Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Neindeplinirea criteriilor prevazute de art.181 C. pen.
Avand in vedere criteriile prevazute de art.181 C. pen., nu poate fi primita sustinerea ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, fata de perioada mare de timp in care inculpatul nu si-a indeplinit obligatiile legale, prejudiciul produs si comportamentul inculpatului dupa savarsirea faptei (acesta neintelegand sa acopere prejudiciul).
- art.181 C. pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A II-A PENALA,
DECIZIA NR. 910/R din 08.05.2012)
Asupra recursului penal de fata, retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.165 din 16 februarie 2012, pronuntata de Judecatoria Slobozia in dosarul nr.4065/312/2011, in baza art.6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art.76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul F.S.F., la pedeapsa de 4 luni inchisoare.
In baza art.111 din Legea nr.76/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art.76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul F.S.F. la pedeapsa de 4 luni inchisoare.
S-a facut aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar in temeiul art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, respectiv 4 luni inchisoare si 4 luni inchisoare, in final, inculpatului dandu-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 luni inchisoare.
In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, stabilindu-se un termen de incercare 2 ani si 4 luni, potrivit art.82 alin.1 Cod penal.
S-a facut aplicarea art.359 Cod procedura penala si i s-au pus in vedere inculpatului dispozitiile art.83 Cod penal.
S-a facut aplicarea dispozitiilor art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 lit. a, teza a II – a si lit.b Cod penal, iar in temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In baza art.14 si 346 Cod procedura penala, art.119 – 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, a fost obligat inculpatul F.S.F. catre partea civila Statul Roman – Ministerul Finantelor – prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala – prin Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita la plata sumei de 22.496 lei, despagubiri civile si la plata dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente prejudiciului cauzat, pana la achitarea integrala a debitului.
In temeiul art.13 din Legea nr.241/2005 s-a dispus comunicarea catre Oficiul National al Registrului Comertului a unei copii a dispozitivului hotararii judecatoresti, la data ramanerii definitive.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul F.S:F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea stare de fapt:
Inculpatul F.S.F. a fost administrator al S.C. „P.B.C.” S.R.L. Slobozia, societate radiata de la data de 29.10.2010, ca urmare a inchiderii procedurii insolventei (f.16).
La data de 29. 40.2010, S.C. „P.B.C.” S.R.L. Slobozia a facut obiectul inspectiei fiscale generale, realizate de catre inspectori din cadrul din cadrul D.G.F.P. Ialomita – Activitatea de Inspectie Fiscala, perioada supusa verificarii fiind 01.01.2008 – 30.06.2009, iar scopul inspectiei fiind acela de verificare a legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, precum si corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale. La finalizarea inspectiei, a fost incheiat procesul – verbal nr.401900 din 29.04.2010 (fila 8 – 41 dosar urmarire penala), societatea comerciala a inregistrat obligatii fiscale, reprezentand urmatoarele impozite si contributii cu retinere la sursa, care au fost constituite si apoi retinute de la salariati cu ocazia platii drepturilor salariale, dar nevirate la buget in termen de 30 zile de la scadenta, astfel: impozit pe venitul din salarii Legea nr.571/2003 – 6.759 lei debit neachitat; contributie asigurari sociale asigurati – 9.644 lei; contributie sanatate asigurati – 5.583 lei; contributie de asigurari pentru somaj angajator in suma de 4.571 lei; contributie somaj asigurati (art.26 din Legea nr. 76/2002) – 510 lei debit neachitat, totalizand suma de 22.496 lei.
Din raportul de inspectie fiscala, din coroborarea fisei sintetice totale cu statele de salarii pentru perioada supusa inspectiei fiscale, a rezultat ca impozitele si contributiile cu retinere la sursa mentionate au fost retinute de la personalul salariat din cadrul societatii, intocmindu-se in mod corespunzator state de salarii, semnate ca atare de inculpat.
Neindeplinirea obligatiei de virare la bugetul de stat a contributiilor si impozitelor cu stopaj la sursa efectiv retinute, invedereaza o sustragere cu rea-credinta a inculpatului de la aceste obligatii, intrucat societatea a inregistrat in perioada vizata disponibilitati financiare considerabile (incasari exclusiv prin casa a unor sume de peste 140.000 lei, din care peste 130.000 lei incasari de la clienti), care au fost folosite in alte scopuri decat pentru plata obligatiilor bugetare. Din decontarile T.V.A. depuse la dosar, rezulta ca societatea a desfasurat ample activitati generatoare de venit, astfel ca declaratiile inculpatului date atat in faza de urmarire penala (filele 46 – 48 dosar urmarire penala), cat si in faza de judecata (filele 19, 20), conform carora incendierea mijloacelor de productie din atelierul de T. ar fi produs stoparea productiei si perturbarea majora a activitatii nu pot fi primite. Astfel, din raportul lichidatorului judiciar (filele 153 – 155 dosar urmarire penala), rezulta ca pasivul societatii s-a diminuat in perioada de referinta, de la 96.374 lei in anul 2008 la 55.293 lei in anul 2009, ajungandu-se ca, la momentul deschiderii procedurii de insolventa, datoriile acesteia sa fie reprezentate doar de cele catre stat, ceea ce invedereaza faptul ca inculpatul a fost preocupat de a achita orice alte debite rezultate din activitatea economica, mai putin pe cele de la buget. Din precizarile lichidatorului judiciar, rezulta modul defectuos al inculpatului de administrare a societatii, ca nu a depus diligentele necesare incasarii unor sume de la partenerii comerciali, in valoare totala de 72.000 lei.
