Litigiu de asigurari sociale. Recalcularea drepturilor de pensie. Adeverin?a care atesta ob?inerea de catre asigurat a unor venituri brute. Valorificarea stagiilor de cotizare dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000
Art. 165 din Legea nr. 263/2010, art. 127 din HG nr. 257/2010, art.6 din Legea nr.19/2000, art.7 alin.1 din Legea nr.263/2010
Este legal refuzul intimatei manifestat in decizia de acordare a pensiei anticipate nr. 268754 din data de 16.05.2013, veniturile mentionate in adeverintele nr. 296/25.02.2013 si nr. 1678/27.11.2012 emise de S.C. F S.A neputand fi valorificate in procedura de recalculare a drepturilor de pensie pentru considerente legate de nerespectarea cerintelor legale in emiterea adeverintelor ce servesc acestui scop, adica pentru neindicarea concreta a elementelor salariale ce intra in alcatuirea venitului lunar brut incasat de salariat in perioada respectiva.
Din reglementarile legale rezulta ca se valorifica in calculul pensiei, in primul rand, salariile inscrise in carnetul de munca, in functie de modul cum erau acestea prevazute de legislatia in vigoare la momentul incasarii (Legea nr. 1/1977, H.G. nr. 52/1991), iar in al doilea rand, sporurile cu caracter permanent pentru care, insa, trebuie sa se indice expres denumirea sporului si procentul sau suma acordata.
Din adeverintele analizate nu rezulta aceste elemente obligatorii, simpla atestare a unor venituri brute realizate de salariat in perioadele septembrie 1973-februarie 1991 si ianuarie 1998-martie 2001 nepermitand identificarea eventualelor sporuri sau adaosuri obtinute din munca si, cu atat mai putin, procentul ori suma in care au fost acordate si care ar putea fi valorificate in calculul pensiei.
In raport de textele legale, intimata nu poate fi obligata sa ia in considerare la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite acesteia sporurile obtinute de salariat ulterior datei de 01 aprilie 2001, chiar daca fostul angajator a atestat faptul ca a achitat contributiile de asigurari sociale, de vreme ce sumele care se valorifica dupa aceasta data in calculul punctajului mediu anual si constituie baza de calcul a contributiilor de asigurari sociale, se dovedesc, ca si stagii de cotizare, exclusiv prin evidenta nominala a asiguratilor si obligatiile de plata depuse de angajator sub forma unor declaratii. Cu alte cuvinte, intimata este obligata sa aiba in vedere la stabilirea drepturilor de pensie baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale in functie de venitul realizat si declarat de angajator, pentru care s-au achitat contributii, fara a se mai realiza distinctia intre salariile de incadrare, sporurile obtinute sau venituri suplimentare obtinute de salariat.
Pentru perioadele ulteriore datei intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, singurele venituri care pot constitui baza de calcul la stabilirea drepturilor de pensie sunt cele pentru care s-au retinut si platit contributiile la asigurarile sociale, sumele contributive fiind evidentiate in declaratiile nominale depuse de angajatori la Casa de pensii, care stau la baza intocmirii adeverintei de certificare de stagiu.
(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.3084 din 08 iunie 2016)
Prin motivele de apel formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile art.466 si urm. din Codul de procedura civila, apelanta a invederat ca a facut dovada (la data intocmirii dosarului de pensionare anticipata) cu mentiunile cuprinse in contractul de munca si cu alte adeverinte cu privire la perioadele de incadrare, salariile realizate si locurile de munca; in deciziile emise (sub acelasi numar din 16.05.2013 si 03.10.2013) retinandu-se cont de mentiunile din Contractul de munca pozitiile 58-63 din care rezulta ca incepand cu data de 01.06.1999 pana la 01.06.2002 a beneficiat la salariu si de un spor de 12% pentru conditii grele de munca, deciziile mentionate ignorand perioada 01.04.2001-01.06.2002, desi acest spor ar fost consemnat si de adeverinta nr.328/11.02.2009.
