Chemare in judecata Sentinta civila nr. 523 din data de 05.03.2012
pronunțată de Judecatoria Moinesti

JUDECATORIA MOINESTI JUDETUL BACAU
JUDECATOR CARMEN ANEMARIA GROAPA
DOSAR NR. 7017/260/2011
Sentinta civila nr.523/05.03.2012.
Asupra cauzei civile de fata,
Constata ca prin actiunea inregistrata sub numarul 7017/260/2011, reclamantul P D R a chemat in judecata parata P A M, solicitand in contradictoriu cu aceasta desfacerea casatoriei incheiate intre parti, incredintarea minorei din casatorie, revenirea la numele avut anterior si cheltuieli de judecata.
Actiunea este legal timbrata cu 39 lei si 1,5 lei timbru judiciar, iar in motivare se arata ca minora rezultata din casatorie nu este fiica biologica a reclamantului, insa ii poarta numele intrucat a fost nascuta in timpul casatoriei celor doua parti. Parata a parasit domiciliul conjugal si a plecat la concubinul acesteia, care de altfel este si tatal minorei.
Parata, desi legal citata nu s-a prezentat, nu a depus intampinare si nici nu a inteles sa-si formuleze in alta modalitate apararile.
In cauza s-au depus acte de stare civila, s-a efectuat ancheta sociala, s-a efectuat adresa pentru veniturile paratului si s-a administrat proba cu martori.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 28.10.2009, casatoria acestora fiind inregistrata in Registrul de stare civila Primariei Moinesti sub nr. ..728.10.2009. Din casatoria acestora a rezultat minora P A D, nascuta la data de 26.11.2009.
Instanta retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 373 din Noul Cod Civil, divortul poate avea loc: a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot; b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Martora H V, mama paratei arata ca partile sunt separate in fapt de mai bine de 2 ani pentru ca nu s-au putut impaca, din cauza copilului paratei dintr-o casatorie anterioara.
Instanta apreciaza ca relatiile dintre parti sunt grav si iremediabil vatamate din culpa ambelor parti, care au incalcat un principiu fundamental al vietii de familie, respectiv convietuirea.
Pentru aceste motive, avand in vedere si dispozitiile art. 373 lit. b din Noul Cod Civil, instanta va dispune desfacerea casatoriei din culpa comuna.
Cu privire la cererea reclamantului de revenire a paratei la numele anterior incheierii casatoriei, instanta va admite cererea in temeiul art. 383 alin 1 din Noul Cod Civil si va dispune ca parata sa revina la numele de H.....
Cu privire la cererea accesorie formulata de reclamanta, de incredintare a minorei din casatorie instanta retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 397 din Noul Cod Civil: „ Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel".
Conform art. 400 (1) „in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic."
Dispozitiile Noului Cod Civil sunt de imediata aplicare, in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin 6 din Noul Cod Civil care stipuleaza ca : „Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi."
Principiile instituite de Noul Cod civil in privinta raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori sunt aplicabile in prezenta speta, judecata dupa intrarea in vigoare a noului Cod Civil.
Astfel, ca principiu de baza, de la care se deroga doar in cazurile exceptionale, pentru motive intemeiate, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, iar stabilirea locuintei minorului, la unul dintre parinti, se face pe baza acordului partilor, in lipsa acestui acord sau cand el contravine interesului superior al minorului, instanta stabilind domiciliul minorului la parintele cu care locuieste in mod statornic.
De asemenea, prin dispozitiile art. 400 alin 3 este reglementata situatia de exceptie cand locuinta minorului poate fi stabilita de instanta la bunici, sau rude, cu consimtamantul acestora.
Instanta nu mai dispune astfel incredintarea minorului unuia dintre parinti ci, grevat pe principiul exercitarii de ambii parinti a autoritatii parintesti, dispune doar cu privire la locuinta stabila a minorului.
.A
In cazul de fata, instanta retine ca bunica materna a minorei si-a dat acordul cu privire la stabilirea domiciliului minorei la ea, astfel ca va dispune in consecinta.
In cauza, nu s-a facut dovada existentei vreunui motiv temeinic pentru care vreuna dintre parti sa fie decazuta din dreptul de exercitare a autoritatii parintesti asupra minorilor rezultati din casatorie, astfel ca autoritatea parinteasca va fi exercitata in comun de ambii parinti, iar domiciliul va fi stabilit la mama.
Cu privire la obligatia de intretinere a minorei, dupa data pronuntarii divortului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, (l)Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala.
(4) In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala".
Din aceste dispozitii legale, rezulta ca obligatia de intretinere a minomlui, prin asigurarea tuturor celor necesare cresterii si educarii acestuia revine ambilor parinti si se executa pe baza acordului partilor, atat cu privire la intinderea ei cat si la felul si modalitatile de executare.
Dispozitiile art. 499 C.civil, trebuie interpretate in corelatie cu dispozitiile art. 530 din Noul Cod civil in care se reglementeaza atat in ce consta obligatia de intretinere cat si felul si modalitatile in care se poate executa. Astfel, ca principiu de baza de la care se poate deroga doar prin acordul partilor, cand acesta este conform cu interesul superior al minomlui : "Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala". Legiuitoml nu a stabilit limite stricte cu privire la obligatia de intretinere de catre parinti a copilului lor, stabilind doar criteriul conform cu care, aceasta este datorata in raport cu starea de nevoie a persoanei indreptatite la intretinere, precum si mijloacele celui care datoreaza intretinere. Astfel, parintii sunt indatorati sa presteze intretinere in favoarea
copilului lor minor, prin asigurarea tuturor celor necesare acestuia, in limita posibilitatilor fiecaruia dintre parinti, fara a fi necesara interventia instantei decat in cazul in care aceasta obligatie nu este indeplinita de bunavoie in natura.
In acest ultim caz, instanta de tutela va dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani, conform art. 530 alin 3 din Noul Cod Civil.
Instanta retine ca va admite si capatul de cerere privind obligatia de intretinere si raportat la dispozitiile art. 530 alin. 23 Noul Cod Civil, va stabili pensia in bani, raportat la nevoile minorei si venitul reclamantei si paratului.
Va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.