Liberare provizorie sub control judiciar. Coditii.
Indeplinirea conditiei formale, prevazuta de dispozitiile art.1602 alin.1 C. pr. pen., confera inculpatului arestat doar o vocatie la liberare provizorie, nu si un drept la o astfel de masura, a carei dispunere este conditionata si de constatarea aptitudinii liberarii provizorii de a permite realizarea scopului prevazut de art.136 alin.1 si 2 C. pr. pen.
Pentru acordarea liberarii provizorii este esentiala, asadar, o evaluare atenta a tuturor imprejurarilor cauzei, pentru a se stabili in ce masura mentinerea temeiurilor ce au stat la baza privarii de libertate a unei persoane este insotita si de persistenta aptitudinii acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, continuarea privarii de libertate in scop preventiv.
- art.1602 alin.1 si art.136 alin.1 si 2 C. pr. pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A II-A PENALA,
DECIZIA NR.1084/R din 28.05.2012)
Deliberand asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 10.05.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II a Penala in dosarul nr. 16272/3/2012, in temeiul art. 1608a alin. 6 C.pr.pen., s-a respins, ca neintemeiata, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M.G.N..
In baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca inculpatul M.G.N. este cercetat in stare de arest preventiv, din data de 03.04.2012, pentru savarsirea infractiunii de punere in circulatie, in orice mod, a instrumentelor de plata electronica falsificate sau detinerea lor in vederea punerii in circulatie, prevazuta de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen..
In fapt, s-a retinut ca, la data de 04.11.2011, in intervalul orar 10:10 – 10:40, inculpatul a efectuat tranzactii frauduloase la ATM-ul nr. 15100001, apartinand Bancii Romanesti – Agentia Drumul Taberei, cu un card falsificat ce avea embosat ca titular pe numitul C.Ghe. C., iar pe banda magnetica avea inscrise datele cardului partii vatamate D.L., iar in data de 20.09.2011 a efectuat tranzactii frauduloase la ATM BCR NCR 6382 – Piata Amzei cu cardul nr. 4342 56xx xxxx 6455 falsificat, emis de Wells Fargo National Association din SUA.
Cu privire la existenta indiciilor temeinice din care s-a dedus presupunerea rezonabila ca inculpatul este prezumtivul autor al infractiunii retinute in sarcina sa, instanta a avut in vedere imaginile video surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor, listingurile telefonice apartinand inculpatilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate in cauza, procesele-verbale de perchezitie domiciliara efectuate la locuintele inculpatilor, din care s-a constatat ca au fost identificate aceleasi articole vestimentare pe care le-au purtat inculpatii in imaginile video analizate, declaratiile martorilor M.D.C. si M.E., recunoasterile efectuate de pe planse fotografice, perchezitia efectuata asupra autoturismul utilizat de acesta, marca Hyundai Santa Fe, cu numarul de inmatriculare B-222-RNY, in care a fost gasit un card bancar falsificat.
Raportandu-se la conditiile prevazute de art. 1602 alin. 2 C.pr.pen., prima instanta a retinut, de asemenea, ca liberarea provizorie poate fi incuviintata daca exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa comita alte fapte prevazute de legea penala sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba ori prin alte asemenea fapte.
In acest context, instanta a apreciat ca faptele ce fac obiectul cauzei prezinta un pericol social concret deosebit de ridicat, avand in vedere circumstantele reale in care au fost comise - de mai multe persoane, care au actionat in mod organizat si premeditat, folosind aceeasi modalitate si acelasi tip de obiecte, reprezentate de carduri falsificate, asupra unui anumit tip de bancomat; prejudiciile ce se puteau cauza in cazul neinterventiei organelor de ancheta; numarul mare al actelor materiale presupus a fi realizate intr-un interval relativ mare de timp; inmultirea deosebita a infractiunilor de natura informatica cu impact negativ asupra relatiilor comerciale transnationale, dar si asupra increderii in securitatea mijloacelor de plata electronica, angrenarea unui numar mare de persoane constituite in grupuri organizate, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele pentru care este cercetat inculpatul M.G.N. - cat si din circumstantele personale ale inculpatului, care a adoptat o conduita reprobabila, ce s-a intins pe o anumita perioada de timp si care a vizat un cerc larg de persoane si care, daca nu ar fi intervenit organele de cercetare penala, nu ar fi intrerupt activitatile pe care le realiza.
In acest context, instanta a retinut ca circumstantele personale ale inculpatului – reliefate prin aceea ca provine dintr-o familie organizata, are un copil minor in intretinere si pretinde ca are un loc stabil de munca – nu pot fi valorificate prin ele insele, ut singuli, fara a fi avute in vedere in contextul factual sus-prezentat, astfel ca, pe de o parte, nu sunt de natura a minimaliza sau estompa pericolul social pe care l-ar prezenta lasarea sa in libertate, iar pe de alta parte, nu pot conduce la punerea acestuia in libertate, din moment ce aceste imprejurari nu au exercitat nicio influenta asupra comportamentului sau pana in prezent.
