Litigii cu profesionistii. O.G. nr.22/2002 privind executarea obligatiilor de plata a institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Situatiile in care se poate acorda termenul de gratie sau esalonarea platilor.
Potrivit art.6 din OG nr.22/2002 modificata si completata prin OUG nr.4/2011 debitorul bugetar poate solicita instantei de judecata acordarea unui termen de gratie sau esalonarea platilor in cazurile in care, din motive temeinice privind realizarea atributiilor prevazute de lege, acesta nu isi poate indeplini obligatia de plata. Situatiile invocate de debitor trebuie sa aiba caracter exceptional, iar indeplinirea acestora sa fie esentiala, nu pentru debitor, ci pentru scopul public caruia ii este subordonata institutia solicitanta.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 49 din 10.01.2013)
Prin cererea inregistrata sub nr.1945/116 la Tribunalul Calarasi, reclamantul CLOLG a chemat in judecata pe paratii BEJ S.V. si SC G F SA, solicitand: acordarea unui termen de gratie si stabilirea unor termene de plata esalonata a obligatiei stabilita prin titlul executoriu pornit de BEJ S.V. in dosarul de executare nr.103/2012, in conditiile art.6 din OG nr.22/2002, modificata prin OUG 4/2011 si suspendarea executarii silite pana la pronuntarea hotararii in ceea ce priveste solicitarea de acordare a termenului de gratie si stabilirea termenului de plata esalonata a obligatiei stabilite prin titlul executoriu pornit de BEJ S.V. in dosarul de executare nr.103/2012.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca prin sentinta comerciala nr.2974/10.10.2011 a Tribunalului Calarasi pronuntata in dosarul nr.2978/116/2011 a fost obligat la achitarea debitului in cuantum de 113.193,68 lei si penalitati in cuantum de 39.845,24 lei catre creditoarea SC G F SA Bucuresti. Prin incheierea din data de 11.06.2012 a Judecatoriei Lehliu-Gara s-a admis cererea creditoarei de incuviintare a executarii silite in baza titlului executoriu mentionat. Avand in vedere situatia financiara a institutiei publice solicita potrivit art.6 alin.1 si 2 din OUG 22/2002 si OUG 4/2011 acordarea unui termen de gratie si stabilirea unor termene de plata esalonata a obligatiei stabilita prin titlul executoriu, existand riscul infiintarii popririi asupra conturilor, ceea ce va duce la blocarea activitatii institutiei publice, aducand un grav prejudiciu atat institutiei cat si comunitatii.
Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca suma la care a fost obligat reclamantul este datorata din 25.12.2008 (cand facturile au devenit scadente) si desi la 28.01.2010 partile au incheiat proces-verbal de conciliere prin care reprezentantii debitoarei s-au obligat sa achite c/val. sumei datorate in termen de 14 zile de la data semnarii bugetului pentru anul 2010, acest lucru nu s-a intamplat. Debitoarea a avut la dispozitie o perioada de aproape trei ani pentru a efectua plata, motiv pentru care solicitarea de acordare a unui termen de gratie, in afara celui/celor de care a beneficiat inca de la inceputul anului 2010, precum si cel stabilit prin ordonanta de plata, de 30 de zile de la data emiterii ordonantei de plata este un abuz de drept procesual civil din partea acesteia.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului executarea unei sentinte este considerata parte din proces in sensul art.6 paragraf 1 din CEDO, apreciindu-se ca dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva (executorie) sa ramana fara efect in detrimentul unei parti (cauzele Virgil Ionescu si Ruxandra Trading contra Romaniei).
Inca un motiv pentru care prezenta cerere urmeaza sa fie respinsa il constituie faptul ca si parata, la randul sau, are datorii pe care nu mai poate sa le amane la plata, avand conturile bancare poprite pentru suma totala de 1.143.744,89 lei.
In ceea ce priveste cererea de suspendare provizorie a executarii, debitoarea nu arata ce prejudiciu grav i s-ar aduce prin poprirea sumelor si de ce s-ar bloca activitatea institutiei publice.
Prin sentinta civila nr. 1618/10.10.2012 Tribunalul Calarasi a respins actiunea ca neintemeiata, intrucat nu au fost dovedite „motivele temeinice” prevazute de art.6 din Legea 22/2002 care sa justifice aceasta cerere.
Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin sentinta comerciala 2974/2011 a Tribunalului Calarasi debitoarea CLL-G a fost obligata catre creditoare la plata sumelor de 113.193,68 lei debit principal (c/val. servicii) si 39.895,24 lei penalitati de intarziere, in termen de 30 de zile de la primirea hotararii de catre debitoare.
Intrucat debitoarea CLL-G nu a achitat benevol suma la care a fost obligata prin aceasta hotarare judecatoreasca, creditoarea SC G F SA a solicitat inceperea executarii silite, iar prin incheierea din 11.06.2012 a Judecatoriei Lehliu-Gara pronuntata in dosarul nr.774/249/2012 s-a incuviintat inceperea executarii silite impotriva debitoarei in baza sentintei comerciale 2974/2011 a Tribunalului Calarasi.
In aceasta executare silita s-a emis somatia nr.103/2.07.2012 prin care debitoarea CLL-G a fost somata sa plateasca sumele la care a fost obligata prin sentinta comerciala 2974/2011 a Tribunalului Calarasi.
Din analiza art.2 din O.G. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata a institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, rezulta ca in termen de 6 luni de la stabilirea obligatiei de plata prin titluri executorii, daca executarea silita nu incepe, debitoarea este obligata sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
In prezenta cauza, debitoarea CLL-G nu a facut dovada ca in termen de 6 luni de la ramanerea irevocabila a sentintei comerciale 2974/2011 a Tribunalului Calarasi a facut vreun demers sa-si indeplineasca obligatia de plata, fapt ce a determinat-o pe creditoarea SC G F SA ca dupa expirarea acestui termen de 6 luni sa solicite, in baza art.3 din OG 22/2002, inceperea executarii silite conform Codului de procedura civila.
In aceasta situatie, in baza art.6 din OG 22/2002, debitoarea CLL-G a formulat prezenta cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de gratie si stabilirea unor termene de plata esalonata a obligatiei stabilite prin sentinta comerciala 2974/2011 a Tribunalului Calarasi, avand in vedere situatia financiara dificila a acestei institutii.
Tribunalul, fata de actele depuse la dosar constata ca debitoarea nu a facut dovada ca in cele 6 luni de la pronuntarea sentintei comerciale 2974/2011 a Tribunalului Calarasi, prin care s-a stabilit obligatia de plata a debitoarei, aceasta a facut vreun demers pentru indeplinirea acestei obligatii. Mai mult, nu s-a facut dovada situatiei financiare dificile invocata pentru sustinerea prezentei actiuni.
De asemenea, instanta constata ca, creditoarea a facut dovada ca datorita neplatii de catre debitoarea CLL-G a sumei datorate aceasta are la randul sau datorii fata de creditorii sai, iar conturile sale au fost poprite de acestia.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat recurs CLOLG, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate in sensul acordarii unui termen de gratie si stabilirea unor termene de plata esalonata a obligatiei stabilita prin titlul executoriu pornit de BEJ S.V. in dosarul de executare nr. 103/2012, in conditiile art. 6 din OG nr. 22/2002, modificata prin OUG nr. 4/04.02.2011.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca solutia instantei este nelegala si netemeinica, intrucat prin adoptarea OUG 4/04.02.2011 legiuitorul a avut in vedere dificultatile intampinate in ceea ce priveste executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, necesitatea instituirii unor reglementari speciale de generala aplicabilitate in materia executarii obligatiilor de plata stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice privind posibilitatea obtinerii, pe cale judecatoreasca, a unor termene de gratie sau/si a unor termene de plata esalonata a acestor obligatii, precum si necesitatea adoptarii unor masuri care sa asigure, evitarea blocarii activitatii institutiilor publice debitoare, realizarea adecvata si eficienta a atributiilor acestora si buna functionare a administratiei publice, dar si respectarea dreptului creditorului la executarea in termen rezonabil a hotararii judecatoresti.
