatie stabilita prin hotararea judecatoreasca, astfel cum a recunoscut la interogatoriu si cum rezulta din declaratiile martorilor reclamantei. Declaratiile martorilor paratului, care au aratat ca pe peretele casei reclamantei nu se mai afla nici o parte a instalatiei de gaze a paratului sunt contrazise chiar de raspunsul paratului la interogatoriu, astfel ca, necoroborandu-se cu restul materialului probator administrat, au fost inlaturate.
In faza executarii silite, nu mai poate fi pusa in discutie imposibilitatea executarii obligatiei stabilite prin titlu executoriu, care ar conduce la modificarea hotararii puse in executare. Motivele invocate nu se pot referi la probleme de fond, care sa repuna in discutie hotararea ce se executa, deoarece partea interesata a avut posibilitatea sa le valorifice in cadrul judecatii, fie prin cereri adresate instantei, fie prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege. A admite o alta solutie inseamna a aduce atingere autoritatii de lucru judecat, desi nu exista un text de lege in acest sens.
Pe de alta parte, imprejurarea ca sub imobilul paratului ar fi montata o instalatie de forta care nu permite apropierea de o sursa de gaz, fiind pericol de explozie, nu constituie o imposibilitate absoluta de indeplinire a obligatiei, deoarce in ultima instanta paratul poate sa desfiinteze instalatia de forta pentru a respecta hotararea judecatoreasca pusa in executare.
In al doilea rand, la concluziile pe fond reclamanta a solicitat numai mutarea instalatiei de pe peretele sau, nu neaparat pe peretele paratului, iar executarea silita este guvernata, ca si faza judecatii, de principiul disponibilitatii.
Este adevarat ca pentru mutarea instalatiei de gaze este necesara si obtinerea unor autorizatii din partea institutiilor competente, ceea ce nu impieteaza insa asupra obligatiei sale care tocmai din aceasta cauza are un caracter intuitu personae, paratul fiind singurul care poate face demersurile necesare pentru obtinerea acestora, iar in caz de refuz, se poate adresa instantelor judecatoresti.
In fapt, obligatia de a muta instalatia de gaze include prin insasi natura ei si obligatia de a obtine autorizatiile, inconvenientele acestei situatii urmand a fi suportate de parat, care trebuie sa inlature prejudiciul produs reclamantei prin atingerile aduse dreptului sau de proprietate.
In ceea ce priveste capatul al doilea de cerere, privind obligarea paratului la plata unor daune interese pentru prejudiciul cauzat ca urmare a imposbilitatii efectuarii reparatiilor la calcanul casei, acesta a fost respins, intrucat reclamanta, desi avea acesta obligatie conform art. 1169 Cod civ. si art. 129 alin.1 C.pr.civ., nu a facut dovada intinderii acestui prejudiciu prin administrarea unei probe cu expertiza tehnica de specialitate.

Sursa: Portal.just.ro