In ceea ce priveste gresita individualizare a pedepsei sub aspectul modalitatii de executare, in mod corect, s-a dispus executarea pedepsei in regim de detinere, avand in vedere persistenta infractionala a inculpatului, care a suferit mai multe condamnari la pedepse cu inchisoare pentru savarsirea mai multor fapte penale, aspect ce demonstreaza ca, prin savarsirea din nou a unor infractiuni, scopul pedepselor aplicate, respectiv schimbarea comportamentului antisocial al inculpatului, formarea unei noi atitudini fata de valorile sociale aparate prin legea penala, nu a fost atins, impunandu-se o reactie mai energica din partea societatii.
In sensul acestei concluzii este si imprejurarea ca, nici dupa ce inculpatul a beneficiat de clementa legii, prin gratierea unor pedepse, acesta a intrat in conflict cu legea penala, element care, alaturat celorlalte considerente, il caracterizeaza pe inculpat ca fiind mai periculos.
Atitudinea sincera a inculpatului, in contextul materialului probator laborios, nu poate fi considerat ca fiind suficient pentru a considera ca nu se impune executarea efectiva a pedepsei.
Se retine si modalitatea de savarsire a faptei, inculpatul antrenand in activitatea infractionala si alte persoane, prin inducerea in eroare a acestora cu privire la caracterul licit al activitatii sale, frecventa unor asemenea fapte, de sustragere de material feros de la caile ferate si valorificarea lui la societati de colectare de fier vechi.
Posibilitatile de reintegrare sociala, confirmate prin referatul de evaluare, dupa o perioada indelungata de comportament infractional, nu sunt suficiente pentru a dispune o alta modalitate de executare decat cea efectiva.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca, prin sentinta penala nr.549/21.05.2008, pronuntata de Judecatoria Constanta in dosar nr.7399/212/2007, s-a dispus, in baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a cod penal cu aplicarea art.74 lit. c si art.76 lit. c cod penal condamnarea inculpatului T.M. la pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a constatat ca infractiunea din prezenta cauza este savarsita in concurs cu infractiunea prevazuta de art.37 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal si art.13 din legea nr.87/1994, s-a repus, in individualitatea lor, pedepsele componente ale sentintei penale nr.1931/06.10.2005 a Judecatoriei Constanta, prin care a fost aplicata inculpatului pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare, in pedepsele de 7 luni inchisoare, 6 luni inchisoare si 6 luni inchisoare.
S-a mentinut revocarea gratierii conditionate a pedepsei de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2239/2000 a Judecatoriei Constanta si s-a contopit pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 7 luni inchisoare aplicata pentru art.13 din legea nr.87/1994 in pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare la care s-a adaugat pedeapsa de 6 luni aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.40 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal aplicata prin sentinta penala nr.2239/15.12.2000 a Judecatoriei Constanta, in final inculpatul T.M. urmand sa execute pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare.
In baza art.36 alin.3 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada executata de la 09.11.2005 la 11.07.2006 si s-a dispus ca pedeapsa sa fie executata in regim de detentie, conform artr.57 cod penal.
In baza art. 71 cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit. a, teza a doua si lit. b cod penal. pe durata executarii pedepsei.
S-a respins, ca nefondata, actiunea civila formulata de partea civila Unitatea Militara 02547 Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond, in baza materialului probator administrat in cauza, a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta nr. 9102/P/2005 din data de 11.05.2005 inregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.7399/212/2007 din data de 05.05.2007 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului T.M. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a cod penal.