Cu privire la includerea acestui spor de 12% pentru conditii grele (deosebite) de munca in salariu ce a stat la baza calcului cuantumului pensiei anticipate si anume ca acesta nu a fost introdus in calcul stau dovada si tabelul denumit „Date privitoare la activitatea in munca" eliberat de CPMB tabel care la rubrica „sporuri incluse in salariu" mentioneaza 0% de la 01.06.1993 si pana la 01.04.2013 .
Tot astfel din acest tabel rezulta cu claritate ca sporurile de vechime incluse in calculul pensiei de 20% si 25% nu au mai fost luate in seama incepand cu data de 01.06.2001, ceea ce duce la concluzia clara ca pentru perioada reclamata 01.04.2001-01.02.2008 acest spor de vechime in munca de 25% nu a mai fost luat in calcul.
Pentru a dovedi ca sporurile reclamate de 12% si respectiv 25%, nu au fost luate in calcul, apelanta a depus la dosarul instantei doua adeverinte emise de angajatorul S.C. F S.A. nr.296/25.02.2013 si nr.1678/27.11.2012 .
Pentru lamurirea neclaritatilor din cele doua decizii si pentru o corecta judecare a cauzei, instanta a decis efectuarea unei expertize contabile pe care insa judecatorul cauzei nu a mai asteptat-o si a decis neefectuarea ei.
In schimb, judecatorul, invocand principii generale, unele dintre acestea neaplicabile spetei, se substituie expertului caruia nu i-a mai dat posibilitatea de a face lumina in cauza concreta dedusa judecatii si transformandu-se intr-un intervenient in interesul Casei de Pensii, teoretizeaza cu privire la dispozitii legale sau normative, fara a mentiona care este legatura acestora cu cauza concreta dedusa judecatii si in ce mod influenteaza neluarea in seama a actelor doveditoare a drepturilor sale incalcate de parata prin neluarea in calcul a adeverintelor angajatorului.
Intimata, legal citata nu a formulat intampinare pentru a-si expune pozitia procesuala.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Prin actiunea introductiva, precizata prin raspunsul la intampinare, apelanta contestatoare ZA a solicitat anularea deciziilor de acordare a pensiei anticipate nr. 268754 din data de 16.05.2013 si nr. 268754 din data de 03.10.2013 si obligarea intimatei CPMB sa emita o noua decizie de pensionare anticipata cu valorificarea veniturilor cuprinse in adeverintele nr. 296/25.02.2013 si nr. 1678/27.11.2012 emise de S.C. F S.A, sporul pentru conditii grele in cuantum de 12 % pentru perioada 01.04.2001 -01.06.2002 si sporul pentru vechime in munca in cuantum de 25 % pentru perioada 01.04.2001 -01.02.2008.
Cat priveste criticile privind nevalorificarea adeverintelor nr. 296/25.02.2013 si nr. 1678/27.11.2012 emise de S.C. F S.A, prin care se atesta faptul ca in perioadele septembrie 1973-februarie 1991 si ianuarie 1998-martie 2001, apelanta, fost salariat al societatii in functia de confectioner si sef sectie a obtinute anumite venituri brute, Curtea retine urmatoarele:
Este legal refuzul intimatei manifestat in decizia de acordare a pensiei anticipate nr. 268754 din data de 16.05.2013, veniturile mentionate in adeverintele nr. 296/25.02.2013 si nr. 1678/27.11.2012 emise de S.C. F S.A neputand fi valorificate in procedura de recalculare a drepturilor de pensie pentru considerente legate de nerespectarea cerintelor legale in emiterea adeverintelor ce servesc acestui scop, adica pentru neindicarea concreta a elementelor salariale ce intra in alcatuirea venitului lunar brut incasat de salariat in perioada respectiva.
Actiunea in obligatie de a face a fost adresata de apelanta reclamanta instantei de judecata la data de 29.11.2013, cand era in vigoare Legea nr. 263/2010, prin urmare, pretentia concreta de obligare a intimatei-parate la recalcularea drepturilor de pensie este supusa normelor juridice prevazute de acest act normativ.
