Recurs. Prescriptia executarii pedepsei inchisorii
art. 125 alin.3 C.p.
Conform dispozitiilor art. 125 alin. 3 Cod penal, in cazul infractiunilor prevazute de art. 125 alin. 2 lit. b C.p., prescriptia nu inlatura executarea pedepsei daca la data intrarii in vigoare a noilor dispozitii nu s-a implinit termenul de prescriptie a executarii (astfel cum era reglementat la momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare). Aceste ultime dispozitii nu au fost declarate neconstitutionale, drept urmare isi produc pe deplin efectele.
(decizia penala nr. 1952/22.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia I Penala in dosarul nr. 16278/3/2013)
Prin sentinta penala nr.558/09.07.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, a fost admisa contestatia la executare formulata de petenta F.O.D.K. .
In baza art.461 alin.1 lit.d C.pr.pen. raportat la art.419 alin.2 Cod procedura penala si art.126 alin.1 lit.b Cod penal s-a constatat intervenita prescriptia executarii pedepsei de 7 ani inchisoare ce i-a fost aplicata petentei prin sentinta penala nr.70/15.02.1999 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala in dosarul nr.1775/1999, ramasa definitiva prin decizia penala nr.1603/26.03.2001 a Curtii Supreme de Justitie.
In baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, prin cererea sa, petenta F.O.D.K. a contestat executarea sentintei penale 70/15.02.1999, pronuntata Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala, in dosarul nr.1775/1998, prin care a fost condamnata la pedeapsa de 7 ani inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni la data de 22.12.1989.
In motivarea contestatiei la executare, petenta a aratat ca pedeapsa a fost pronuntata in contumacie, fiind plecata din tara in Ungaria, sentinta de condamnare nefiind pusa in executare in privinta laturii penale.
Se mai arata ca in executarea sentintei penale mentionate, ramasa definitiva, s-a emis mandatul de executare al pedepsei inchisorii nr.130/09.05.2001, fiind urmarita international conform dispozitiei I.G.P.R. nr.S/136361/29.06.2011 si mesajului Interpol nr.22499/09.09.2001, insa raportat la data ramanerii definitive de condamnare se impune a se constata faptul ca termenul de prescriptie de 12 ani s-a implinit la data de 27.03.2013.
A mai precizat petenta ca intre timp nu a mai suferit nicio condamnare si a achitat despagubirile civile la plata carora a fost obligata prin sentinta de condamnare.
In drept, au fost invocate disp.art.461 alin.1 lit.d C.pr.pen., art.126 alin.1 lit.b C.pr.pen.
Examinand cererea formulata prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, raportat la dispozitiile legale aplicabile, Tribunalul a constatat urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.70/15.02.1999, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, in dosarul nr.1775/1999, astfel cum a fost desfiintata in parte prin decizia penala nr.544/18.11.1999 a Curtii de Apel Bucuresti, ramasa definitiva prin decizia penala nr.1603/26.03.2001 a Curtii Supreme de Justitie, petenta F.O.D.K. a fost condamnata la pedeapsa de 7 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.183 Cod penal, cu retinerea art.75 lit.a Cod penal si art.13 Cod penal.
In baza acestei sentinte a fost emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr.130/09.05.2001, care insa nu a putut fi pus in executare intrucat condamnata a parasit teritoriul Romaniei.
Asa cum rezulta din referatul intocmit la data de 25.05.2012 de Biroul Executari Penale din cadrul Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala (fila 21), in urma desfasurarii activitatilor specifice de catre I.P.J. Covasna s-a stabilit faptul ca petenta este plecata de 10 ani in Ungaria, fiind solicitat acordul pentru punerea in miscare a procedurii de extradare, condamnata fiind urmarita national si international, conform dispozitiei I.G.P.R. nr.S/136361/29.06.2001 si mesajului Interpol nr.22499/09.09.2001.
In cauza, a fost emis pe numele condamnatei mandatul european de arestare nr.15/18.04.2007, care pana in prezent nu a fost executat.
Din acelasi referat mai rezulta faptul ca, prin adresa nr.150935/07.05.2012, I.P.J. Covasna a comunicat instantei ca, in urma investigatiilor efectuate petenta se sustrage executarii pedepsei, aflandu-se in prezent in Ungaria, unde a obtinut cetatenie maghiara.