In data de 09.05.2004, inculpatul, care avea si o societate de colectare fier vechi, l-a contactat pe martorul M.D., acesta fiind sudor si colaborand cu societatea administrata de inculpat si i-a comunicat ca are de taiat fier vechi, solicitandu-i ajutorul, sens in care ambii s-au deplasat in zona Anestatiei CF. Palas Constanta, loc in care inculpatul i-a aratat martorului o portiune de sina de cale ferata, solicitandu-i sa o taie in bucati de 4-5 metri, asigurandu-l ca nu sunt probleme cu privire la legalitatea operatiunii, ceea ce martorul a si facut, sine ce au fost incarcate cu ajutorul martorilor A.N., I.S., M.V., D.S., A.M., M.C. si A.G. si transportate cu un camion adus de inculpat, apartinand societatii SC T.T. SRL, condus de martorul B.R., la sediul acestei societatii, ce era administrata de inculpat, loc unde sinele au fost descarcate de aceleasi persoane.
Persoanele care l-au ajutat pe inculpat au fost asigurate de catre acesta ca nu sunt probleme cu privire la legalitatea operatiunii.
Situatia de fapt a fost retinuta in baza urmatoarelor mijloace de proba: proces verbal de constatare, schita locului faptei, procese verbale de constatare, planse foto, dovada de predare a cupoanelor de sina de cale ferata catre Sucursala Regionala CF. Constanta, adresa de prejudiciu de la UM 02547 Bucuresti, declaratiile martorilor, procese verbale de recunoastere dupa semnalmente si declaratiile inculpatului.
S-a stabilit, in raport de situatia de fapt retinuta ca, fapta inculpatului, care impreuna cu o persoana care nu cunostea ca savarseste o activitate ilicita si cu ajutorul tuturor martorilor a sustras 110 metri liniari sina cale ferata, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a cod penal.
La stabilirea si individualizarea pedepsei s-au avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 cod penal, gradul de pericol social care rezulta din modalitatea si imprejurarile de comitere a faptei precum si de persoana inculpatului, atitudinea sincera, prezenta antecedentelor penale, varsta acestuia si perspectivele de reintegrare sociala.
Atitudinea sincera a inculpatului si circumstantele sale personale, au fost apreciate ca circumstantele atenuante in conditiile art.74 lit. c cod penal carora li s-a dat eficienta prev. de art.76 lit. c cod penal.
S-a constatat ca infractiunea din prezenta cauza este savarsita in concurs cu infractiunile prev. de art.37 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal si art.13 din legea nr.87/1994, fiind repuse in individualitatea lor pedepsele componente ale sentintei penalre nr.1931/06.10.2005 a Judecatoriei Constanta, respectiv 7 luni inchisoare, 6 luni inchisoare si 6 luni inchisoare.
S-a mentinut revocarea gratierii conditionate a pedepsei de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2239/2000 a Judecatoriei Constanta si s-a contopit pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 7 luni inchisoare aplicata pentru art.13 din legea nr.87/1994 in pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare la care s-a adaugat pedeapsa de 6 luni aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.40 din Legea nr.82/1991, art.289 cod penal aplicata prin sentinta penala nr.2239/15.12.2000 a Judecatoriei Constanta, in final inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, in regim de detentie, conform artr.57 cod penal, fapt pentru care i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit. a, teza a doua si lit. b cod penal, pe durata executarii pedepsei.
In baza art.36 alin.3 cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicata perioada executata.
Partea vatamata U.M.02547 Bucuresti s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 26.233,2 lei, reprezentand valoarea sinelor sustrase.
Intrucat intreaga cantitate de sina de cale ferata sustrasa a fost recuperata si predata numitului A.C., conform procesului verbal de predare-primire, s-a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, deoarece sinele sustrase nu se mai gasesc in posesia inculpatului, astfel ca acesta nu mai poate fi obligat la acoperirea prejudiciului.
Impotriva sentintei penale mentionate au formulat apel inculpatul T.M. si partea civila Ministerul Apararii.
