Textul art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 referitor la notificarea deschiderii procedurii insolventei fata de creditorii care nu sunt identificati in lista depusa de debitor nu face nici o distinctie cu privire la creditorii ce intra in domeniul de aplicabilitate al aceste reguli, astfel incat si creditorii cu creante garantate sunt tinuti de obligatia de a verifica Buletinul procedurilor de insolventa.
- Legea nr. 85/2006, art. 7 alin. 3
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 526 din 08.03.2013)
Constata ca prin sentinta civila nr.4151/F din 21.12.2012 a Tribunalului Ialomita a fost respinsa cererea de repunere in termenul de depunere a contestatiei formulata de contestatoarea SC ZYX O SRL, a fost admisa exceptia invocata de lichidatorul judiciar privind tardivitatea formularii contestatiilor de creditoarele BCR SA Bucuresti si SC ZYX O SRL si au fost respinse ca tardive contestatiile creditoarelor aratate.
Pentru a decide astfel judecatorul-sindic a constatat ca la 05.11.2012 BCR SA Bucuresti a formulat contestatie impotriva hotararii administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa G V, ce administreaza procedura de insolventa a debitoarei SC AM T SRL, de a respinge cererea de inscriere in tabelul creantelor a sumei totale de 825.049,32 lei, solicitand sa se admita contestatia si sa se dispuna inscrierea BCR SA la masa credala, cu repunerea in termenul de inscriere, la categoria creante garantate, a creantei de 825.049,32 lei; sub motiv ca administratorul judiciar nu a notificat-o pe contestatoare, astfel ca se impune repunerea in termenul de inregistrare a cererii de creanta si inscrierea BCR SA Bucuresti in tabelul creditorilor cu creanta de 825.049,32 lei existenta la 04.15.2012.
Judecatorul-sindic a mai constatat ca administratorul judiciar a depus intampinare, invocand exceptia tardivitatii contestatiei si, pe fond, a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, sub motiv ca notificarea deschiderii procedurii de insolventa a fost publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa si ca a fost intocmit tabelul preliminar al creantelor pe baza declaratiilor de creanta depuse la dosarul cauzei, intre acestea nu figura si cea a contestatoarei, tabelul fiind publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.7461/24.05.2012, iar contestatoarea nu a formulat contestatie impotriva tabelului preliminar al creantelor, astfel ca a fost intocmit si tabelul definitiv al creantelor, publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.12615/14.09.2012, iar in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.13341/28.09.2012 a fost notificata deschiderea procedurii falimentului prin sentinta civila nr.1989/07.09.2012, astfel ca, in aceasta faza a procedurii a fost formulata contestatia din 05.11.2012; ca prin adresa nr.1344/15.10.2012 lichidatorul judiciar a solicitat creditoarei BCR SA sa-i comunice cuantumul creditului in perioada 04.05.2012 – 07.09.2012, iar in urma raspunsului dat, lichidatorul judiciar a admis partial cererea, inscriind creanta din perioada de observatie, inscriind-o cu suma de 31.503,47 lei, ca in urma admiterii in parte a cererii de creanta si a comunicarii facuta de lichidatorul judiciar prin adresanr.1376/25.10.2012 BCR SA a formulat contestatie, solicitand inscrierea in tabelul definitiv a intregii creante de 825.049,32 lei, existenta la 04.05.2012, invocand dispozitiile art.73 din Legea nr.85/2006, respectiv art.103 Cod procedura civila; ca, in consecinta, in aceasta faza nu poate fi admisa contestatia, avand in vedere ca nu a fost contestat tabelul preliminar si nici tabelul definitiv in termenul prevazut de lege.
Judecatorul-sindic a mai constatat ca la dosar au fost depuse note scrise de contestatoare, prin care se sustine ca exceptia tardivitatii depunerii contestatiei invocata de lichidator nu este intemeiata, avand in vedere ca BCR SA nu a fost notificata cu privire la deschiderea procedurii de insolventa si ca ea nu poate fi asimilata cu un creditor ce nu poate fi identificat, astfel ca dispozitiile art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 nu-i sunt aplicabile.
Analizand contestatia judecatorul-sindic a luat in discutie cererea de repunere in termenul de declarare a creantelor formulata de creditoarea BCR SA Bucuresti.
Judecatorul-sindic a decis ca administratorul judiciar a notificat deschiderea procedurii insolventei prin publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.7461/24.05.2012 in conditiile in care administratorul social nu a depus lista creditorilor astfel ca tabelul preliminar a fost intocmit pe baza declaratiilor de creanta depuse de creditorii notificati in aceasta modalitate, tabel publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa din 26.07.2012 (fila 21).