Astfel, conform art. 165 din Legea nr. 263/2010, „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inscriere a acestora in carnetul de munca, astfel: a) salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe langa salariile prevazute la alin. (1) se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare”.
In art. 127 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se prevede: „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea si/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevazute in anexa nr. 15. (2) Adeverinta prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel putin urmatoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada in care s-a desfasurat activitatea, cu indicarea datei de incepere si de incetare a acesteia; d) functia, meseria sau specialitatea exercitata; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordata; f) perioada in care a primit sporul si temeiul in baza caruia s-a acordat. (3) Adeverintele prevazute la alin. (2) vor avea numar si data de inregistrare, stampila unitatii emitente, precum si semnatura celui care angajeaza unitatea sau a persoanei delegate in acest sens de conducerea unitatii”.
Din aceste reglementari rezulta ca se valorifica in calculul pensiei, in primul rand, salariile inscrise in carnetul de munca, in functie de modul cum erau acestea prevazute de legislatia in vigoare la momentul incasarii (Legea nr. 1/1977, H.G. nr. 52/1991), iar in al doilea rand, sporurile cu caracter permanent pentru care, insa, trebuie sa se indice expres denumirea sporului si procentul sau suma acordata.
Din adeverintele analizate nu rezulta aceste elemente obligatorii, simpla atestare a unor venituri brute realizate de salariat in perioadele septembrie 1973-februarie 1991 si ianuarie 1998-martie 2001 nepermitand identificarea eventualelor sporuri sau adaosuri obtinute din munca si, cu atat mai putin, procentul ori suma in care au fost acordate si care ar putea fi valorificate in calculul pensiei.
Nu prezinta relevanta nici faptul ca in adeverinta nr. 1678/27.11.2012 angajatorul a facut mentiune despre natura veniturilor, respectiv acord, atata timp cat art.4 din Legea nr.2/1983 permitea ca pe langa retributia tarifara, salariatul sa beneficieze ca parte variabila a retributiei, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participarii la beneficii, premiilor si a altor stimulente, sporurilor, indemnizatiilor si compensatiilor prevazute de lege.
Din aceste reglementari rezulta ca fostul salariat retribuit in baza Legii nr. 57/1974 putea obtine venituri suplimentare, dovada realizarii lor in vederea valorificarii la calcularea drepturilor de pensie putand fi facuta in conditiile legii. Insa, pentru a se putea constata caracterul de venituri suplimentare fata de cele valorificate deja de casa de pensii la determinarea punctajului mediu anual, apelanta reclamanta avea obligatia dovedirii acestui aspect, conform dispozitiilor art. 249 Cod procedura civila.
Simpla mentiune a angajatorului in cuprinsul adeverintei nr. 1678/27.11.2012 ca a obtinut acord, fara a fi mentionat caracterul suplimentar fata de retributia tarifara de incadrare/salariu de baza nu este suficienta prin ea insasi pentru a conduce la concluzia valorificarii lor.
Adeverinta in cauza nu evidentiaza „venitul brut" sau „castigul brut" realizat de reclamanta prin adaugarea sumelor in acord pentru a se putea verifica daca aceste sume reprezinta un adaos efectiv la salariul de incadrare cu includerea lor in castigul brut realizat, pentru care angajatorul sa fi versat la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% asupra castigului brut realizat conform art.1 din Decretul nr.389/1972.
Totodata adeverinta in cauza nu mentioneaza nici temeiul legal al acordarii venitului si faptul ca s-a achitat contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii pentru sumele in cauza care sa justifice valorificarea lor in conformitate cu principiul contributivitatii.
In ceea ce priveste valorificarea sporul pentru conditii grele in cuantum de 12 % pentru perioada 01.04.2001 -01.06.2002 si sporul pentru vechime in munca in cuantum de 25 % pentru perioada 01.04.2001 -01.02.2008 atestat de adeverinta nr. 328/11.02.2009, instanta de fond a respins cererea pe considerentul ca nu s-a facut mentiunea platii contributiilor de asigurari sociale.