Prin decizia penala nr.176/01.04.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosar nr.7399/212/2007, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat si s-a admis apelul declarat de apelanta - parte civila Ministerul Apararii, s-a desfiintat, in parte, sentinta apelata si rejudecand s-a admis actiunea civila formulata de aceasta fiind inculpatul la plata sumei de 102.114, prejudiciu efectiv.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste apelul formulat de inculpat, prin care s-a criticat aplicarea gresita a dispozitiilor art. 57 cod penal, s-a apreciat ca, in mod corect, la stabilirea si individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanta de fond a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 cod penal, respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de partea speciala, gradul de pericol social care rezulta din modalitatea, din imprejurarile de comitere a faptei, precum si de persoana inculpatului, care desi a fost sincer, a mai avut conflicte cu legea penala, dar are 52 ani, perspective de reintegrare sociala.
S-a considerat ca declaratia martorei S.C., audiata in circumstantiere in apel, concorda cu aspectele avute in vedere de instanta de fond la individualizare, respectiv cu referatul de evaluare care-i confera perspective de reintegrare sociala, considerandu-se ca, instanta de fond a dat dovada de clementa si a avut in vedere atitudinea sincera a inculpatului, circumstantele sale personale, retinand in favoarea acestuia circumstantele atenuante prevazute de art.74 lit. c cod penal, reducand pedeapsa ce s-a aplicat acestuia sub minimului special prevazut de lege.
Referitor la aplicarea art. 57 cod penal, s-a retinut ca infractiunea din prezenta cauza este savarsita in concurs cu infractiunile prev. de art.37 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal si art.13 din legea nr.87/1994, astfel ca, se impune repunerea in individualitatea lor a pedepselor componente ale sentintei penale nr.1931/06.10.2005 a Judecatoriei Constanta, situatie in care, in mod justificat prima instanta a mentinut revocarea gratierii conditionate a pedepsei de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2239/2000 a Judecatoriei Constanta si a dispus contopirea pedepsei de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta apelata cu pedeapsa de 7 luni inchisoare aplicata pentru art.13 din legea nr.87/1994 in pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare la care in mod corect s-a adaugat pedeapsa de 6 luni aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.40 din legea nr.82/1991, art.289 cod penal, aplicata prin sentinta penala nr.2239/15.12.2000 a Judecatoriei Constanta, aspecte ce sunt suficiente pentru a justifica aplicarea unei pedepse cu inchisoarea in regim de detentie.
Referitor la apelul declarat de apelanta intimata parte civila, s-a apreciat ca fiind intemeiat, retinandu-se, potrivit raportului de expertiza intocmit la data de 18.11.2008 de catre expert I.P. si a suplimentului acestui raport, ca, in mod indubitabil, partii civile i s-a creat un prejudiciu de 123.970 lei din care, prin vanzarea ca material recuperabil a sinelor, se putea obtine suma de 3.260 lei , uzura acestor sine de cale ferata fiind de 18.596 lei.
S-a apreciat ca, in aceste conditii, prejudiciul efectiv creat partii civile este constituit in urma expertizarii, din valoarea totala a bunurilor sustrase din care se vor scade uzura acestora cat si valoarea efectiva a materialelor recuperate si care pot fi valorificate, insa improprii destinatiei lor.
Impotriva sus-mentionatei sentinte si decizii a formulat recurs inculpatul T.M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:
Hotararea instantei de apel este criticabila din perspectiva dispozitiilor, art.385 ind.9 pct.9 si 18 cod procedura penala.
Instanta de apel nu a motivat solutia pronuntata in ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, considerandu-se ca, in mod gresit, s-a dispus executarea pedepsei in regim de detentie, si aceasta in raport de toate circumstantele atenuante de care beneficiaza inculpatul, sens in care se face trimitere la faptul ca, acesta este perceput ca avand un comportament corespunzator in societate, este incadrat in munca, iar dupa comiterea faptei acesta a dat dovada de o conduita conforma cu normele sociale, general acceptate.
