Furt calificat. Achitare. Prezumtie de nevinovatie. Principiul in dubio pro reo.
Asa dupa cum, potrivit art.66 alin. (1) Cod procedura penala, inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, este instituita in sarcina organelor judiciare obligatia de a lamuri pricina, sub toate aspectele, prin administrarea de probe, actiune care trebuie sa aiba caracter obiectiv.
In cauza, neputandu-se stabili, dincolo de orice dubiu, ca fapta a fost savarsita de inculpati, Curtea va constata ca este aplicabila consecinta prezumtiei de nevinovatie, potrivit careia, indoiala profita inculpatilor (in dubio pro reo).
- Art. 66 alin.(1) Cod procedura penala.
(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala
Decizia penala nr.1097/R din 29.05.2012)
Deliberand asupra recursului penale, constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.146/26.01.2012 pronuntata de Judecatoria Giurgiu, in dosarul nr.4638/236/2010, in temeiul art.11 pct.2 lit. a rap.la art.10 alin.1 lit.c Cod pr.penala, au fost achitati inculpatii: C. A. A., T. F.G. si D. M. ., pentru comiterea infractiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1 Cod penal, comb. cu art.209 alin.1,lit. a,e,g,i Cod penal, cu aplic.art.75 lit. c Cod penal si cu aplic.art.37 lit. b Cod penal, pentru inculpatii T. F. G. si D. M.
In baza art. 346 alin.2 Cod pr.penala, a fost respinsa cererea de acordare de despagubiri civile formulata de partea civila SC SIMBAR SRL Ghimpati, prin administrator D. I..
Cheltuielile judiciare au fost lasate in sarcina statului.
In considerentele sentintei se retin urmatoarele:
Prin rechizitoriul din 28.04.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Giurgiu nr.1739/P/2010 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor C.A.A, T.F.G si D.M pentru savarsirea infractiunii prev si ped. de art.208 – 209 alin 1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal si, pentru ultimi doi inculpati, cu aplic. art.37 lit. b Cod penal.
S-a retinut, in fapt ca la data de 13.02.2010 C.A.A si T. F.G.au fost surprinsi in flagrant in timp ce incercau sa sustraga bunuri dintr-un magazin de pe raza com.Ghimpati, jud. Giurgiu apartinand SC TONCRIS SRL. Pentru aceasta fapta cei doi au fost arestati preventiv si ulterior condamnati definitiv.
Anterior insa, la data de 07.02.2010 numitul D. I., administrator al SC SINBAX SRL a depus plangere le Postul de Politie Ghimpati sesizand spargerea magazinului sau de pe raza com. Ghimpati din care a fost sustrasa suma de 1050 lei din casetele aparatelor de jocuri mecanice precum si mai multe pachete cu tigari de diferite marci.
Fiind audiat, inculpatul T.F.G, arestat preventiv asa cum s-a aratat, a declarat ca C.A.A si D. T. sunt cei care au savarsit si furtul din magazinul din centrul com.Ghimpati in noaptea de 6/7.02.2010, el neparticipand la aceasta fapta, refuzand propunerea ce i-a fost facuta de C.A.A.
La randul sau D. M.a sustinut ca ceilalti doi inculpati i-au propus sa-i aduca cu autoturismul in com. Ghimpati pentru a sparge un magazin, ceea ce s-a si intamplat in seara de 06.02.2010, ca la locul faptei el a ramas de paza iar C. A.si T. F., mascati si folosindu-se de o ranga au fortat intrarea in magazin si cand s-au intors i-au oferit suma de 220 lei si 6 pachete de tigari.
Inculpatul C.A.A nu a recunoscut in cursul urmaririi penale savarsirea aceste fapte iar inc. T. F. dupa declaratia scrisa personal la 13.02.2010, in etapa actelor premergatoare, cu continutul sus citat, a refuzat sa mai dea declaratii in cauza.
Organul de cercetare penala l-a ascultat pe C. D., tatal inculpatului C.A.A si care la 28.02.2010 a confirmat ca in seara de 6.02.2010, fiul sau a fost luat de acasa de T. F. G. , intorcandu-se abia a doua zi dimineata.
In fine, constatarile tehnico stiintifice cu testul poligraf au atestat comportamentul simulat al inculpatilor C.A.A si T.F. G. la intrebarile relevante cauzei.
In cursul judecatii inculpatii C.A.A si T. F. G. s-au prevalat de prevederile art.70 alin.2 Cod pr.penala, nedand declaratii, sustinand, conform celor consemnate in incheiere ca nu sunt vinovati de savarsirea infractiunii imputate.
Inculpatul D. M. a retractat declaratiile din cursul urmaririi penale, afirmand ca a fost amenintat de organul de politie si sustinand ca nu este vinovat de savarsirea acestei fapte.
