Scopul edictarii acestor dispozitii legale a fost acela de a sanctiona reclamantul care, din vina sa, impiedica desfasurarea normala a procesului si pentru a evita sicanarea partii parate, prin chemarea sa in judecata de catre o persoana care nu intelege sa isi indeplineasca obligatiile prevazute de lege, ori stabilite de catre instanta de judecata.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta reclamantul V.A. a chemat in judecata pe parata B.E., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna partajarea bunurilor dobandite de parti in timpul casatoriei. La randul ei, parata a formulat cerere reconventionala.
Prin sentinta civila nr. 21525 din 28 noiembrie 2008, Judecatoria Constanta a admis actiunea reclamantului in parte si cererea reconventionala, a constatat ca partile au dobandit prin contributie egala imobilul situat in localitatea Mihail Kogalniceanu, strada T.V., judetul Constanta si o serie de bunuri mobile. A fost atribuit in natura paratei reconveniente apartamentul ce a constituit domiciliul comun al partilor si a fost obligata parata catre reclamant la plata unei sulte de 67420,46 lei.
In ceea ce priveste bunurile mobile instanta a dispus realizarea si atribuirea catre fiecare parte a cate unui lot, iar in final pentru egalizare valorica parata a fost obligata catre reclamant la plata unei sulte de 3249,6 lei si la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxe timbru, onorariu avocat si onorarii expertize.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata reconvenienta, intelegand sa o critice pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul stabilirii masei bunurilor partajabile, cat si sub aspectul obligarii sale la plata sultei.
Prin incheierea din 11 iunie 2009 Tribunalul Constanta a calificat calea de atac exercitata de parata reconvenienta ca fiind apel si nu recurs.
De asemenea, apelanta parata a fost citata cu mentiunea de a face precizari cu privire la sumele si bunurile contestate in apel, in vederea stabilirii taxei de timbru aferente caii de atac.
La termenul de judecata din 11 iunie 2009, instanta a dispus, in baza art. 1551 Cod procedura civila, suspendarea judecatii apelului motivat de faptul ca apelantii nu si-au precizat motivele de apel si nu a calificat aspectele ce vizau terenurile contestate.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs V.A., criticand-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod proecdura civila.
Recurentul a sustinut ca prin aplicarea dispozitiilor art. 1551 Cod procedura civila, in realitate, nu a fost sanctionata apelanta parata, ci chiar intimatul reclamant, tergiversarea solutionarii cauzei profitandu-i chiar apelantei in culpa, intrucat aceasta foloseste in exclusivitate apartamentul ce a constituit domiciliu comun si nu intelege sa plateasca reclamantului sulta la care a fost obligata pana la ramanerea irevocabila a hotararii prin care i s-a atribuit locuinta.
Se mai arata ca, in mod deliberat apelanta reclamanta nu a inteles sa faca precizarile solicitate de instanta, pentru a evita achitarea unor taxe de timbru si, respectiv pentru a determina intarzierea solutionarii litigiului si prejudicierea intereselor fostului sot.
Analizand legalitatea incheierii recurate, in raport de criticile recurentului reclamant, se constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente :
Codul de procedura civila reglementeaza conditiile in care se exercita si se indeplinesc drepturile si obligatiile procesuale, recunoscute partilor, precum si consecintele nerespectarii acestora.
O astfel de reglementare este cuprinsa si in art. 1551 Cod procedura civila, in scopul evident de a asigura egalitatea de tratament juridic a partilor din proces, exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor potrivit legii, precum si celeritatea in desfasurarea activitatii de judecata.
Scopul edictarii acestor dispozitii legale a fost acela de a sanctiona reclamantul care, din vina sa, impiedica desfasurarea normala a procesului si pentru a evita sicanarea partii parate, prin chemarea sa in judecata de catre o persoana care nu intelege sa isi indeplineasca obligatiile prevazute de lege, ori stabilite de catre instanta de judecata.
In speta, prin suspendarea solutionarii apelului promovat de parata reconvenienta, - instanta de apel a deturnat dispozitiile art. 1551 Cod procedura civila de la finalitatea lor fireasca.
Desi scopul acestor dispozitii este de a sanctiona partea reclamanta care nu isi indeplineste obligatiile legale si astfel impiedica desfasurarea normala a procesului, in realitate, prin suspendarea solutionarii apelului (pana la momentul la care apelanta va face precizari in legatura cu criticile aduse hotararii primei instante) a fost sanctionat exclusiv intimatul reclamant. Acesta, in perioada suspendarii litigiului este lipsit atat de folosinta locuintei, atribuita in prima instanta paratei, cat si de sulta datorata de parata, orice intarziere in executarea obligatiilor stabilite prin hotarare judecatoreasca in sarcina acesteia din urma, profitandu-i in mod direct. In aceasta situatie, suspendarea dispusa conform art. 1551 Cod procedura civila nu este de natura sa o sanctioneze pe apelanta parata, ci dimpotriva ii profita, determinand o dilatare a cursului litigiului cu consecinta incalcarii dreptului reclamantului la un proces solutionat intr-un termen rezonabil - element esential al unui proces echitabil.
De altfel, se retine ca apelanta parata si-a expus in mod clar in motivele de appel criticile formulate impotriva hotararii primei instante, aratand ca nu este de acord sa achite o sulta de 3249,6 ron pentru bunurile mobile care nu au existat si care nu se afla in posesia sa si, de asemenea, nu este de acord sa plateasca reclamantului, pentru imobilul ce i-a fost atribuit in proprietate o suma mai mare de 25.000 lei.
Instanta de apel avea obligatia ca, in raport de aceste critici, sa stabileasca in sarcina apelantei obligatia de a achita o taxa de timbru corespunzatoare, iar in masura in care apelanta intelegea sa conteste taxa de timbru stabilita de instanta, avea la dispozitie cererea de reexaminare.
Pentru considerentele expuse, constatandu-se ca instanta de apel a facut o gresita aplicare in cauza a dispozitiilor art. 1551 Cod procedura civila, se va admite recursul reclamantului, se va casa incheierea pronuntata la data de 11 iunie 2009 de Tribunalul Constanta si se va trimite cauza acestei instante pentru continuarea judecatii apelului.