Procedura insolventei.
Titlul de creanta fiscala constata o creanta pura si simpla, independent de formularea contestatiei administrative impotriva acesteia, chiar daca, din perspectiva necesitatii administrarii de probe suplimentare, anume solutia ce se va pronunta in litigiul administrativ-fiscal, se poate admite solutia inscrierii provizorii a creantei in tabelul definitiv.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 601 din 18.03.2013)
I. Prin Sentinta civila nr. 9378/26.09.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 11440/3/2012/a5, a fost respinsa ca neintemeiata contestatia formulata de creditoarea ANAF la tabelul preliminar al creantelor asupra societatii debitoare S C SA
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Conform declaratiei de creanta formulata de creditoarea ANAF, s-a solicitat inscrierea la masa credala cu suma de 93.736.233 lei - creanta certa, lichida si exigibila, si cu suma de 302.171 lei - creanta garantata.
Potrivit tabelului preliminar publicat in B.P.I. nr. 9300/28.06.2012, administratorul judiciar a inscris acest creditor cu suma de 93.736.233 lei ca si creanta provizorie, sub conditie suspensiva, si cu suma de 302.171 lei in categoria creantelor bugetare.
Instanta de fond a retinut ca fiind corecta modalitatea de inscriere a creantei ANAF.
Astfel, cu privire la creanta in cuantum de 93.736.233 lei, a retinut ca a fost stabilita in sarcina debitoarei prin Decizia de impunere nr. F – MC 214/28.05.2012, decizie ce a fost insa contestata de societatea debitoare, pe cale administrativa.
Facand aplicarea dispozitiilor art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic a apreciat ca, prin contestatia formulata impotriva deciziei de impunere, creanta invocata de A.N.A.F. a capatat caracterul unei creante sub conditie (conditia inscrierii creantei fiind aceea a respingerii contestatiei formulate de debitoare), iar pana la solutionarea contestatiei, cu administrarea unui probatoriu complet pe calea dreptului comun, creanta invocata are un caracter provizoriu, fiind corect inscrisa in tabelul preliminar cu aceasta mentiune.
Cu privire la creanta in cuantum de 302.171 lei, s-a retinut ca aceasta are caracterul unei creante bugetare si nu al unei creante garantate.
Sustinerea creditoarei A.N.A.F. cu privire la inscrierea creantei invocate ca si creanta garantata s-a bazat in mod exclusiv pe invocarea dispozitiilor art. 36 si art. 98 alin.1 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999.
Judecatorul sindic a observat ca aceste dispozitii legale au fost insa abrogate in mod expres la momentul intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, respectiv la 01.10.2011, prin dispozitiile art. 230 lit.u din Legea nr. 71/2011 stipulandu-se ca „se abroga Titlul VI privind regimul juridic al garantiilor reale mobiliare al Legii nr. 99/1999”.
II. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat recurs creditoarea A.N.A.F., invocand cazul de modificare prevazut de art. 304 pct.9 C.pr.civ. – hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii.
In motivarea recursului, creditoarea a aratat ca, in cauza, creanta in suma de 93.736.233 lei a fost stabilita prin raportul de inspectie fiscala nr. F-M 131/28.05.2012 si prin decizia de impunere nr. F-MC 214/28.05.2012, acte care nu au fost anulate pana in prezent, iar formularea contestatiei de catre debitoare nu are relevanta asupra caracterului cert, lichid si exigibil al creantei.
Recurenta apreciaza ca inscrierea creantei atat provizoriu, cat si sub conditie suspensiva nu are suport legal, ca efectele celor doua inscrieri sunt diferite, in cazul inscrierii sub conditie suspensiva creditorul fiind indreptatit sa voteze si sa participe la distribuiri numai dupa indeplinirea conditiei.
Acceptarea punctului de vedere al administratorului judiciar privind existenta unei conditii suspensive inseamna ca decizia de impunere – act administrativ fiscal nu produce niciun efect, iar existenta drepturilor si obligatiilor de natura fiscala ar fi suspendata, ceea ce contravine dispozitiilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Decizia de impunere devine titlu executoriu la scadenta, iar formularea unei contestatii nu suspenda titlul de creanta.
Cu privire la rangul de preferinta la inscrierea sumei de 302.171 lei, recurenta a solicitat inscrierea in categoria creantelor garantate, potrivit art. 121 alin.1 pct.2 din Legea nr. 85/2006, invocand avizul de garantie nr. 3165/10.04.2012.