Martorul C. D., tatal inculpatului C.A.A a refuzat sa dea declaratii afirmand ca era sub influenta bauturilor alcoolice cand a fost audiat la politie.
Analizand intreg materialul de la dosar, instanta a retinut ca nu exista probe din care sa rezulte, fara dubiu, ca inculpatii din cauza sunt participanti la savarsirea furtului din noaptea de 6/7.02.2010 din magazinul apartinand SC SIMBAR SRL de pe raza com. Ghimpati, jud. Giurgiu.
Potrivit art.69 Cod pr.penala, declaratiile invinuitului sau inculpatului, facute in cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
A fost explicabila si justificata includerea cel putin a inculpatilor C. A. si T. F., prinsi in flagrant la savarsirea unui furt comis la 13.02.2010 pe raza com. Ghimpati in cercul de banuiti de comiterea si a furtului anterior din 6/7.02.2010 de pe raza aceleiasi localitatii.
Identificarea autorilor si stabilirea vinovatiei acestora, insa, trebuie sa se faca potrivit art. 62 si urm. Cod pr.penala, pe baza de probe.
Declaratia inculpatului T.F.G, data in cursul actelor premergatoare si nesustinuta ulterior, ba chiar negata in instanta prin care a prezentat o anume modalitate de savarsire a acestei fapte, nu se coroboreaza cu alte date si elemente relevante.
De asemenea, nici declaratiile inc. D. M. din cursul urmaririi penale (inclusiv sustinerile acestuia la confruntarile cu ceilalti doi inculpati), relatate explicit in instanta, nu sunt sustinute de alte probe pentru a servi la aflarea adevarului, fara a mai arata ca intre versiunile prezentate de cei doi inculpati ( retractate ulterior de ambii) exista deosebiri esentiale .
Rezumativ, declaratia inculpatului T. F. G. din etapa actelor premergatoare , nesustinute ulterior, in cursul procesului penal precum si declaratia inculpatului D. M. din cursul urmaririi penale inclusiv sustinerile din confruntarile cu ceilalti doi inculpati, retractate in fata instantei cu motivarea plauzibila, nu sunt suficiente, in absenta altor imprejurari rezultate din ansamblul probelor, pentru a putea sustine vinovatia acestora .
Pentru identificarea faptuitorului ar fi fost important pentru cauza sa fie folosite tehnici criminalistice si proceduri judiciare, care, in prezent, datorita depasirii momentului operativ nu mai sunt actuale.
Asa, de exemplu , cercetarea locului faptei a fost efectuata de doi agenti ai Postului de Politie al com Ghimpati, fara participarea lucratorilor Serviciului Criminalistica – Giurgiu si, firesc, nu au fost identificate urme papilare si alte mijloace de proba.
Nu au fost efectuate perchezitii la domiciliile inculpatilor si control in autoturismul cu care se pretinde ca s-au deplasat pentru gasirea levierului (ranga) folosit la spargere si, eventual a unor bunuri provenite din furt.
In fine, s-ar fi impus, in momentul operativ optim rezultat din declaratia de recunoastere facuta de inc. D. M., realizarea procedurii conducerii in teren in scopul reconstituirii, in parte, cu participarea acestui inculpat, a modului si indicarii locului savarsirii faptei.
Fata de toate cele ce preced , instanta a constatat ca nu sunt probe din care sa rezulte cu certitudine ca inculpatii din cauza sunt autorii furtului savarsit in noaptea de 6/7.02.2010 din magazinul SC SIMBAR SRL Ghimpati si, in consecinta, a dispus achitarea acestora.
Impotriva sentintei penale 146/26.01.2012 pronuntate de Judecatoria Giurgiu, in dosarul nr.4638/236/2010, a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Giurgiu, pe care a criticat-o pentru netemeinicia solutiei de achitare in privinta inculpatilor C.A. A., T.F.G si D. M.
Se arata in motivele de recurs ale Parchetului ca instanta de fond a interpretat in mod eronat probele administrate in cauza, dand eficienta prea mare declaratiilor inculpatilor.
Potrivit art. 63 alin.2 Cod pr.penala, probele nu au o valoare dinainte stabilita, iar aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.
Analiza acestei dispozitii legale evidentiaza urmatoarele aspecte deosebit de importante in cauza, si nume:
- faptul ca probele administrate in faza de urmarire penala au aceeasi valoare cu probele administrate in faza cercetarii judecatoresti;
- faptul ca probele din faza de urmarire penala urmeaza a fi analizate coroborat cu cele administrate in faza cercetarii judecatoresti,
- faptul ca scopul probelor, astfel cum este evidentiat de disp.art.62 Cod pr.penala, este identic pentru ambele faze ale procesului penal – respectiv aflarea adevarului.
Faptul ca instanta este obligata sa verifice legalitatea probelor si sa stabileasca utilitatea si concludenta acestora, nu duce automat la concluzia eliminarii probelor administrate in faza de urmarire penala.
