Respingerea recursului privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar Rezolutie nr. 156 din data de 06.11.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin INCHEIEREA fara numar din 4 noiembrie 2013 a Judecatoriei Bacau pronuntata in dosarul 15723/180/2013 a fost respinsa cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul I.T., cercetat pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal.
S-a dispus ca onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu sa fie suportat din fondul special al M.J.L.C.
Ca efect al respingerii cererii sale inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare catre stat in cuantum de 100 lei, exact contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a o hotari astfel prima instanta a avut in vedere ca motivele invocate de petent in sustinerea cererii de liberare provizorie sunt neintemeiate deoarece in ceea ce priveste boala de carte sufera tatal sau si faptul ca el il intretine, acest lucru nu este sustinut de acte doveditoare sau alte date aflate la dosar, iar, cu privire la recunoasterea faptei, aceasta nu este de natura prin ea insasi sa justifice o liberare provizorie.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen, inculpatul I.T.
Recursul a fost declarat in termen, fara a fi motivat in scris.
Oral, prin avocatul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului sau, casarea hotararii primei instante, iar pe fond admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar avand in vedere ca:
- cererea este admisibila in conditiile in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de care este cercetat nu depaseste pragul celor 18 ani de inchisoare;
- sunt intrunite cerintele art. 160/2 alin. 2 Cod procedura penala in sensul ca a recunoscut comiterea faptelor pentru care este cercetat, nu a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului si nu va incerca sa-i influenteze pe ceilalti inculpati;
- este singurul intretinator al tatalui sau grav bolnav.
Examinand incheierea atacata pe marginea actelor si lucrarilor din dosarul cauzei instanta constata ca este legala si temeinica.
In mod corect prima instanta a analizat cererea inculpatului I.T. atat sub aspectul legalitatii dar si al temeiniciei.
In cazul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar in mod corect s-a constatat ca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive.
Inculpatul I.T. este cercetat pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 alin. 1 lit. a si art. 37 lit. b din Codul penal, constand in aceea ca in perioada august - septembrie 2013 l-a prezentat pe T.F. - D. ca fiind „comisarul V.” de la serviciul circulatie, acesta din urma primind in transe, diferite sume de bani in lei si valuta (euro) de la partea vatamata P.N. personal sau prin intermediul lui P.V. sau B.A.
Recurentul inculpat a fost arestat preventiv, in timpul urmaririi penale de catre Judecatoria Bacau, prin INCHEIEREA 113/4 octombrie 2013. Preventia inculpatului a fost apoi prelungita prin INCHEIEREA Judecatoriei Bacau din 28 octombrie 2013, ceea ce inseamna ca termenul rezonabil al detentiei provizorii nu a fost depasit.
In mod corect prima instanta a constatat ca buna desfasurare a procesului penal ar fi impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Instanta de control judiciar constata ca inculpatul I.T. nu poate fi cercetat in stare e libertate intrucat exista pericolul sa comita si alte fapte penale, avand in vedere perseverenta sa infractionala si lipsa de ocupatie.
Or, potrivit art. 160 alin. 2 Cod procedura penala, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa comita alte infractiuni.
Cauza prezinta un grad de complexitate ridicat deoarece faptele au tangenta cu coruptia.
P.N. desi a sustinut ca ar fi absolvit 4 clase, in realitate era analfabet.
Pentru inscrierea la scoala de soferi cat si pentru obtinerea permisului de conducere auto susnumitului ii erau necesare minimum 8 (opt) clase.
Desi nu indeplinea conditiile de studii a vrut sa obtina permis de conducere auto, fara scoala si fara examen, adica prin eludarea legii, platind pentru aceasta 7.000 euro.
Astfel ca, P.N. pare a fiind cumparator de influenta, nicidecum o victima a infractiunii de inselaciune.
Pe numele lui P.N. s-a emis un permis de conducere auto, ridicat de catre organele de politie, cu ocazia prinderii in flagrant (proces-verbal din 3 octombrie 2013).
Lantul coruptiei era format din mai multe verigi, una dintre acestea constituind-o inculpatul I.T..
Susnumitul nu va putea fi liberat provizoriu sub control judiciar pentru ca exista pericolul sa zadarniceasca aflarea adevarului.
Prin urmare recursul inculpatului fiind nefondat urmeaza a se respinge ca atare, cu plata catre stat a cheltuielilor prilejuite de promovarea acestei cai de atac.
In baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.T. impotriva incheierii din 4.11.2013 pronuntata in dosarul nr. 15723/180/2013 al Judecatoriei Bacau.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obliga pe recurent sa plateasca statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.