Se face trimitere la referatul intocmit in cauza potrivit cu care inculpatul prezinta perspective de reintegrare sociala, este incadrat in munca, fiind sofer la Spitalul Judetean Constanta, a dat dovada de o buna conduita, atat anterior cat si ulterior comiterii faptei, colaborand cu organele de ancheta si recunoscand savarsirea faptei si a ajutat la recuperarea in natura a prejudiciului cauzat.
Se apreciaza, in raport de aceste elemente, ca este posibila atingerea scopului pedepsei aplicate si prin suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, aceasta modalitate de executare constituind pentru inculpat un avertisment sa nu mai comita si alte infractiuni.
Se sustine ca din pedeapsa aplicata, inculpatul a executat deja 8 luni si 2 zile, perioada ce este suficienta pentru reeducarea acestuia.
In mod gresit a stabilit instanta de apel ca prejudiciul efectiv cauzat partii civile este in suma de 123.970 lei din care, prin vanzarea ca material recuperabil a sinelor, se putea obtine suma de 3.260 lei iar uzura acestor sine de cale ferata este de 18.596 lei, dispunand in mod eronat obligarea inculpatului la plata sumei de 102.114, prejudiciu efectiv.
Se invedereaza, in acest sens, ca linia de cale ferata in cauza este dezafectata din anul 2000, fiind neintretinuta, aspect ce rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu este decat o mica parte din tronsonul in cauza, respectiv 55 ml din totalul de 944,78 ml, tronson care a suferit numeroase dezmembrari in timp, care l-au facut inutilizabil, indiferent de sustragerea sinei de catre inculpat.
Nu s-au luat in considerare concluziile suplimentului la raportul de expertiza efectuat in cauza, potrivit cu care sinele respective ar fi putut fi folosite in conditii optime asemanatoare in care au fost utilizate initial, respectiv linie de manevra garare, fiind astfel posibila folosirea sinelor de cale ferata sustrase si recuperate in vederea aducerii tronsonului sustras la starea anterioara savarsirii infractiunii.
Nu s-a avut in vedere faptul ca partea civila nu poate face dovada valorii contabile cu care este inregistrat in gestiune tronsonul de cale ferata respectiv.
Se solicita a se avea in vedere ca, prin actiunea civila, exercitata alaturat celei penale, prejudiciul trebuie satisfacut la nivelul la care se gasea bunul imediat inainte de savarsirea infractiunii iar nu la valoarea "de nou" a bunului, in caz contrar producandu-se o imbogatire fara just temei.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei primei instante si deciziei instantei de apel, conform art.385 ind.14 cod procedura penala, din perspectiva criticilor formulate, in limitele prev. de art.385 ind.6 alin.1 si 2 cod procedura penala, Curtea constata:
In ceea ce priveste gresita individualizare a pedepsei sub aspectul modalitatii de executare, retinem ca, in mod corect, s-a dispus executarea pedepsei in regim de detinere, avand in vedere persistenta infractionala a inculpatului, care a suferit mai multe condamnari la pedepse cu inchisoare pentru savarsirea mai multor fapte penale, aspect ce demonstreaza ca, prin savarsirea din nou a unor infractiuni, scopul pedepselor aplicate, respectiv schimbarea comportamentului antisocial al inculpatului, formarea unei noi atitudini fata de valorile sociale aparate prin legea penala, nu a fost atins, impunandu-se o reactie mai energica din partea societatii.
In sensul acestei concluzii este si imprejurarea ca, nici dupa ce inculpatul a beneficiat de clementa legii, prin gratierea unor pedepse, acesta a intrat in conflict cu legea penala, element care, alaturat celorlalte considerente, il caracterizeaza pe inculpat ca fiind mai periculos.
Atitudinea sincera a inculpatului, in contextul materialului probator laborios, nu poate fi considerat ca fiind suficient pentru a considera ca nu se impune executarea efectiva a pedepsei.