Inlaturarea ca valoare probatorie a probelor administrate in faza de urmarire penala, in speta a declaratiilor unor martori, pe considerentul ca in faza de cercetare judecatoreasca acestia nu si le-au mai mentinut, invocand anumite abuzuri ale organelor de cercetare penala sau pentru ca ele sunt contradictorii, diferind de cele relatate in faza cercetarii judecatoresti, este cu totul neintemeiata.
In realizarea dezideratului prevazut de disp.art.62 Cod pr.penala, aflarea adevarului prin lamurirea cauzei sub toate aspectele, instanta este obligata sa analizeze si ratiunile pentru care unii martori nu isi mai mentin declaratiile date la putin timp de la comiterea agresiunii si sa verifice, in ce masura, argumentele oferite de acestia sunt ori nu credibile.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, atat prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe langa Judecatoria Giurgiu, cat si din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 Cod pr.penala, Curtea apreciaza ca recursul sunt nefondat pentru urmatoarele considerente:
In sarcina inculpatilor C. A. A., T.F.G si D.M. s-a retinut ca, in seara de 06.02.2010, aflandu-se in localitatea Ghimpati, primii doi, fiind mascati si avand asupra lor un tarnacop, au patruns in barul SC Simbar SRL, inc. D. M. ramanand in afara barului, de unde au sustras mai multe pachete de tigari si suma de 1050 de lei.
Pe parcursul urmaririi penale au fost audiati inculpatii, inc. T.F.G declarand ca el nu a participat la acel furt insa cunoaste ca a fost savarsit de ceilalti doi inculpati.
Inculpatul D. M. a recunoscut in prima faza savarsirea infractiunii, impreuna cu ceilalti doi inculpati, descriind savarsirea faptelor.
Inculpatul C. A., in aceeasi faza a urmaririi penale, nu a recunoscut savarsirea faptelor, aratand ca in noaptea de 06/07.02.2010 s-a aflat la domiciliu.
In fata instantei, inculpatii C. A. A., T.F.G si D. M. nu au recunoscut savarsirea faptei, inc. T. revenind asupra declaratiei date initial in faza de urmarire penala.
Astfel, fara ca instanta de fond ori cea de control judiciar sa dea valoare mai mare declaratiilor inculpatilor date in fata instantei, asa dupa cum se sustine in motivele de recurs ale Parchetului de pe langa Judecatoria Giurgiu, aceasta nu poate sa nu constate ca, in cauza, acuzarea a fost fundamentata pe declaratiile acestora.
Acestea au fost chiar din timpul urmaririi penale contradictorii, iar in fata instantei, nu au mai fost mentinute.
Declaratiile initiale date de catre inculpati, necoroborate cu alte mijloace de proba, asa dupa cum in mod judicios si exhaustiv a fost analizat de catre instanta de fond, nu sunt in masura sa formeze convingerea instantei, din probe administrate nemijlocit si in masura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie de care se bucura inculpatii.
Curtea constata ca din declaratiile martorului M. G., martor asistent la momentul luarii declaratiei inculpatului D.M., rezulta intr-adevar ca asupra acestuia, cu ocazia audierii, nu au fost exercitat presiuni de catre organele de urmarire penala. Instanta de fond insa nu a inlaturat declaratiile inculpatului, datorita unor suspiciuni privind legalitatea probei ci a constatat ca nu exista probe din care sa rezulte fara dubiu ca inculpatii din cauza sunt participanti la savarsirea furtului din noaptea de 6/7.02.2010 din magazinul apartinand SC SIMBAR SRL de pe raza com. Ghimpati , jud. Giurgiu, retinand in mod explicit ca declaratiile inc. D. M. nu sunt sustinute de alte probe, doar acestea nefiind suficiente pentru stabilirea adevarului.
Asa dupa cum, potrivit art. 66 al. 1 C.p.p., inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, este instituita in sarcina organelor judiciare sa lamureasca pricina, sub toate aspectele prin administrarea de probe, actiune care trebuie sa aiba caracter obiectiv.
In consecinta, in cauza neputand a se stabili, dincolo de orice dubiu certitudinea ca fapta a fost savarsita de catre inculpatii C. A. A., T.F.G si D. M., Curtea va constata ca este aplicabila consecinta prezumtiei de nevinovatie, potrivit careia indoiala profita inculpatului (in dubio pro reo).
Concluzionand, vazand ca solutia de achitare a inculpatilor C. A.. T.F.G si D.M., in temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod pr.penala, rap. la art.10 lit.c Cod pr.penala, pentru comiterea infractiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal, dispusa prin sentinta penala nr. 146/26.01.2012 pronuntata de Judecatoria Giurgiu este legala si temeinica, va respinge, ca nefondat, in baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penala, recursul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Giurgiu.
Va constata, in temeiul art.192 al.3 Cod pr.penala, ca raman in sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.