Instanta a mai constatat ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, inca din perioada minoritatii, pentru savarsirea mai multor infractiuni indreptate impotriva patrimoniului, respectiv furt calificat, prevazute de art. 209 alin. 1 lit. e, g si i C.pen., ultima condamnare de 6 ani inchisoare fiind aplicata de Tribunalul Bucuresti prin sentinta penala nr. 266/10.03.2009, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 139/09.06.2009 a Curtii de Apel Bucuresti, pentru comiterea unor infractiuni similare celor pentru care este cercetat in prezenta cauza, respectiv infractiuni prevazute de art. 24 alin. 2 si art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, fiind liberat conditionat din executarea pedepsei la data de 05.07.2011, ramanand un rest de pedeapsa neexecutat de 805 zile. S-a constatat, asadar, o predispozitie infractionala a inculpatului in comiterea unor fapte de aceeasi natura, imprejurare relevanta sub aspectul analizarii pericolului social pe care inculpatul l-ar prezenta in cazul in care ar fi pus in libertate.
Prin urmare, instanta a retinut ca exista in mod real riscul ca inculpatul, o data pus in libertate, sa incerce sa reia activitatile anterioare sau sa ii influenteze pe martori si pe ceilalti participanti, aspecte relevante in contextul in care inculpatul nu a recunoscut intocmai savarsirea faptelor retinute in sarcina sa.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs, in termen legal, inculpatul Mechea George Nicusor, care a criticat solutia instantei pentru motive de netemeinicie.
In dezvoltarea orala a motivelor de recurs, inculpatul a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar fi prezentat lasarea sa in libertate, iar, in prezent, nu exista date din care sa rezulte ca ar mai savarsi alte fapte penale.
Examinand actele dosarului si incheierea recurata atat prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciaza ca recursul formulat este nefondat in considerarea urmatoarelor argumente:
Instanta de fond a evaluat in mod corespunzator datele cauzei si a concluzionat pe deplin intemeiat ca, in actuala faza a procesului penal, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M.G.N. nu este oportuna.
Indeplinirea conditiei formale, prevazute de dispozitiile art. 1602 alin. 1 C.p.p., confera inculpatului arestat doar o vocatie la liberare provizorie, nu si un drept la o astfel de masura, a carei dispunere este conditionata si de constatarea aptitudinii liberarii provizorii de a permite realizarea scopului prevazut de art. 136 alin. 1,2 C.p.p.
Pentru acordarea liberarii provizorii este esentiala, asadar, o evaluare atenta a tuturor imprejurarilor cauzei, pentru a se stabili in ce masura mentinerea temeiurilor ce au stat la baza privarii de libertate a unei persoane este insotita si de persistenta aptitudinii acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, continuarea privarii de libertate in scop preventiv.
In cauza de fata, in baza propriului examen al imprejurarilor de fapt relevante, Curtea apreciaza, la randul sau, ca scopul masurilor preventive nu poate fi atins si prin liberarea provizorie a inculpatului, astfel incat nu se justifica pertinent acordarea acesteia in actualul stadiu procesual.
In acest sens, retine ca inculpatul M.G.N. este cercetat pentru savarsirea unei fapte grave, ce s-ar putea circumscrie continutului constitutiv al infractiunii de 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., fapta savarsita in forma continuata si care presupune atat specializare si consecventa in pregatirea savarsirii ei, cat si riscul repetabilitatii unor acte materiale similare, in conditiile in care informatiile bancare obtinute in mod fraudulos pot fi folosite in mod repetat pentru falsificarea instrumentelor de plata electronica si efectuarea de operatiuni financiare cu astfel de instrumente.
Specificul infractiunii de care este suspectat recurentul-inculpat evidentiaza, in consecinta, necesitatea unei pregatiri minutioase a activitatii infractionale si, implicit, o periculozitate sociala mai mare a autorilor unor astfel de fapte, date ce trebuie avute in vedere la evaluarea impactului pe care liberarea provizorie il va avea asupra bunei desfasurari a procesului penal.
Pe de alta parte, este cert ca inculpatul M.G.N. nu se afla la primul conflict cu legea penala, fiind liberat conditionat din executarea unei pedepse anterioare, de 6 ani inchisoare, aplicata pentru o fapta similara, la data de 05.07.2011 si savarsind prezenta fapta la un interval de doar 4 luni. Aceasta imprejurare pune in lumina un comportament infractional repetitiv, orientat in mod cert spre aceeasi valoare sociala ocrotita de lege, respectiv increderea publica in autenticitatea instrumentelor de plata electronica si in securitatea tranzactiilor ce implica astfel de instrumente.
Celelalte date ce caracterizeaza persoana inculpatului nu pot fi evaluate in mod izolat de circumstantele reale ale cauzei si nu legitimeaza, prin ele insele, constatarea oportunitatii masurii alternative solicitate. De altfel, trebuie avut in vedere si stadiul actual al procedurii, cauza aflandu-se inca in faza de urmarire penala, faza a carei finalizare reclama investigarea detaliata a tuturor persoanelor implicate in activitatea infractionala si a activitatilor complexe desfasurate de acestea.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca, in raport de intervalul de timp de aproximativ 3 luni in care inculpatul s-a aflat in stare de arest si de ponderea interesului public spre a carui protejare se tinde astfel, masura arestarii preventive este inca proportionala cu acest interes, alternativa liberarii provizorii neavand aptitudinea de a asigura buna desfasurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, apreciind neintemeiate criticile recurentului-inculpat, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.G.N. impotriva incheierii din data de 10.05.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 100 lei onorariul aparatorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerul Justitiei.