Retinem si modalitatea de savarsire a faptei, inculpatul antrenand in activitatea infractionala si alte persoane, prin inducerea in eroare a acestora cu privire la caracterul licit al activitatii sale, frecventa unor asemenea fapte, de sustragere de material feros de la caile ferate si valorificarea lui la societati de colectare de fier vechi.
Posibilitatile de reintegrare sociala, confirmate prin referatul de evaluare, dupa o perioada indelungata de comportament infractional, nu sunt suficiente pentru a dispune o alta modalitate de executare decat cea efectiva.
In consecinta, criticile formulate in acest sens sunt neintemeiate, nefiind incidente dispozitiile art.385 ind.9 pct.9 cod procedura penala
In ceea ce priveste gresita solutionare a laturii civile, retinem ca, in mod corect, instanta de apel a retinut ca, prejudiciul efectiv cauzat partii civile este in suma de 123.970 lei din care, prin vanzarea ca material recuperabil a sinelor, se putea obtine suma de 3.260 lei iar uzura acestor sine de cale ferata este de 18.596 lei, dispunand in mod eronat obligarea inculpatului la plata sumei de 102.114, prejudiciu efectiv.
In mod corect s-a avut in vedere valoarea materialului din care era fabricata sina de cale ferata, corespunzator tipului acesteia, care, potrivit raportului de expertiza si suplimentului la acesta este de 23 lei/kg, rezultand, in raport de cantitatea sustrasa suma de 123.970 lei, din care, in mod corect s-a scazut uzura acesteia si valoarea ce poate fi obtinuta prin valorificarea sinei sustrase ca fier vechi.
In consecinta, nu s-a avut in vedere valoarea "de nou" a bunului sustras, neputandu-se vorbi de o imbogatire fara justa cauza.
Imprejurarea ca aceasta linie de cale ferata nu mai era folosita, ca tronsonul din care facea parte era dezafectat, nu are nici o consecinta a valorii materialului din care era fabricata sina de cale ferata si care a fost avuta in vedere la stabilirea prejudiciului.
Retinem totodata si faptul ca sina de cale ferata a fost taiata pentru a fi transportata la societatea de valorificare a fierului vechi, astfel incat aceasta nu a fost predata in starea in care era inainte de sustragere.
In consecinta, si criticile privind modul de solutionare a laturii civile sunt neintemeiate, fapt pentru care nu sunt incidente dispozitiile art.385 ind.9 pct.18 cod procedura penala.
Recursul formulat de inculpat este intemeiat sub aspectul invederat, din oficiu, de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, respectiv, gresita adaugare a cuantumului pedepsei de 6 luni inchisoare stabilita prin sentinta penala nr.2239/2000 pronuntata de Judecatoria Constanta la pedeapsa de 1 an inchisoare, si aceasta deoarece, aceasta pedeapsa a fost inclusa deja in pedeapsa de 1 an si 1 luna inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.1931/2005 a Judecatoriei Constanta.
Fata de aceasta critica, Curtea, in baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedura penala, va admite recursul declarat de inculpatul T.M. impotriva deciziei penale nr.176/01.04.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta si a sentintei penale nr.549/21.05.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta, ambele in dosarul penal nr.7399/212/2007, va casa, in parte, decizia penala nr.176/01.04.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta si sentinta penala nr.549/21.05.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta, ambele in dosarul penal nr.7399/212/2007 si rejudecand va dispune inlaturarea dispozitiei privind revocarea gratierii conditionate a pedepsei de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2239/2000 pronuntata de Judecatoria Constanta precum si dispozitia privind adaugarea cuantumului acestei pedepse la pedeapsa de 1 an inchisoare, astfel incat, inculpatul T.M. va executa pedeapsa de 1 (un) an inchisoare.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale nr.176/01.04.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta si a sentintei penale nr.549/21.05.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta, ambele in dosarul penal nr.7399/212/2007, care nu sunt contrare dispozitiilor prezentei decizii.
In baza art.192 alin.3 cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Dosarul 7399/212/2007