In drept, judecatorul-sindic a constatat ca potrivit dispozitiilor art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista creditorilor, procedura notificarii prevazuta la art.61 din aceeasi lege este considerata indeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul Procedurilor de Insolventa; ca astfel cererea de creanta depusa de contestatoarea BCR SA la 27.09.2012 este neintemeiata si la fel cererea de repunere in termenul de declarare a creantei, avand in vedere ca nu a fost dovedita existenta unei imprejurari mai presus de vointa contestatoarei pentru a depune cererea cel putin pana la data definitivarii tabelului de creante, respectiv 10.08.2012. Judecatorul-sindic a observat ca, contestatoarea nu a contestat nici tabelul preliminar al creantei in termenul legal de 5 zile de la publicare si nu a dovedit nici existenta unor motive intemeiate de repunere in termenul de formulare a contestatiei.
In concluzie, judecatorul-sindic a decis respingerea cererii de repunere in termen formulata de contestatoarea BCR SA, admiterea exceptiei tardivitatii contestatiei impotriva tabelului preliminar si respingerea acesteia ca tardiv formulata.
La 22.01.2013 BCR SA a declarat recurs, criticand solutia instantei de fond ca nelegala.
Se sustine ca gresit instanta de fond a retinut ca BCR SA a formulat contestatia nr.17863/01.11.2012 impotriva tabelului preliminar, in realitate era formata impotriva solutiei data de lichidatorul judiciar de admitere in parte a cererii de creanta si inscrierea sumei in cuantum de 31.503,47 lei.
In speta ar fi aplicabile, sustine recurenta, dispozitiile prevazute de art.304 pct.8 Cod procedura civila, deoarece instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii, schimband natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia deoarece judecatorul-sindic nu a observat ca la data publicarii tabelului preliminar al creantelor BCR SA nu avea calitate in acel moment, astfel ca ea a formulat cerere de repunere in termenul de depunere a cererii de creanta.
Se mai sustine ca cererea de repunere in termen este fundamentata pe faptul ca BCR SA nu a fost notificata de administratorul judiciar, desi creditoarea trebuia sa fie identificata in lista prevazuta in art.28 alin.1 lit.c) din legea insolventei, caci orice creditor trebuie sa fie notat in evidentele contabile ale societatii, creditoarea BCR SA nu poate fi asimilata cu un creditor care nu a putut fi identificat de debitoare sau de administratorul judiciar, acesta nefiindu-i aplicabile dispozitiile art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar trebuia sa consulte arhiva electronica de garantii reale imobiliare, situatiile financiare depuse la directia finantelor, registrul comertului si orice alte informatii cu privire la bunurile societatii, ocazie cu care acesta putea sa constate ca debitoarea avea un contract de creanta cu BCR SA.
Dispozitiile art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 au valoarea unei prezumtii legale relative ce poate fi rasturnata cu orice mijloc de proba. Avand in vedere si faptul ca art.76 din Legea nr.85/2006 nu ofera niciun remediu procesual creditorului care nu a depus declaratia de creanta in termenul limita stabilit in hotararea de deschiderea procedurii insolventei, fara sa fie in culpa, singura posibilitate de remediere a acestei situatii este repunerea in termen reglementata prin art.103 Cod procedura civila, iar cererea de repunere in termen formulata de BCR SA respecta procedura prevazuta de teza finala a celui din urma text. Notiunea de imprejurare mai presus de vointa partii trebuie sa fie tratata intr-un sens mai larg decat cel dat prin conexiunea cu forta majora, fiind mai degraba apropiat de cazul fortuit.
Recurenta sustine ca starea de fapt conform careia lichidatorul judiciar nu s-a aflat in posesia documentelor contabile ale debitoarei este asimilata unei imprejurari mai presus de vointa creditorului BCR SA de a afla situatia reala a debitoarei. Prin urmare prezumtia prevazuta de art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 conform careia creditorul a avut cunostinta despre starea de insolventa a debitoarei de la data publicarii notificarii privind deschiderea procedurii generale de insolventa in Buletinul Procedurilor de Insolventa este rasturnata si pe aceasta cale creditoarea BCR SA trebuie sa fie repusa in termen.
In concluzie se solicita admiterea recursului, schimbarea in tot a sentintei, in sensul repunerii BCR SA in termenul de inregistrare a cererii de creanta si, pe cale de consecinta, inscrierea acesteia in tabelul creditorilor cu suma de 825.049,32 lei.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondata critica recurentei, incadrata corect de aceasta in motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, nu insa si in motivul prevazut de art.304 pct.8 Cod procedura civila.
Cu privire la incadrarea in motivul de recurs, Curtea observa ca recurenta a invocat si art.304 pct.8 Cod procedura civila, sustinand ca instanta de fond ar fi omis sa analizeze cererea de repunere in termenul de declarare a creantei si ca prin aceasta ea ar fi interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimband natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Curtea reaminteste ca motivul prevazut de art.304 pct.8 Cod procedura civila vizeaza interpretarea unui act juridic dedus judecatii, adica o piesa de baza din dosar care fundamenteaza dreptul uneia dintre parti. In speta recurenta nu se refera la un astfel de document ci la o interpretare gresita a cererii de investire a instantei, respectiv a cererii de repunere in termen. O astfel de cenzura nu face obiectul motivului prevazut de art.304 pct.8 Cod procedura civila.