S-a mai aratat ca legiuitorul a considerat ca autoritatile dispun de o marja de apreciere si un termen rezonabil in identificarea celor mai adecvate mijloace de punere in executare a hotararilor judecatoresti ce stabilesc obligatii de plata in sarcina statului sau a autoritatilor/institutiilor publice, tinand seama si de faptul ca nepromovarea OUG 4/04.02.2011 ar avea drept consecinta imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul Romaniei, inclusiv in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.
A mai mentionat ca s-a dovedit inexistenta fondurilor special alocate, ca in cauza nu a fost incheiata o intelegere intre parti, astfel incat in conditiile in care creditoarea insista in continuarea executarii silite, anterior expirarii termenului de 6 luni prevazut de art. 2 din OUG 22/2002 (termenul de 6 luni nu a expirat), sunt intrunite conditiile art. 6 alin. 2 din OUG 22/2002 in vederea acordarii termenului de gratie. Intelegerea procedurii de realizare a unei creante impotriva unei institutii publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu buna-credinta a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti. In cazul in care institutia publica nu are fonduri special alocate executarii obligatiei din titlul executoriu, executarea silita va fi oprita 6 luni, in care institutia publica va depune din nou toate diligentele pentru obtinerea de fonduri destinate executarii obligatiilor prevazute in titluri executorii.
In drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ, art. 3041 C.pr civ si art. 312 alin. 3 C.pr.civ., art. 6 din OUG 22/2002 modificata prin OUG 4/04.02.2011.
Intimata SC G F SA a depus intampinare solicitand respingerea recursului formulat, cu cheltuieli de judecata.
S-a aratat ca hotararea este legala si temeinica, debitoarea nefacand dovada dificultatilor financiare, afirmatia sa neputand fi prezumata, iar cel ce face o propunere in fata instantei de judecata trebuie sa o dovedeasca.
Prin cererea de recurs recurenta nu motiveaza de ce este nelegala si netemeinica hotararea instantei, ci doar citeaza aceleasi articole de lege pe care si-a intemeiat cererea.
Debitul din titlul executoriu era datorat inca din 25.12.2008, iar la data de 28.01.2010 partile au incheiat procesul verbal de conciliere prin care reprezentantii debitoarei s-au obligat sa achite contravaloarea sumei in cuantum de 133.461,02 lei in termen de maxim 14 zile de la data semnarii bugetului pentru anul 2010, dar acest lucru nu s-a intamplat.
Recurenta a avut la dispozitie o perioada de aproape trei ani pentru a efectua plata, motiv pentru care acordarea unui nou termen in afara celui/celor de care a beneficiat inca de la inceputul anului 2010, precum si cel stabilit prin ordonanta de plata de 30 de zile de la data emiterii ordonantei de plata, nu este altceva decat un abuz de drept procesual civil din partea acesteia.
Asupra recursului:
Temeiul de fapt al cererii formulate de CLOLG il reprezinta lipsa resurselor financiare pentru plata voluntara a titlului, acesta aratand ca este in imposibilitate de a achita obligatia stabilita prin titlul executoriu, ca termenul de 6 luni prevazut de art. 2 din OUG 22/2002 nu a expirat, precum si ca in cauza nu a fost incheiata o intelegere intre parti.
Recurenta nu a facut dovada afirmatiilor sale, respectiv a dificultatilor financiare, nedepunand la dosar nici un inscris in acest sens.
Pe de alta parte, Curtea retine ca potrivit art. 2 din OUG 22/2002, termenul de 6 luni prevazut de art. 2 din OUG 22/2002 a expirat la data solutionarii prezentului recurs, somatia nr. 103 fiind emisa de BEJ S.V. in dosarul nr. 774/249/2012 la data de 02.07.2012.
Potrivit art.6 din OG nr.22/2002 modificata si completata prin OUG nr.4/2011, debitorul bugetar poate solicita instantei de judecata acordarea unui termen de gratie sau esalonarea platilor „in cazurile in care, din motive temeinice privind realizarea atributiilor prevazute de lege, institutia debitoare nu isi poate indeplini obligatia de plata”.
Rezulta ca revine institutiei publice debitoare care solicita aplicarea acestei proceduri, obligatia dovedirii acelor atributii prevazute de lege care reclama alocarea bugetului sau, astfel incat aceasta sa fie de natura a justifica, in mod rational si obiectiv, intarzierea platii datoriilor rezultate din titluri executorii.