Referitor la considerentele primei instante, recurenta recunoaste ca din eroare a mentionat prevederile art. 36 si 98 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, insa considera ca Noul Cod Civil preia in totalitate dispozitiile din Titlul VI al Legii nr. 99/1999.
La data de 07.03.2013, recurenta a indicat, la solicitarea Curtii, dispozitiile din Noul Cod Civil (art. 2328 si art. 2333), care au preluat, in opinia sa, temeiurile legale indicate in contestatie.
III. La data de 01.02.2013, intimata S.C. S C S.A., prin administrator special Doina Ilie, a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca neintemeiat (filele 17-25).
In motivare, intimata a aratat in esenta ca suma de 302.171 lei nu este o creanta garantata intrucat nu sunt indeplinite conditiile ipotecii mobiliare conform art. 2372 din Noul Cod Civil, in lipsa unei descrieri a bunurilor ipotecate. Avizul de garantie nr. 3165/10.04.2012 reprezinta doar o simpla publicitate a creantei, fara a conferi caracter de creanta garantata, in raport de prevederile art. 3 pct.9, art. 39 alin.1 lit.A si art. 41 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Intimata a mai sustinut ca suma de 93.736.233 lei este o creanta afectata de o conditie suspensiva, intrucat pentru aceasta nu exista titlu la data deschiderii procedurii si este contestata in conditiile legii speciale, nefiind deci o creanta certa, lichida si exigibila. Aceasta creanta nu poate fi admisa decat provizoriu in conditiile art. 64 alin.4 si 5 raportat la art. 73 alin.3 din Legea nr. 85/2006, pentru verificarea creantei fiind necesara administrarea unui probatoriu complet pe calea dreptului comun, in dosarul nr. 9246/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti, avand ca obiect actiune in anulare in contencios administrativ-fiscal impotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 214/28.05.2012.
IV. Analizand hotararea atacata, in raport de motivele de recurs si de probele administrate, Curtea constata ca recursul este intemeiat, insa in limitele si pentru urmatoarele considerente:
1. In ceea ce priveste creanta bugetara in suma de 93.736.233 lei, este necontestat in cauza ca a fost stabilita prin Decizia de impunere nr. F-MC 214/28.05.2012, emisa ulterior deschiderii procedurii, in urma unui control fiscal.
Este de asemenea necontestat ca, impotriva acestui titlu de creanta fiscala, societatea debitoare a formulat contestatie administrativa, conform art. 205 si urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si apoi actiune in anulare, conform art. 218 din OG nr. 92/2003, la instanta de contencios administrativ-fiscal, aceasta din urma facand obiectul dosarului nr. 9246/2/2012 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a (filele 58-97).
Din interpretarea „per a contrario” a dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, Curtea retine ca o creanta bugetara rezultand dintr-un titlu executoriu contestat in conditiile legii speciale va fi supusa procedurii de verificare prevazute de legea insolventei.
Astfel, administratorul judiciar a fost in drept sa analizeze daca ANAF are o creanta certa, pura si simpla, neafectata de vreun termen sau conditie si a carei existenta si cuantum este in afara oricarui dubiu. In procedura de verificare, in mod corect administratorul judiciar a observat ca respectiva creanta este contestata potrivit legii speciale, urmand ca in litigiul administrativ-fiscal sa fie administrat un probatoriu complet si sa se stabileasca existenta sau inexistenta dreptului de creanta. Asadar, creanta nu putea fi inscrisa definitiv, din moment ce in procedura legii speciale exista posibilitatea anularii deciziei de impunere.
Din perspectiva necesitatii administrarii de probe suplimentare, anume solutia ce se va pronunta in litigiul administrativ-fiscal, se poate admite solutia inscrierii provizorii a creantei in tabelul definitiv, conform art. 73 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveste aplicarea art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006, retinut ca temei al inscrierii creantei in mod provizoriu, insa sub conditie suspensiva, in tabelul preliminar contestat (fila 38), Curtea constata aplicarea gresita a legii.
Creanta A.N.A.F. nu era afectata de modalitatea conditiei suspensive.
Potrivit art. 1400 din Noul Cod civil, conditia este suspensiva atunci cand de indeplinirea sa depinde eficacitatea obligatiei.
S-a sustinut de catre reprezentantii intimatei si s-a retinut de catre prima instanta ca evenimentul viitor si nesigur de care depinde existenta creantei este respingerea actiunii in anulare in contencios administrativ-fiscal impotriva titlului de creanta.