Tribunalul a constatat ca, de la momentul ramanerii definitive a sentintei de condamnare sus-aratate (26.03.2001) si pana in prezent, 04.07.2013, s-a implinit termenul de prescriptie de 12 ani al executarii pedepsei de 7 ani inchisoare aplicata petentei, calculat conform art.126 alin.1 lit.b C.pr.pen.
Totodata, s-a constatat ca infractiunea pentru care F.O.D.K. a fost condamnata nu face parte dintre cele exceptate de la aplicarea beneficiului prescriptiei (nefiind indreptata contra pacii si omenirii), si nu pot fi identificate cauze ce sa fi atras suspendarea sau intreruperea termenului de prescriptie in sensul art.127 sau 128 Cod penal.
In consecinta, Tribunalul, vazand ca executarea pedepsei s-a prescris, a dispus in consecinta.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a promovat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate, sub aspectul gresitei admiteri a contestatiei la executare formulata de petenta.
Examinand cauza prin prisma motivelor de recurs formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, cat si a dispozitiilor art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a constatat recursul promovat de Ministerul Public ca fiind fondat, urmand a-l admite ca atare, pentru considerentele urmatoare:
Curtea a constatat ca prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala constatand intervenita prescriptia executarii pedepsei de 7 ani inchisoare aplicata petentei condamnate F.O.D.K., ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 70/15.02 1999, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala (dosar nr. 1775/1999), ramasa definitiva prin decizia penala nr. 1603/26.03.2001 a Curtii Supreme de Justitie, cu incalcarea dispozitiilor art. 125 alin. 2, lit. b si alin 3 Cod penal, nou introduse prin Legea nr.27/2012 de modificare si completare a Codului Penal.
Potrivit dispozitiilor art. 125 al. 2 lit. b din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.27/2012 publicata in Monitorul Oficial nr.180/20.03.2012, prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale in cazul infractiunilor prevazute de art. 174-176 Cod penal si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei. Conform dispozitiilor art. 125 al. 3 Cod penal, introduse prin aceeasi lege de modificare a Codului Penal: „prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale nici in cazul infractiunilor prevazute la alin. 2 lit. b pentru care, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii nu s-a implinit termenul de prescriptie a executarii.”
Instanta de fond nu a facut referire la noile dispozitii ale Codului Penal, nu le-a luat in considerare, desi avea aceasta obligatie, mai mult, constatand ca aceste dispozitii legale isi gasesc aplicabilitatea in speta de fata, trebuia sa respinga cererea de constatare a intervenirii prescriptiei executarii pedepsei.
Astfel, infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea definitiva a petentei condamnate este infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazuta de art. 183 din Codul penal. Aceasta este o infractiune comisa cu intentie (praeterintentie) si a avut ca urmare moartea victimei, iar potrivit dispozitiilor art. 125 alin. 2 lit. b Cod penal in vigoare la acest moment prescriptia nu inlatura executarea pedepsei principale in cazul comiterii unei astfel de infractiuni.
Astfel cum s-a aratat mai sus, conform dispozitiilor art. 125 alin. 3 Cod penal, in cazul acestor infractiuni (prev. de art. 125 alin. 2 lit. b C.p.), prescriptia nu inlatura executarea pedepsei daca la data intrarii in vigoare a noilor dispozitii nu s-a implinit termenul de prescriptie a executarii (astfel cum era reglementat la momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare). Aceste ultime dispozitii nu au fost declarate neconstitutionale, drept urmare isi produc pe deplin efectele. Speta este raportata la termenul prevazut de art. 126 alin. 1 lit. b Cp., respectiv de 12 ani, astfel cum l-a calculat si instanta. Acest termen s-a implinit la data de 26.03.2013 (calculat de la momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare). Noile dispozitii din Codul Penal au intrat in vigoare la data de 20.03.2012, data publicarii legii in Monitorul Oficial. In concluzie, la momentul intrarii in vigoare a acestor dispozitii, termenul de prescriptie a executarii pedepsei, calculat potrivit dispozitiilor legale anterioare, nu era implinit, astfel ca dispozitiile art. 125 al.2 lit. b si al. 3 Cod penal sunt aplicabile.
Pentru aceste argumente, Curtea, in temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, a casat in totalitate sentinta penala recurata si, rejudecand pe fond, a respins ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestatoarea F.O.D.K., facand aplicarea art. 192 al. 3 C.p.p., cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat in recursului parchetului.