Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate . Caracterul urgent si vremelnic al masurii solicitate
Stabilirea unui program de vizitare a minorului pe calea ordonantei presedintiale pentru o perioada de timp determinata. Admiterea cererii in considerarea caracterului urgent, valorificand interesul superior al minorului
Prin ordonanta civila nr. 1482 din 21 iulie 2006 Judecatoria Roman a admis cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul F.L., cetatean italian, impotriva paratei F.A.C., stabilind in favoarea celui dintai dreptul de a lua pe minorul F.G.E., nascut la 23 aprilie 1998, la domiciliul sau din mun. Roman timp de o saptamana in perioada 22 iulie 2006 – 14 august 2006, fara posibilitatea de a parasi Romania. Reclamantul si-a motivat cererea prin aceea ca parata ii obstructioneaza exercitarea dreptului de a vedea minorul si ca ulterior datei de 15 august urmeaza sa plece intr-o misiune umanitara in Kuweit pe o perioada de 6 luni, timp in care se va afla in imposibilitate de a-si vedea fiul.
Pentru a admite cererea instanta a retinut ca partile s-au casatorit in anul 1996, la data solutionarii cererii de ordonanta presedintiala aflandu-se in procedura de divort. Prima instanta a dispus desfacerea casatoriei prin sentinta civila nr. 778/2006, prin care s-a dispus si incredintarea minorului spre crestere si educare mamei, dar aceasta sentinta a fost apelata.
In drept instanta a retinut ca, potrivit art. 43 alin. 3 Cod fam., parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. Aceste drepturi parintesti se pastreaza, chiar daca exercitarea lor capata aspecte particulare, tocmai prin prisma faptului ca se manifesta in mod discontinuu. De aceea sustinerea reclamantei ca parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul nu-l mai poate tine, ori ca nu mai poate avea dreptul de indrumare asupra acestuia, nu pot fi primite. Intr-adevar exercitiul acestora este limitat, dar aceste prerogative subzista. Manifestarea acestui drept de a pastra legaturile personale cu minorul trebuie, insa, sa fie in consonanta cu interesele superioare ale copilului si, in nici un moment, sa nu ii puna in pericol dezvoltarea fizica sau psihica. Acest drept trebuie sa se bazeze, totodata, pe existenta unei relatii afective suficient de solide intre parinte si minor. Din aceste motive instanta a apreciat ca nu poate fi pus sub semnul incertitudinii dreptul reclamantului de a pastra legaturile personale cu minorul.
Asupra admisibilitatii cererii de recunoastere a dreptului de a pastra legaturi personale cu minorul pe cale de ordonanta presedintiala instanta a retinut ca aceasta chestiune trebuie analizata atat prin prisma dispozitiilor art. 581 Cod proc. civila, cat si in functie de circumstantele concrete ale cauzei. Pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala este necesar ca masura vizata sa aiba un caracter vremelnic, sa fie expresia unei situatii de fapt care reclama urgenta in demersul in justitie, prin riscul producerii unui prejudiciu prin intarziere, si sa nu prejudece fondul litigiului dintre parti. Este cert ca recunoasterea dreptului de a pastra legaturi personale cu minorul in modalitatea solicitata prin cererea introductiva (posibilitatea reclamantului de a lua minorul la domiciliul sau din tara timp de o saptamana , in intervalul 15 iulie 2006 – 15 august 2006) prezinta un caracter vremelnic tocmai prin incadrarea stricta intr-un anume interval de timp in care dreptul pretins urmeaza a fi exercitat. Din acest considerent nu subzista riscul ca o masura incuviintata in mod vremelnic sa dobandeasca un caracter permanent. Cat priveste caracterul urgent al solicitarii reclamantului, acesta survine ca expresie a imprejurarilor de fapt care particularizeaza raporturile dintre soti. Astfel, datorita relatiilor tensionate dintre fostii soti (materializate in litigiul penal pendinte pe rolul Judecatoriei Roman) exercitarea de catre reclamant a dreptului de a pastra legaturi personale cu minorul in absenta unei hotarari judecatoresti ar fi imposibila. Totodata, iminenta plecare in strainatate a reclamantului pe o perioada de aproximativ 6 luni face imposibila, in acest moment, valorificarea pe calea dreptului comun a dreptului pretins. Este evident ca, prin intarziere, atat reclamantul, cat si minorul ar fi prejudiciati, primul prin punerea, fara vreo justificare rezonabila, in imposibilitatea de a-si exercita drepturile parintesti pe o perioada indelungata de timp, iar cel de-al doilea prin privarea de manifestarea si dezvoltarea relatiilor afective firesti dintre copil si parinte. In consecinta cererea are un caracter urgent si este de natura sa impiedice cauzarea unui prejudiciu. De asemenea, in ceea ce priveste cerinta neprejudecarii fondului, instanta a apreciat ca si aceasta conditie este indeplinita data fiind modalitatea in care s-a solicitat a se recunoaste exercitarea dreptului dedus judecatii, prin incadrarea in mod strict in coordonatele temporale precizate.