Plangere intemeiata pe dispozitiile art.2781 Cod procedura penala. Exercitarea profesiei de avocat. Depunere de note scrise. Inexistenta infractiunii de denuntare calomnioasa.
Acordarea de asistenta juridica in cauza, prin formularea si depunerea la dosar a unor note scrise, se circumscrie exercitiului normal al profesiei de avocat, neexistand indicii ca intimata avocat a desfasurat, distinct, si acte de inducere in eroare a instantei, care sa angajeze raspunderea penala.
Existenta denuntarii calomnioase are ca situatie premisa formularea unui denunt ori a unei plangeri penale continand invinuiri mincinoase, notele scrise depuse de catre intimata in cauza civila neavand acest caracter.
- art.2781 C. pr. pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A II-A PENALA
SENTINTA PENALA NR.53 din 30.01.2012)
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
La data de 02.12.2011 a fost inregistrata pe rolul acestei instante, sub numarul 10257/2/2011 (3925/2011), plangerea formulata de petentul R N impotriva ordonantei nr. 1402/P/2011 din data de 19.10.2011 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, in conformitate cu dispozitiile art. 2781 C.p.p.
In motivarea plangerii, petentul a aratat, in esenta, ca solutia de neincepere a urmaririi penale este netemeinica, deoarece procurorul nu a examinat in ce masura intimata-avocat avea obligatia de a oferi clientei sale asistenta juridica in instanta, numai prin formularea unor note scrise intemeiate pe inscrisuri legale, iar nu a unor note ce nu se sprijina pe vreun mijloc de proba. Petentul a apreciat ca, prin notele depuse, intimata T E a reusit sa induca in eroare instanta de judecata si sa determine pronuntarea unei hotarari nelegale.
In memoriul adresat instantei la data de 24.01.2012, petentul a invocat si faptul ca organele de cercetare penala nu au administrat toate probele certe, apte sa permita lamurirea cauzei, iar declaratiile date de catre faptuitoare sunt neadevarate, solicitand, in esenta, trimiterea cauzei la parchet in vederea efectuarii cercetarilor.
Curtea a dispus atasarea dosarului de urmarire penala nr. 1402/P/2011, in care s-a pronuntat ordonanta atacata prin plangerea dedusa judecatii, precum si a rezolutiei nr. 3209/II-2/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
La data de 01.06.2011, petentul R N a formulat plangere penala impotriva numitelor T E (avocat in cadrul Baroului Bucuresti) si M M, pentru savarsirea faptelor de fals intelectual si inselaciune, aratand ca M M, in calitate de reclamant in dosarele nr. 3965/4/2006 si nr. 21756/4/2010, a solicitat neintemeiat obligarea sa la despagubiri civile pentru lipsa de folosinta si desfiintarea prin demolare a unor constructii.
Petentul a precizat ca expertiza efectuata in cauza civila a stabilit ca foloseste in exclusivitate 50,80 mp din anexa corp B si camera de 15,30 mp, fara ca expertul sa stabileasca in ce consta lipsa de folosinta. Or, avocata T E s-a substituit expertului, precizand in mod expres ca suprafata folosita in exclusivitate de catre petent, respectiv 79 mp, reprezinta lipsa de folosinta. O atare sustinere a fost apreciata ca nereala, contrara actelor sale de proprietate si de natura a induce in eroare instanta de judecata, care a pronuntat sentinta civila nr. 955/13.02.2009, obligandu-l nejustificat la plata daunelor pentru lipsa de folosinta.
Petentul R N a apreciat ca sustinerile facute in procesul civil de catre M M si aparatoarea acesteia – intimata T E constituie si un „denunt calomnios”, in baza caruia instanta l-a considerat „vinovat” de ridicarea constructiilor fara acordul reclamantei.
Prin ordonanta nr. 1402/P/2011 din data de 19.10.2011 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti s-a dispus, in conformitate cu dispozitiile art. 228 alin. 6 C.p.p. si art. 10 lit. a C.p.p., neinceperea urmaririi penale fata de avocata T E, sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 289 C.p., art. 215 alin. 1 C.p. si art. 259 C.p., precum si disjungerea cauzei fata de M M si declinarea competentei de solutionare in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
In esenta, procurorul a retinut ca nu exista probe din care sa rezulte savarsirea infractiunilor imputate, faptuitoarea-avocata formuland note scrise in conformitate cu dispozitiile art. 40 din Legea nr. 51/1995, activitate care nu poate atrage raspunderea sa penala, date fiind prevederile art. 39 alin. 7 din aceeasi lege. Sub aspectul infractiunii de denuntare calomnioasa, s-a retinut ca faptuitoarea nu l-a invinuit pe petent de savarsirea vreunei infractiuni printr-un denunt sau prin vreo plangere.
