Plangere contraventionala. Controlul jurisdictional asupra modalitatii de individualizare a sanctiunii
Stabilirea unor limite minime si maxime care nu permit efectuarea unei corecte individualizari a sanctiunii incalca dreptul contravenientului la un proces echitabil
Prin sentinta civila nr. 3930 din 9 decembrie 2008 Judecatoria Roman a admis in parte plangerea contraventionala formulata de petentul D.P. impotriva procesului-verbal incheiat de Serviciul de Politie Comunitara din cadrul Primariei mun. Roman si a inlocuit amenda in suma de 1.000 RON aplicata pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 1 din Hotararea nr. 119/2006 a Consiliului Local al mun. Roman cu sanctiunea avertisment.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PC nr. 7333 din 21 octombrie 2008 intocmit de Serviciul Public de Politie Comunitara din cadrul Primariei mun. Roman s-a retinut in sarcina petentului savarsirea contraventiei prevazute de art. 1 din Hotararea nr. 119/2006 a Consiliului Local al mun. Roman, pentru care i s-a aplicat sanctiunea amenzii in suma de 1.000 RON.
S-a retinut in sarcina petentului ca in ziua de 30 septembrie 2008, la ora 11,58, autoturismul proprietatea acestuia a fost depistat expus la vanzare pe str. Oituz, in fata barului SKY, locatie in care nu este permisa expunerea spre vanzare a autovehiculelor. Petentul nu a fost de fata la incheierea procesului-verbal, acesta fiind semnat de martorul asistent C.V.M. Procesul-verbal este insotit de plansele foto executate in momentul constatarii contraventiei, din care rezulta nemijlocit si fara echivoc savarsirea contraventiei.
Potrivit art. 1 din Hotararea nr. 119/2006 a Consiliului Local al mun. Roman constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 RON la 2.500 RON fapta de a expune autovehicule spre vanzare in parcari sau locuri de parcare amenajate situate pe drumurile publice din mun. Roman.
Daca in ceea ce priveste vinovatia petentului si materialitatea faptei retinute in sarcina sa nu subzista nici un dubiu, sanctiunea aplicata acestuia comporta discutii din perspectiva realizarii unei juste individualizari. Scopul aplicarii sanctiunii contraventionale este, in egala masura, preventiv si coercitiv, finalitatea vizata fiind atat oprirea contravenientului de la comiterea unei fapte similare, cat si instituirea unor privatiuni de ordin pecuniar. Pentru a-si realiza acest scop si pentru a nu reprezenta o represiune excesiva, sanctiunea contraventionala trebuie sa fie pe deplin adecvata si in mod cat mai strict circumscrisa gradului concret de pericol social al faptei. O sanctiune mult prea aspra in raport cu gravitatea faptei nu isi va produce efectul scontat, creand, dimpotriva, impresia unei finalitati pur represive a demersului autoritatilor.
In speta, este indubitabil ca fapta petentului lezeaza relatii de convietuire sociala referitoare la derularea in conditii oneste a activitatilor de publicitate si vanzare a autoturismelor, relatii a caror protectie s-a realizat, intre altele, prin incriminarea faptei de a expune spre vanzare autovehicule in alte locatii decat cele stabilite de autoritatile locale. Trebuie observat, insa, ca valoarea sociala ocrotita prin incriminarea acestei fapte este de mica importanta si, in egala masura, atingerea adusa acesteia este nesemnificativa. Stabilindu-se, insa, limitele speciale ale sanctiunii amenzii intre 1.000 RON si 2.500 RON se paralizeaza orice demers indreptat spre realizarea unei corecte individualizari a sanctiunii. In raport cu gravitatea scazuta a faptei, sanctiunea minima speciala prevazuta de lege (cuantum care a si fost, de altfel, aplicat petentului) este mult prea aspra. In atari conditii, sanctionarea petentului prin aplicarea unei amenzi in suma de 1.000 RON este, evident, excesiva, chiar si in conditiile in care s-a probat ca anterior petentul a mai comis fapte de aceeasi natura.
Instanta a apreciat ca prin marja limitata de apreciere pe care o are cu privire la individualizarea sanctiunii amenzii este pusa in imposibilitatea de a realiza o individualizare corecta, iar prin aceasta se incalca dreptul petentului la un proces echitabil, asa cum este definit de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de jurisprudenta constanta a Curtii Europene.
Drept urmare, avand in vedere considerentele ce preced, apreciind ca in materialitatea sa fapta petentului prezinta un grad scazut de pericol social si ca indreptarea acestuia poate fi realizata prin aplicarea sanctiunii avertisment, instanta a admis plangerea in parte si a dispus inlocuirea sanctiunii contraventionale.