Curtea apreciaza ca, in sensul actului normativ mentionat, situatiile invocate de debitor trebuie sa aiba un caracter exceptional, iar indeplinirea acestora sa fie esentiala, nu pentru debitor, ci pentru scopul public caruia ii este subordonata institutia solicitanta, insa, in cauza aceasta proba nu a fost produsa de catre CLOLG.
Curtea constata ca debitoarea nu a aratat modul in care va putea depasi aceasta situatie pentru a fi in masura sa garanteze plata datoriei catre intimata, astfel incat aceasta sa-si acopere prejudiciile datorate intarzierii si riscul viitor de neplata.
Curtea retine ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr.202/04.07.2002 publicata in M.Of. nr.805/06.11.2002, OG nr.22/2002 a fost declarata constitutionala, in considerentele sale aratandu-se ca actul normativ raspunde unui interes general, fiind de neconceput sa se ajunga la lipsirea institutiilor publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titluri executorii. Jurisprudenta Curtii Constitutionale este in sensul ca esalonarea platii unor sume de bani prevazute prin hotarari judecatoresti definitive nu este neconstitutionala. In acest sens, prin Decizia nr.714/2010, publicata in M.Of. nr.422/2010 s-a retinut ca, imprejurarea ca debitorul bugetar isi executa creanta intr-o perioada de 3 ani nu reprezinta o durata excesiva a executarii unei hotarari judecatoresti, datorita caracterului sistemic al problemelor aparute in executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.
Cu toate acestea, Curtea apreciaza ca in domeniul comercial, unde respectarea disciplinei platii este esentiala pentru participantii la viata economica, intarzierea platii unui titlu executor produce pentru creditor prejudicii previzibile.
In alta ordine de idei, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care interpreteaza dispozitiile Conventiei, are aplicare directa in dreptul intern potrivit art.20 din Constitutie conform caruia legile interne vor fi interpretate in conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care Romania este parte.
Limitarea dreptului creditorului de a-si vedea realizata creanta in procedura executarii unui titlu emis de catre o instanta este de natura sa aduca atingere atat dreptului la un proces echitabil, prevazut de art.6 din CEDO, cat si celui prevazut prin Protocolul 1 la Conventie.
In mod constant Curtea de la Strasbourg a subliniat faptul ca executarea unei hotarari judecatoresti trebuie integrata ca parte a unui proces in sensul art.6 din Conventia europeana, ca dreptul la o instanta ar fi iluzoriu daca ordinea interna a statului contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta (cauza Sacaleanu c. Romaniei, hotararea din 6.09.2005, cauza Virgil c. Romaniei din 28.06.2005), precum si faptul ca refuzul statului sau al institutiilor publice de a executa creantele pe care resortisantii le au impotriva lor reprezinta pentru autoritati o imunitate de executare silita de natura sa incalce dreptul de proprietate al creditorilor, drept prevazut de art.1 din primul Protocol al Conventiei (cauza Anghelov c. Bulgariei; cauza Hornsby c. Greciei).
Retinand ca executarea esalonata a unui titlu care are ca obiect drepturi banesti nu este interzisa prin Conventie, Curtea Europeana a aratat, totusi, ca aceasta restrangere a dreptului la plata trebuie sa fie justificata si proportionala.
Curtea apreciaza ca atat timp cat CLOLG, ca institutie publica, sau autoritatile statului care stabilesc bugetul acestei institutii nu au dispus masurile necesare care sa faca previzibila si efectiva plata in viitor a titlului executor invocat de SC G F SA, masurile amanarii, respectiv rescadentarea platii nu apar ca fiind justificate si rezonabile pentru restrangerea drepturilor solicitate de catre creditor.
Potrivit jurisprudentei europene statul nu ar trebui sa foloseasca pretextul lipsei de bani, prin puterea sa de legiferare, pentru a nu onora o datorie intemeiata pe o hotarare judecatoreasca (cauza Burdov c. Rusiei, hotararea din 07.05.2002 si cauza Sacaleanu c. Romaniei, hotararea din 06.09.2005), cu atat mai mult cu cat aceasta situatie este prelungita in timp si nu are un termen cert de finalizare.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.