Impotriva acestei rezolutii, petentul R N a formulat plangere in conditiile prevazute de art. 275-278 C.p.p., prin rezolutia nr. 3209/II-2/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti dispunandu-se respingerea plangerii ca neintemeiata.
Prezenta plangere adresata instantei de judecata a fost formulata in termen legal, conform dispozitiilor art. 2781 alin. 1 C.p.p., insa din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca ea este nefondata.
Petentul R N a avut calitatea de parat in cauza civila ce a facut obiectul dosarului nr. 3965/4/2006 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, solutionat prin sentinta civila nr. 955/13.02.2009, definitiva si irevocabila prin respingerea recursului la data de 22.01.2010. Calitatea de reclamant a apartinut numitei C E, mama faptuitoarei M M care, la randul sau, a avut calitatea de intervenient in interes propriu.
Prin hotararea irevocabila a instantei civile s-a dispus obligarea petentului R N la plata catre reclamanta a sumei de 5168 lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta pentru teren si obligarea paratului la desfiintarea mai multor constructii expres indicate in dispozitivul sentintei. Instanta civila a retinut, in esenta, ca reclamanta C E si petentul s-au aflat, in perioada 2002-2007, in stare de coproprietate stabila si fortata asupra terenului in suprafata reala de 531 mp, iar cea dintai a fost lipsita in mod efectiv de unul dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv prerogativa folosintei. Totodata, s-a constatat ca petentul a folosit in exclusivitate o suprafata de 79,3 mp, desi avea un drept de folosinta de 50%, si ca a constatat ca petentul a mentinut pe terenul - proprietate comuna o serie de constructii, fara acordul intervenientei M M.
Pe parcursul solutionarii cauzei civile, la data de 01.11.2007, reclamanta C E a depus la dosar o precizare semnata de catre aparatorul sau ales – avocat T E, in care a aratat ca suprafata de teren ocupata exclusiv de catre parat este de 79,3 mp.
Acest inscris reflecta pretentiile concrete ale reclamantei in procesul civil, intocmirea si depunerea sa la dosar constituind expresia exercitarii firesti a drepturilor procesuale ale partii. Contestarea de catre petent a realitatii mentiunilor inserate in aceste note nu le confera caracter fals, in sensul art. 289 C.p., infractiunea de fals intelectual implicand, in esenta, atestarea cu stiinta a unor imprejurari necorespunzatoare adevarului cu prilejul intocmirii unui inscris oficial.
Pe de alta parte, Curtea constata ca, sub aspectul infractiunii analizate, este justa aprecierea ca intimata T E nu a savarsit acte materiale ce s-ar putea circumscrie infractiunii de fals intelectual, cat timp faptuitoarea nu are calitatea de functionar in sensul cerut de lege si nici atributii de „serviciu” a caror exercitare sa reclame intocmirea unor inscrisuri oficiale.
Acordarea de asistenta juridica in cauza civila mentionata, prin formularea si depunerea la dosar a unor note scrise, se circumscrie exercitiului normal al profesiei de avocat, neexistand vreun minimum de indicii care sa ateste ca intimata a desfasurat, distinct, si acte de inducere in eroare a instantei, prin prezentarea ca adevarata a unor fapte mincinoase in scopul prevazut de art. 215 C.p. Instanta civila nu a pronuntat sentinta exclusiv in baza notelor scrise depusa de catre intimata-avocat, cum eronat pare a considera petentul, ci a evaluat temeinicia pretentiilor reclamantei prin examinarea tuturor probelor existente in cauza.
In privinta infractiunii de denuntare calomnioasa prevazuta de art. 259 C.p., solutia de neurmarire dispusa este, de asemenea, temeinica, intimata-avocat neformuland impotriva petentului vreun denunt sau plangere, in sensul art. 222-223 C.p.p., care sa justifice cercetarea sa sub aspectul savarsirii infractiunii mentionate. Or, existenta denuntarii calomnioase are ca premisa formularea unui denunt ori a unei plangeri penale continand invinuiri mincinoase, notele scrise depuse de catre intimata in cauza civila neavand acest caracter.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza legala si temeinica solutia de neincepere a urmaririi penale si nefondate criticile petentului R N.
In consecinta, in baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p., va respinge, ca nefondata, plangerea formulata de petentul R N impotriva ordonantei nr. 1402/P/2011 din data de 19.10.2011 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si a rezolutiei nr. 3209/II-2/2011 din data de 17.11.2011 a Procurorului General al aceluiasi parchet.
Va mentine ordonanta si rezolutia atacate.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga petentul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.