Recunoastere hotarare penala straina. Transfer persoana condamnata. Conditii. Sesizare neintemeiata. Respingere.
Potrivit art.143 din Legea nr.302/2004, republicata, transferarea unei persoane condamnate in vederea executarii pedepsei presupune intrunirea urmatoarelor conditii:
a)condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotararea este definitiva;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel putin 6 luni din durata pedepsei. In cazuri exceptionale, in baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;
d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau daca, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere in cazul evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord asupra acestei transferari; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
In speta, intrucat transferul nu a fost consimtit de catre persoana condamnata si nu s-a dispus expulzarea acesteia de pe teritoriul statului de condamnare, iar statul de condamnare a comunicat ca dosarul de transfer se arhiveaza si este inchis, sesizarea este neintemeiata.
- Art. 143 din Legea nr.302/2004
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A II-A PENALA
SENTINTA PENALA NR.62/F din 08.02.2012)
Deliberand, asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin sesizarea formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, inregistrata pe rolul acestei instante in data de 23.01.2012, in conformitate cu dispozitiile art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004 modificata, s-a solicitat recunoasterea si punerea in executare a sentintei nr. 8/2010 din data de 11.05.2010 a Audiencia Provincial din Guadalajara, privind pe persoana condamnata G M si transferarea acestuia intr-un penitenciar din Romania pentru continuarea executarii pedepsei.
Pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala s-a format dosarul nr. 551/2/2012, inregistrat la data de 23.01.2012.
Curtea, analizand actele si lucrarile din dosarul cauzei, retine urmatoarele:
Prin adresa nr. 33937/SM/2011 din data de 28.10.2011 Ministerul Justitiei – Directia Drept International si Cooperare Judiciara – Serviciul Cooperare judiciara internationala in materie penala, a transmis Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 302/2004, cererea formulata de Ministerul Justitiei din Regatul Spaniei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate G M in vederea continuarii executarii pedepselor aplicate de instantele spaniole intr-un penitenciar din Romania.
Cererea formulata de autoritatile spaniole a fost insotita de documentele prevazute de art. 6 pct. 2 din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg in anul 1983, respectiv copie certificata pentru conformitate de pe hotararea de condamnare, de pe dovada ramanerii definitive a hotararii, de pe dispozitiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnarii deja executate, declaratia persoanei condamnate. Deasemenea, a fost intocmit si referatul privind situatia sociala si familiala a persoanei condamnate.
Din verificarile efectuate la Ministerul Administratiei si Internelor - Directia Generala de Pasapoarte si Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date a rezultat ca persoana condamnata G M este cetatean roman, fiind, astfel, indeplinita conditia prevazuta de art. 3 lit. a din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg si art. 143 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicata.
Din informatiile si documentele comunicate de statul de condamnare, in aplicarea Conventiei europene asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg in anul 1983, au rezultat urmatoarele:
Prin sentinta nr. 8/2010 din data de 11.05.2010 a Audiencia Provincial din Guadalajara, numitul M G a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 15 ani pentru savarsirea infractiunilor de omor si furt prevazute de art. 138, 242, 238 alin. 1 si 2, art. 241.1 din Codul penal spaniol.
Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 13.07.2010.
In fapt, s-a retinut ca in data de 07.07.2007 persoana condamnata, impreuna cu alte persoane, l-au omorat pe numitul I D I, prin strangulare, si au sustras un telefon mobil, suma de 750 de euro, cardul de asigurari de sanatate si abonamentul de transport de la o alta persoana.
Din fisa de lichidare a condamnarii a rezultat ca din pedeapsa de 5475 de zile de inchisoare s-au dedus 833 de zile de arest preventiv cu incepere de la 08.04.2008 ramanand de executat 4642 de zile. Deasemenea, s-a stabilit ca data a incheierii executarii data de 04.04.2023.
Avand in vedere cele de mai sus, se constata ca este indeplinita conditia prevazuta de art. 3 lit. b din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg si art. 143 lit. b din Legea nr. 302/2004 republicata.
Din situatia executarii pedepsei comunicata de autoritatile spaniole a rezultat ca durata executarii pedepsei aplicata persoanei condamnate se implineste la data de 04.04.2023. In consecinta, este indeplinita conditia prevazuta de art. 3 lit. c din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg si art. 143 lit. c din Legea nr. 302/2004 republicata.
Examinand materialul cauzei se constata ca in cauza este indeplinita conditia dublei incriminari prevazute de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 si art. 3 pct. 1 lit. e din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg, faptele retinute in sarcina persoanei condamnate avand corespondent in legislatia penala romana realizand continutul constitutiv al infractiunii prevazute de art. 175 lit. d si art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a din Codul penal.
Persoana condamnata si-a exprimat, initial, consimtamantul la transfer, insa, la data de 16.12.2011 autoritatile din Regatul Spaniei au comunicat ca persoana condamnata a renuntat la transfer.
Regatul Spaniei a aratat, deasemenea, prin adresa nr. OTERM E 503/10, ca dosarul de transfer se arhiveaza si este considerat inchis.
Curtea retine, intr-adevar, ca, printr-o decizie de speta – nr. 507/2010 – Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca „nici dispozitiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, nici cele de drept procesual penal, nu prevad posibilitatea retragerii consimtamantului persoanei condamnate”, insa, instanta suprema a avut in vedere faptul ca respectivul consimtamant este de natura, daca sunt intrunite si celelalte cerinte legale, sa declanseze procedurile in cadrul cooperarii judiciare internationale in materia penala, de recunoastere a hotararii penale si de transferare a persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei si este irevocabil.
Pe de alta parte, in considerentele acelei decizii s-a mai retinut si aplicarea interdictiei, pe termen nelimitat, a aflarii condamnatului pe teritoriul statului de condamnare si, in raport cu care, potrivit art. 3 paragraf 1 din Protocolul aprobat prin O. G. nr. 92/1999, nu este necesar acordul persoanei condamnate la transferarea sa in vederea continuarii executarii pedepsei, aplicate in strainatate, intr-un penitenciar din Romania.
Or, potrivit art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificata, „transferarea unei persoane condamnate in vederea executarii pedepsei poate avea loc numai in urmatoarele conditii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotararea este definitiva;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel putin 6 luni din durata pedepsei. In cazuri exceptionale, in baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;
d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau daca, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere in cazul evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
f)statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord asupra acestei transferari; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
Legat de conditiile prevazute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificata, din documentele transmise de catre autoritatile statului de condamnare, precum si din actele efectuate la nivelul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si al instantei, nu a rezultat indeplinirea conditiilor obligatorii instituite prin dispozitiile art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificata.
Astfel, in cauza, nu este indeplinita conditia prevazuta de art. 3 lit. c din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg si art. 143 lit. d din Legea nr. 302/2004 republicata, intrucat, transferul nu a mai fost consimtit de catre persoana condamnata si nu s-a dispus expulzarea acestuia de pe teritoriul statului de condamnare.
Totodata, Curtea constata ca, in cauza, nu este intrunita cerinta instituita prin dispozitiile art. 143 lit. f din Legea nr. 302/2004 republicata, intrucat, statul de condamnare a comunicat ca dosarul de transfer se arhiveaza si este considerat inchis, asa incat, transferul persoanei condamnate nu poate avea loc.
Fata de considerentele expuse anterior, Curtea constata ca nu sunt indeplinite, in mod cumulativ, cerintele art. 143 din Legea nr. 302/2004, modificata, motiv pentru care, va respinge sesizarea formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
In baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.