Regulile probatiunii in materia restituirii proprietatilor preluate abuziv, in conditiile Legii nr.10/2001 cunosc derogari de la dreptul comun, prin art.24 instituindu-se asa numita „prezumtie de proprietate”. Insa, depunerea unui inscris sub semnatura privata prin care se tinde la dovedirea dobandirii dreptului de proprietate reprezinta tocmai proba contrara a existentei dreptului de proprietate in patriomoniul sau, acesta nefiind un inscris translativ.
Domeniu – Legea nr.10/2001
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.58947/3/2011 – DECIZIA CIVILA NR.912/22.05.2013)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila la data de 02.09.2011, sub nr. 58947/3/2011, reclamanta D.M., a formulat contestatie impotriva dispozitiei nr. 14144/13.07.2011 emisa de Primaria Municipiului Bucuresti prin Primar General, solicitand anularea in parte a dispozitiei atacate si anume art. 1 alin. 2 si obligarea paratilor P.G. si P.M.B. sa ii acorde masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul teren situat in B., str.C. de B. nr. 15, sector 6, trecut in proprietatea statului.
Prin incheierea de sedinta din data de 12.09.2012 a fost admisa exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratei P.M.B. prin P.G. si a fost unita cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P.G. al M.B..
In ceea ce priveste exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratei P.M.B. prin P.G., aceasta exceptie fiind admisa prin incheierea din data de 12.09.2012, consecinta admiterii sale determina anulare cererii formulate de reclamanta in contradictoriu cu aceasta ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate de folosinta.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P.G..M.B., aceasta exceptie a fost unita cu fondul prin incheierea din 12.09.2012, astfel ca instanta a analizat-o odata cu probatoriul administrat pe fondul cauzei.
Prin sentinta civila nr.2073/21.11.2012, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a anulat cererea formulata de reclamanta D.M., impotriva paratei P.M.B., ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate de folosinta, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P.G..M.B., si a respins cererea formulata in contradictoriu cu acest parat ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva si a respins cererea reclamantei formulata in contradictoriu cu paratul M.B. prin P.G., ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin contestatia formulata, reclamanta a solicitat anularea in parte a Dispozitiei nr.14144/13.07.2011 emisa de Primaria Municipiului Bucuresti prin Primar General, solicitand anularea in parte a dispozitiei atacate si anume art. 1 alin. 2 si obligarea paratilor P.G. si P.M.B. sa ii acorde masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul teren situat in B., str. C.de B.nr. 15, sector 6, trecut in proprietatea statului.
Aceasta dispozitie a fost emisa ca urmare a notificarii inregistrate sub nr.1768/19.07.2001 la B.E.J. E.P. (filele 24, 25). Cum obligatia de a solutiona notificarea revine unitatii detinatoare potrivit art.21 si art.25 din Legea nr.10/2001, iar in prezenta cauza imobilul ce a facut obiect al notificarii era detinut de unitatea administrativ-teritoriala, respectiv Municipiul Bucuresti, prin Primar General, tribunalul a apreciat ca numai acesta are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, in acest sens fiind si dispozitiile art.26 alin.3 si 4 din Legea nr.10/2001.
In consecinta, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P.G..M.B. si a respins cererea formulata in contradictoriu cu acest parat ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce priveste contestatia formulata, tribunalul, in raport de dispozitiile Legii nr. 10/2001, a constatat ca o conditie esentiala pentru aplicarea prevederilor legii de reparatie este aceea ca solicitantul sa fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat.
Incheierea de catre parti a unui inscris sub semnatura privata, care nu respecta conditiile de valabilitate prevazute de lege pentru instrainarea unui imobil, nu constituie un act doveditor al proprietatii in sensul cerut de legea de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001.
Astfel, reclamanta invoca ca titlu de proprietate pentru terenul in suprafata de 372 mp chitanta sub semnatura privata din 21 iulie 1954 prin care sotul sau, D.S. a dobandit acest teren de la C.C. pentru suma de 2.232 lei (fila 26).
La data incheierii acestei chitante era insa in vigoare Decretul nr.221/1950 privitor la imparteala sau instrainarea terenurilor cu sau fara constructiuni si la interzicerea construirii fara autorizare, care la art.2 prevedea obligativitatea formei autentice pentru instrainarile intre vii de orice fel a terenurilor cu sau fara constructii.
In consecinta, prin inscrisul invocat de reclamanta nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului, nerespectandu-se conditia formei autentice si fiind incheiat cu fraudarea dispozitiilor Decretului nr.221/1950.