Prin adresa nr.111473 din 1.09.2011, Statul Roman – Ministerul Finantelor – prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala – prin Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita a indicat valoarea prejudiciului creat bugetului de stat de activitatea ilicita a inculpatului ca fiind in cuantum de 22.496 lei, suma la care se adauga dobanzi si penalitati (filele 5, 6).
In legatura cu faptele ce au fost retinute in sarcina sa, inculpatul F.S.F. a recunoscut, prin declaratiile sale, si nu a formulat niciun fel de obiectiuni la cuantumul prejudiciului retinut, precizand ca societatea pe care a administrat-o a retinut efectiv de la salariati toate contributiile si impozitele cu stopaj la sursa si a constituit contributiile la bugetul asigurarilor pentru somaj prevazute la art. 26 din Legea nr. 76/2002.
S-a apreciat ca apararea inculpatului nu poate conduce la exonerarea sa de raspundere penala, avandu-se in vedere, pe de o parte, dimensiunea perioadei desfasurarii activitatii infractionale si, pe de alta parte, disponibilitatile financiare ale societatii care ar fi fost suficiente pentru plata obligatiilor bugetare.
Coroborand probatoriul administrat in cauza, instanta a constatat ca faptele inculpatului F.S.F., care, in calitate de administrator al S.C. „P.B.C.” S.R.L. Slobozia, in perioada 01.01.2008 – 30.06.2009, prin mai multe acte de executare savarsite in baza unei rezolutii infractionale unice, a retinut dar nu a virat contributiile si impozitele cu retinere la sursa, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de evaziune fiscala, in forma continuata, incalcarea de catre angajator a obligatiilor prevazute la art.26 alin.1 si art.27 din Legea nr.76/2002, constand in sustragerea de la obligatia privind plata obligatiilor privind plata contributiilor la bugetul asigurarilor pentru somaj, in forma continuata, prevazute la art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.111 din Legea nr.76/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F.S.F. s-a tinut seama ca faptele comise de aceasta prezinta pericol public ridicat, ca sunt infractiuni de prejudiciu (ce pot avea implicatii nefavorabile in contextul actual economic corelat cu lipsa unei reactii ferme a statului fata de stoparea unor astfel de activitati ilicite), dar si de circumstantele personale ale inculpatului.
Instanta, fata de probatoriul administrat, a constatat ca reies indicii minim rezonabile de natura a justifica activarea in favoarea acestuia a circumstantei atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal (aceasta fiind la primul conflict cu legea penala – fisa cazier de la fila 162 – dosar de urmarire penala).
In aceste conditii, instanta i-a aplicat inculpatului pedepse cu inchisoare pentru fiecare infractiune, la individualizarea carora a avut in vedere prevederile art.72, art.74, art.76 Cod penal. De asemenea, instanta a avut in vedere criteriile generale si obligatorii prevazute la art.72 Cod penal si anume: dispozitiile generale ale Codului penal cu privire la aplicarea pedepsei, limitele de pedeapsa fixate in textul de lege incriminator, circumstantele concrete ale comiterii faptei si circumstantele personale ale inculpatului.
Apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea pedepsei, instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei (avand in vederea circumstantele reale si personale ale inculpatului, dar si posibilitatea efectiva de reintegrare sociala a acestuia) si a stabilit un termen de incercare 2 ani si 4 luni, potrivit art.82 alin. 1 Cod penal.
Cu privire la latura civila a cauzei, in baza art.14 si 346 Cod procedura penala, art.119 – 120 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, instanta l-a obligat pe inculpatul F.S.F. catre partea civila Statul Roman – Ministerul Finantelor – prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala – prin Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita la plata sumei de 22.496 lei despagubiri civile si la plata dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente prejudiciului cauzat, pana la achitarea integrala a debitului.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs inculpatul F.S.F., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul inculpat nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate si/sau netemeinicie care ar afecta hotararea primei instante si nici nu s-a prezentat in fata instantei de control judiciar pentru a-si face apararile pe care le considera necesare.
Cu ocazia dezbaterilor in fata Curtii, aparatorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatului in temeiul art. 10 lit.e Cod de procedura penala, lit.b1 rap. la art.181 Cod penal.