Acest argument nu poate fi retinut ca pertinent, adeverinta nr. 328/11.02.2009 emisa de Faberrom SA cuprinde mentiunea achitarii contributiilor de asigurari sociale, astfel, ca din acest punct de vedere nu exista nici un impediment legal la valorificarea ei.
Considerentele pentru care instanta de apel constata ca nu se impune obligarea intimatei la valorificarea sporurilor de vechime si conditii grele sunt legate de noile reglementari impuse atat de Legea nr. 19/2000 cat si de Legea nr. 263/2010, in ceea ce priveste veniturile ce constituie baza de calcul a contributiei.
Prin intrarea in vigoare a Legii nr.19/2001 la data de 01.04.2001, punctajul se calculeaza conform art.78, respectiv prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale.
Angajatorii aveau obligatia de a depune in fiecare luna, in termenul stabilit de CNPAS, declaratia privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat, potrivit art.6 din Legea nr.19/2000.
Obligatia de a intocmi si depune declaratia nominala de asigurare a fost mentinuta in sarcina angajatorilor si de dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Art.7 alin.2 din Legea nr.263/2010 impune angajatorilor obligatia de a intocmi si depune o declaratie nominala de asigurare rectificativa in situatia in care se constata erori in cuprinsul declaratiilor nominale de asigurare, indiferent de caza producerii acestora, si/sau modificari ale datelor pe baza carora se stabilesc stagiul de cotizare si punctajul mediu anual ale asiguratului.
Potrivit dispozitiilor art. 10 alin.1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioadele de dupa 31 martie 2001, declaratia nominala de asigurare prevazuta la art. 7 alin. (1) si (2) constituie documentul pe baza caruia se stabileste stagiul de cotizare in sistemul public de pensii si punctajul mediu anual pentru asiguratii sistemului public de pensii, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
Prin dispozitiile art. 166 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsa intre 1 aprilie 2001 si data intrarii in vigoare a prezentei legi, se utilizeaza venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, asa cum acesta a fost inscris in declaratia privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat sau, dupa caz, in declaratia de asigurare sau in contractul de asigurare sociala.
In raport de textele legale enuntate, intimata nu poate fi obligata sa ia in considerare la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite acesteia sporurile obtinute de salariat ulterior datei de 01 aprilie 2001, chiar daca fostul angajator a atestat faptul ca a achitat contributiile de asigurari sociale, de vreme ce sumele care se valorifica dupa aceasta data in calculul punctajului mediu anual si constituie baza de calcul a contributiilor de asigurari sociale, se dovedesc, ca si stagii de cotizare, exclusiv prin evidenta nominala a asiguratilor si obligatiile de plata depuse de angajator sub forma unor declaratii. Cu alte cuvinte, intimata este obligata sa aiba in vedere la stabilirea drepturilor de pensie baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale in functie de venitul realizat si declarat de angajator, pentru care s-au achitat contributii, fara a se mai realiza distinctia intre salariile de incadrare, sporurile obtinute sau venituri suplimentare obtinute de salariat.
Pentru perioadele ulteriore datei intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, singurele venituri care pot constitui baza de calcul la stabilirea drepturilor de pensie sunt cele pentru care s-au retinut si platit contributiile la asigurarile sociale, sumele contributive fiind evidentiate in declaratiile nominale depuse de angajatori la Casa de pensii, care stau la baza intocmirii adeverintei de certificare de stagiu.
Prin aceasta nu se incalca principiului contributivitatii, instituit prin dispozitiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 si reluat prin dispozitiile art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, ci se tine seama de faptul ca, dupa data de 01.04.2001, veniturile inregistrate in cartea de munca sau atestate de adeverintele eliberate de angajator pot fi diferite de veniturile asigurate, in functie de care vor fi calculate drepturile de asigurari sociale.
Acesta este si motivul pentru care expertul nu a putut identifica daca sporurile in litigiu au fost sau nu valorificate, astfel ca in mod corect instanta de fond a revenit asupra probei cu expertiza contabila, cauza necesitand a fi lamurita numai sub aspectul aplicarii prevederilor legale, nefiind necesare informatii de specialitate din partea unui expert contabil.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.480 alin.1 Cod procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.