Astfel, contestatoarea nu are calitatea de persoana indreptatita la acordarea de reparatii in temeiul Legii nr. 10/2001, nefiind intrunite dispozitiile art. 23, art. 3 alin. (1) si art. 4 alin. (2) din lege, dispozitii care la art.3 alin. (1) lit. a) prevad ca sunt indreptatite la masurile reparatorii prevazute de lege persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii abuzive a acestora.
Rezulta astfel ca o conditie esentiala pentru aplicarea dispozitiilor legii de reparatie este aceea ca solicitantul sa fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat. Dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice inscris constatator al unui act juridic civil, jurisdictional sau administrativ, translativ sau declarativ, si care genereaza o prezumtie relativa de proprietate in favoarea persoanei care il invoca. Legiuitorul, tinand seama de contextul socio-istoric al perioadei adoptarii actului normativ aratat, a constituit o prezumtie relativa simpla in favoarea persoanelor indreptatite statuand prin art. 24, in sensul ca in absenta unor probe contrare se considera ca persoana individualizata in actul normativ a detinut imobilul sub nume de proprietar, existenta si intinderea dreptului de proprietate fiind cea inscrisa in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau a s-a pus in executare.
Chiar daca in actul de expropriere este indicata suprafata de teren de 325 mp preluata de la D.S. si D.M. (fila 74), tribunalul a apreciat ca reclamantei nu i se poate prezumtia prevazuta de art.24 din Legea nr.10/2001 intrucat aceasta a invocat drept act de proprietate o chitanta sub semnatura privata, care potrivit dispozitiilor legale de la data incheierii acesteia nu transfera dreptul de proprietate. Autorul contestatoarei ar fi trebuit sa intre in legalitate si in ceea ce priveste terenul, respectiv sa obtina o hotarare judecatoreasca ce tine loc de contract de instrainare in temeiul art. 1073-1077 C.civ. sau in temeiul fostului art. 12 din Decretul nr.144/1958, prin care se suplineste consimtamantul debitorului de a incheia contractul cu efecte translative de drepturi.
Avand in vedere ca reclamanta nu a facut dovada dreptului de proprietate si asupra terenului pentru care a formulat notificarea, in raport de dispozitiile legale mentionate, tribunalul a apreciat ca in mod corect i s-a respins prin decizia contestata cererea privind acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafata de 372 mp situat in B., str.C. de B. nr.15, sector 6.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea reclamantei formulata in contradictoriu cu paratul M.B. prin P.G. ca neintemeiata.
Impotriva sentintei primei instante a formulat recurs reclamanta D.M., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Solicita casarea sentintei atacate si retinerea cauzei spre rejudecare, iar in rejudecare pe fond admiterea contestatiei, asa cum a fost formulata si completata, pentru urmatoarele motive:
Recurenta – reclamanta, in calitate de persoana indreptatita, a formulat notificarea nr.7373 in baza Legii nr.10/2001, avand ca obiect acordarea de masuri reparatorii in echivalent banesc, constand in diferenta dintre suma primita cu titlu de despagubiri in anul 1987 si valoarea de piata la zi, pentru imobilul ce a fost situat in B., str.C. de B. nr.15, sector 6, compus din teren in suprafata de 372 mp si constructia situata pe acesta.
Prin dispozitia nr. 14144/13.07.2011 i s-au acordat masuri reparatorii doar pentru constructie, iar cu privire la teren s-a respins cererea ca nedovedita.
Terenul pentru care recurenta – reclamanta solicita acordarea de masuri reparatorii, ce a fost situat in B., str. C. de B. nr.15, sector 6, a fost dobandit prin inscrisul denumit "Chitanta" incheiata la data de 21.07.1954. In anul 1958 a fost deschis rolul fiscal aferent acestui imobil, iar in anul 1987 a fost inchis rolul ca urmare a preluarii imobilului de catre stat. In toata aceasta perioada, au fost achitate impozitele la zi.
Pe baza Decretuluinr.201/1986 imobilul a fost preluat de catre stat pentru sistematizarea zonei Ciurel - Lacul Morii.
Fata de cele mentionate, avand din vedere inscrisurile de la dosarul cauzei si dispozitiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, recurenta – reclamanta a dovedit calitatea de proprietar asupra imobilului teren in suprafata de 372 mp (325 mp evaluati la momentul preluarii) ce a fost situat in B., str. C. de B. nr.15, sector 6, toate inscrisurile de la dosar atesta calitatea de proprietari a sotului sau D.S. impreuna cu reclamanta, drept pentru care li s-au acordat despagubiri si pentru teren, de asemenea, nu exista inscrisuri care sa le conteste calitatea de proprietari.