Aceasta conditie nu poate fi calificata insa ca suspensiva intrucat eficacitatea obligatiei fiscale stabilite prin decizia de impunere nu depinde de solutionarea litigiului administrativ-fiscal.
Astfel, potrivit art. 45 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art. 215 din OG nr. 92/2003, introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate doar in cazul suspendarii executarii actului administrativ fiscal, dispusa de instantele de judecata in baza prevederilor Legii nr. 554/2004.
Din aceste prevederi legale rezulta ca titlul de creanta isi produce efectele indiferent de formularea contestatiei administrative si a caii de atac in contenciosul fiscal. Admiterea unei asemenea actiuni si anularea titlului de creanta determina desfiintarea obligatiei, ceea ce este specific unei conditii rezolutorii, conform art. 1401 alin.1 din Noul Cod civil. In sprijinul acestei interpretari vine si prezumtia legala stabilita la art. 1401 alin.2 din Noul Cod civil, privind calificarea conditiei ca rezolutorie ori de cate ori scadenta obligatiilor principale preceda momentul la care conditia s-ar indeplini. Or, este evident ca scadenta obligatiei fiscale este anterioara solutionarii contestatiei formulate de debitor.
Pe de alta parte, potrivit art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006, creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume in masura ingaduita de prezenta lege.
In schimb, art. 64 alin.5 din Legea nr. 85/2006, referindu-se la efectele conditiei suspensive in privinta tratamentului creantei in procedura insolventei, prevede ca titularii creantelor sub conditie suspensiva la data deschiderii procedurii vor fi indreptatiti sa voteze si sa participe la distribuiri numai dupa indeplinirea conditiei respective.
Legea a instituit astfel un tratament diferentiat intre creanta afectata de o conditie suspensiva si cea afectata de o conditie rezolutorie. De aceea, se impune ca in tabelul de creante sa fie inscrisa corect modalitatea creantei.
In consecinta, intrucat recurenta nu este titulara unei creante sub conditie suspensiva, aceasta trebuie inscrisa provizoriu potrivit art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006, nefiind insa aplicabile dispozitiile art. 64 alin.5 din acelasi act normativ.
2. In ceea ce priveste rangul de preferinta al creantei de 302.171 lei, in mod corect aceasta a fost inscrisa ca si creanta bugetara, motivul de recurs nefiind fondat.
Curtea remarca faptul ca temeiul de drept initial al acestui capat al contestatiei l-a constituit art. 36 si 98 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, dispozitii legale care erau abrogate inca din data de 01.10.2011, prin art. 230 lit.u) din Legea nr. 71/2011, anterior inregistrarii avizului de garantie nr. 3165/10.04.2012. O prima constatare este ca prima instanta s-a raportat in mod corect la temeiul de drept invocat de contestatoare si a retinut ca nefiind aplicabil. Nu se poate reprosa primei instante o aplicare gresita a legii, in conditiile in care chiar contestatoarea s-a intemeiat pe texte de lege abrogate.
Singura critica formulata in recurs este ca Noul Cod Civil ar fi preluat in totalitate dispozitiile din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, recurenta indicand in acest sens art. 2328 si art. 2333.
Aceasta afirmatie este in mod vadit neintemeiata. Art. 2328 din Noul Cod Civil prevede doar ca preferinta acordata statului si unitatilor administrativ-teritoriale pentru creantele lor se reglementeaza prin legi speciale, iar art. 2333 defineste privilegiul. Nu rezulta din aceste texte legale ca simpla publicitate prin inscriere in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare a unei creante fiscale confera statului un drept de garantie reala.
Potrivit art. 3 pct.9 din Legea nr. 85/2006, creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale.
Recurenta nu a facut dovada existentei unei garantii reale asupra bunurilor debitoarei. De altfel, art. 2414 din Noul Cod Civil precizeaza ca inscrierea in arhiva nu confera validitate unei ipoteci lovite de nulitate. In materia ipotecilor mobiliare, dispozitiile art. 2372 si art. 2391 din Noul Cod Civil impun ca, pentru valabilitatea ipotecii, sa exista o descriere suficient de precisa a bunului grevat, ceea ce nu se verifica in cauza.
3. Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin.1-3 si art. 304 pct.9 C.pr.civ. 1865, Curtea a admis recursul, a modificat sentinta atacata, a admis in parte contestatia formulata de A.N.A.F. la tabelul preliminar de creante, in sensul inlaturarii mentiunii „sub conditie suspensiva” si mentinerii in rest a inscrierii provizorii a creantei.