Examinand hotararea recurata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 3856 alin.3 Cod pr.penala, Curtea constata ca recursul inculpatului este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In baza propriului examen al actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca prima instanta a retinut corect situatia de fapt dedusa judecatii, precum si vinovatia inculpatului A.P.C. in comiterea faptelor pentru care a fost trimis in judecata – constand, in esenta, in aceea ca in perioada 01.01.2008 – 30.06.2009, societatea comerciala S.C. „P.B.C.” S.R.L. Slobozia, al carei administrator era inculpatul F.S.F., a inregistrat obligatii fiscale, reprezentand urmatoarele impozite si contributii cu retinere la sursa, care au fost constituite si apoi retinute de la salariati cu ocazia platii drepturilor salariale, dar nevirate la buget in termen de 30 zile de la scadenta, astfel: impozit pe venitul din salarii Legea nr.571/2003 – 6.759 lei debit neachitat; contributie asigurari sociale asigurati – 9.644 lei; contributie sanatate asigurati – 5.583 lei; contributie de asigurari pentru somaj angajator in suma de 4.571 lei; contributie somaj asigurati (art.26 din Legea nr. 76/2002) – 510 lei debit neachitat, totalizand suma de 22.496 lei.
Inculpatul, in calitatea de administrator la societatii amintite nu si-a indeplinit obligatia de virare la bugetul de stat a contributiilor si impozitelor cu stopaj la sursa efectiv retinute, rea-credinta a inculpatului, fiind evidentiata de faptul ca in perioada vizata societatea avea disponibilitati financiare considerabile (incasari exclusiv prin casa a unor sume de peste 140.000 lei, din care peste 130.000 lei incasari de la clienti), care au fost folosite in alte scopuri decat pentru plata obligatiilor bugetare.
Situatia de fapt a rezultat din mijloacele de proba administrate in faza de urmarire penala si de judecata, expuse de catre prima instanta. De altfel, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, insa si-a justificat comportamentul prin aceea ca in perioada respectiva, a fost nevoit sa obtina un spatiu si sa incheie contracte de leasing pentru continuare activitatii.
In legatura aceasta aparare Curtea retine, in acord cu prima instanta, ca din raportul lichidatorului judiciar rezulta ca pasivul societatii s-a diminuat in perioada de referinta, de la 96.374 lei in anul 2008 la 55.293 lei in anul 2009, ajungandu-se ca, la momentul deschiderii procedurii de insolventa, datoriile acesteia sa fie reprezentate doar de cele catre stat, ceea ce invedereaza faptul ca inculpatul a fost preocupat de a achita alte debite rezultate din activitatea economica, mai putin pe cele de la buget. Din precizarile lichidatorului judiciar, rezulta modul defectuos al inculpatului de administrare a societatii, ca nu a depus diligentele necesare incasarii unor sume de la partenerii comerciali, in valoare totala de 72.000 lei.
Astfel ca, in mod corect prima instanta a constatat ca faptele inculpatului F.S.F., care, in calitate de administrator al S.C. „P.B.C.” S.R.L. Slobozia, in perioada 01.01.2008 – 30.06.2009, prin mai multe acte de executare savarsite in baza unei rezolutii infractionale unice, a retinut dar nu a virat contributiile si impozitele cu retinere la sursa, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de evaziune fiscala, in forma continuata, incalcarea de catre angajator a obligatiilor prevazute la art.26 alin.1 si art.27 din Legea nr.76/2002, constand in sustragerea de la obligatia privind plata obligatiilor privind plata contributiilor la bugetul asigurarilor pentru somaj, in forma continuata, prevazute la art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.111 din Legea nr.76/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F.S.F., Curtea constata ca instanta de fond a tinut seama ca faptele comise de aceasta prezinta pericol public ridicat, ca sunt infractiuni de prejudiciu (ce pot avea implicatii nefavorabile in contextul actual economic corelat cu lipsa unei reactii ferme a statului fata de stoparea unor astfel de activitati ilicite), dar si de circumstantele personale ale inculpatului.
Astfel, prima instanta a retinut in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prevazute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal fata de lipsa antecedentelor penale, aplicandu-i inculpatului pedepse cu inchisoare pentru fiecare infractiune sub minimul special prevazut de lege, conform art.76 Cod pen. De asemenea, instanta, apreciind in mod corect ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea pedepsei, a dispus suspendarea executarii pedepsei (avand in vederea circumstantele reale si personale ale inculpatului, dar si posibilitatea efectiva de reintegrare sociala a acestuia) si a stabilit un termen de incercare 2 ani si 4 luni, potrivit art.82 alin. 1 Cod penal.
Referitor la sustinerea aparatorului inculpatului, in sensul ca fapta savarsita de catre acesta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni, cu consecinta achitarii sale si aplicare unei sanctiuni administrative, Curtea considera ca aceasta nu este intemeiata.
Astfel, conform art. 181 Cod pen. nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului, daca este cunoscut.
Avand in vedere criteriile legale prevazute in art.181 Cod pen., Curtea nu poate primi sustinerea ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, fata de perioada mare de timp in care inculpatul nu si-a indeplinit obligatiile legale, prejudiciul produs, si comportamentul inculpatului dupa savarsirea faptei, care nu a inteles sa achite prejudiciul produs.
Fata de cele de mai sus, Curtea, in temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen., va respinge recursul declarat de catre inculpat ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin. 2 Cod proc. pen.