Considera neintemeiate sustinerile instantei de fond care mentioneaza in considerentele hotararii atacate ca reclamanta si sotul sau nu au cumparat terenul in baza dispozitiilor legale, atata timp cat pentru imobil - teren si constructie, a fost deschis rol fiscal pe numele acestora, au platit impozitul aferent la zi pana la momentul preluarii, stapanind imobilul sub nume de proprietari pentru o perioada de 32 de ani, fara ca autoritatile statului sau alte persoane sa le conteste dreptul de proprietate.
Mai mult de atat, la momentul preluarii abuzive, reclamanta si sotul sau au fost despagubiti pentru suprafata de teren cu suma de 813 lei, asa cum reiese din adresa nr. 34/06.02.2003 emisa de SC Orizont SA, asadar la momentul exproprierii statul le-a recunoscut calitatea de proprietari asupra terenului.
Intr-adevar, sustine recurenta, actul sub semnatura privata nu valoreaza in sine titlu de proprietate, dar acesta trebuie coroborat cu celelalte inscrisuri existente la dosar, constituind un inceput de dovada scrisa, astfel incat prezumtia de proprietate opereaza in favoarea sa si a sotului sau, regula generala de drept fiind aceea ca actele juridice se interpreteaza unele prin altele in sensul in care pot produce efecte juridice, nu in sensul care nu produc nici un efect juridic. De altfel, regulile probatiunii in materia restituirii proprietatilor preluate abuziv de catre stat cunosc derogari de la dreptul comun, prin dispozitiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 instituindu-se asa - numita prezumtie de proprietate care vizeaza si intinderea dreptului in favoarea celor care apar mentionati in "actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii", tocmai potrivit principiului mentionat, fiind bine cunoscuta situatia socio-juridico-economica de la acel moment si imposibilitatea sau greutatea de a produce inscrisuri in perioada anterioara anului 1989.
Avand in vedere cele expuse mai sus, recurenta – reclamanta solicita admiterea recursului, iar, pe fond, admiterea contestatiei, asa cum a fost completata, sa se constate nulitatea absoluta partiala a art. 1 alin.2 din Dispozitia nr.14144/13.07.2011 emisa de Primaria Municipiului Bucuresti prin Primar General, si sa se dispuna obligarea paratilor sa acorde reclamantei, in calitate de persoana indreptatita, masuri reparatorii in echivalent banesc pentru imobilul-teren ce a fost situat in B., str. C. de B. nr.15, sector 6, constand in diferenta dintre suma incasata la momentul exproprierii (813 lei) si valoarea de piata.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit.a din Legea nr.10/2001 sunt indreptatite la masuri reparatorii, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii abuzive a acestora. Ca atare, rezulta ca o conditie esentiala pentru aplicarea Legii nr.10/2001 este aceea ca notificatorul sa fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat.
Dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice inscris constatator al unui act juridic translativ sau declarativ, care genereaza o prezumtie relativa de proprietate in favoarea celui care il invoca.
In speta, apelanta – contestatoare a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 372 mp. situat in str. parcele nr. 264 (in prezent str. C.de B. nr. 15, sector 6 ) in baza inscrisului sub semnatura privata din data de 21.07.1954 incheiat cu C. C..
Conditiile de valabilitate ale instrainarii unui imobil, la data incheierii inscrisului de catre apelant, 21.07.1954, erau forma autentica si autorizarea prealabila a sfaturilor populare, conform art. 2 din decretul 221/1950, astfel cum retine si tribunalul in sentinta atacata.
Avand in vedere faptul ca, contestatoarea a dobandit imobilul din litigiu in anul 1954 printr-un act sub semnatura privata, desi, potrivit dispozitiilor legale mai sus-mentionate, era necesara forma autentica a actului de vanzare – cumparare si autorizarea prealabila a Sfatului Popular, curtea apreciaza ca nu poate fi primita prima critica a recurentei, intrucat aceasta nu poate invoca un act de proprietate valabil incheiat.
Apararile sale referitoare la plata impozitelor aferente terenului nu pot suplini lipsa actului translativ de proprietate, si nu pot determina admiterea contestatiei. De altfel, nu se poate retine in favoarea apelantului nici faptul ca imobilul a fost expropriat pe numele sau, intrucat inscrisul reprezentat de chitanta incheiata in octombrie 1954 reprezinta tocmai proba contrara a existentei dreptului de proprietate in patrimoniul sau, neputandu-se aplica prezumtia instituita prin art. 24 din legea 10/2001.
Pentru aceste considerente in baza dispozitiilor art. 312 C.pr.civ. curtea respinge recursul ca nefondat.