Verificand recursul in temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea observa ca nu poate fi retinuta critica recurentei privind omisiunea judecatorului de solutionare a cererii de repunere in termenul de declarare a creantei. Din aceasta sentinta rezulta ca judecatorul-sindic a luat in discutie, cu prioritate, cererea de repunere in termenul de declarare a creantei, pe care a respins-o pe motivul ca BCR SA a fost notificata cu privire la deschiderea procedurii insolventei prin procedura publicarii notificarii aratate in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.7461 din 24.05.2012 in care era mentionat termenul limita pana la care trebuia depusa cererea de inscriere a creantei, facand trimitere la filele 18-19 dosar. Judecatorul-sindic a argumentat aplicabilitatea regulii privind notificarea prin procedura publicarii in Buletinul Procedurilor de Insolventa pe situatia de fapt din dosarul cauzei relevata de faptul ca administratorul social nu a depus lista creditorilor, motiv pentru care tabloul creantelor a fost intocmit numai pe baza cererilor creditorilor notificati prin procedura aratata mai sus.
Judecatorul-sindic a mai observat ca BCR SA nu a dovedit ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.103 Cod procedura civila, respectiv ca a fost impiedicata dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa sa depuna cererea pana la termenul din 10.08.2012, data cand a fost definitivat tabelul de creante, ea depunand cererea la 27.09.2012, mult peste termenul aratat.
Judecatorul-sindic a concluzionat ca BCR SA trebuia sa respecte termenul limita de depunere a creantelor mentionat in notificarea publicata, respectiv 08.06.2012.
Curtea retine deci ca judecatorul-sindic a verificat cererea contestatoarei de repunere in termenul de depunere a creantei.
Curtea mai observa ca nu poate fi retinuta teza recurentei potrivit careia acesteia nu i-ar fi aplicabila regula prevazuta de art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 pe motiv ca ea nu ar putea sa fie considerata o creditoare ce nu este destul de vizibila prin natura si importanta creantei sale, in asa fel incat sa nu fie inscrisa in actele contabile si sa poata fi astfel identificata de administratorul judiciar in ipoteza desfasurarii procedurii insolventei si ca in ultima instanta ea putea fi identificata din verificarea registrelor altor institutii, cum ar fi arhiva electronica de garantii reale mobiliare, registrele directiei finantelor publice, registrul comertului, etc.
Curtea reaminteste ca textul art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 nu face nicio distinctie cu privire la creditorii ce intra in domeniul de aplicabilitate al acestei reguli. Daca am admite ipoteza recurentei ar insemna ca toate bancile sunt creditoare privilegiate, ele nefiind tinute de obligatia verificarii Buletinului Procedurilor de Insolventa pentru ca pe aceasta cale sa formuleze, cand este cazul, cerere de declarare a creantelor. In plus, Curtea reaminteste ca nu exista nicio obligatie legala in sarcina administratorului judiciar de a verifica registrele aratate. Daca ar exista o astfel de obligatie legala, ar fi scuzabila omisiunea recurentei de a depune cererea de declarare a creantei in termenul prevazut in notificare. Nu exista o astfel de obligatie legala si deci recurenta nu se poate prevala de incalcarea legii de catre administratorul judiciar.
Un alt motiv invocat de recurenta pentru repunerea in termen este imposibilitatea creditoarei de a cunoaste ca administratorul judiciar nu s-a aflat in posesia documentelor contabile ale debitoarei, aceasta situatie fiind o imprejurare mai presus de vointa sa, care a impiedicat-o sa depuna cererea de declarare a creantei in termenul prevazut in notificare.
Curtea constata ca ipoteza invocata de recurenta este cea care fundamenteaza regula art.7 alin.3. Ratiunea textului aratat este aceea ca ori de cate ori nu este posibila identificarea creditorilor in actele contabile, indiferent de motive, creditorii sunt notificati prin publicarea notificarii in Buletinul Procedurilor de Insolventa. Indirect acest text obliga pe creditori sa verifice Buletinul Procedurilor de Insolventa pentru a se putea inscrie in procedura de insolventa atunci cand este creditor al unei societati fata de care a fost deschisa procedura insolventei. Este o regula legala prin care este organizata procedura insolventei si creditorul care omite sa faca verificarea buletinului procedurii insolventei nu se poate scuza prevalandu-se tocmai de ratiunea pentru care textul art.7 alin.3 o obliga sa verifice procedura insolventei.
Vazand si dispozitiile art.312 alin.1 Cod procedura civila s-a respins recursul ca nefondat.