Raspundere patrimoniala.

DOMENIU Raporturi de munca.
Raspundere patrimoniala. Inexistenta prejudiciului ca temei al raspunderi patrimoniale
Solutia de scoatere a intimatului de sub urmarire penala a confirmat faptul ca acesta nu poate fi tras la raspundere pentru taierea ilegala a arborilor si ca prejudiciul pretins de angajator nu exista. Raportul de expertiza efectuat in cadrul dosarului penal a concluzionat ca Ocolul Silvic nu a suferit nici un prejudiciu atat prin marcarea de arbori sanatosi, deoarece eroarea initiala a fost indreptata, cat si prin taierea de arbori inainte de autorizare, deoarece arborii taiati au fost destinati exploatarii, iar masa lemnoasa rezultata se afla in stoc in gestiunea Ocolului Silvic.
Recurenta reclamanta nu a dovedit ca a formulat obiectiuni la concluziile raportului de expertiza amintit efectuat in cadrul anchetei penale si nici ca a atacat solutia de scoatere de sub urmarire penala a intimatului, prin care au fost avute in vedere cele constatate de expert.
Imprejurarea ca arbori marcati in vederea exploatarii au fost taiati mai inainte de eliberarea autorizatiei de exploatare ar fi putut antrena eventual o raspundere contraventionala, raportat la prevederile art.3.i din Legea contraventiilor silvice nr.31/2000, sau o raspundere disciplinara, iar nu o raspundere patrimoniala, reglementata de legislatia muncii, cum se pretinde in cauza, care presupune indeplinirea cumulativa a altor conditii, respectiv: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicita si personala a celui incadrat, savarsita in legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita si vinovatia salariatului.
( Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale - Decizia civila nr.4839/ 19 septembrie 2012)
- art.270 alin.1 din Codul muncii
Prin sentinta civila nr.449 din data de 17.01.2012, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a respins, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamanta Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Directia Silvica S, in contradictoriu cu paratul VG.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
In perioada 03.11.2009 - 17.11.2009 reclamanta a facut un control la Cantonul silvic nr.4, din cadrul Ocolului Silvic M, gestionat de parat, incadrat in functia de padurar si a constatat taierea ilegala a unui numar de 260 arbori cu un volum de 556,987 mc, din care s-a recuperat in faza fasonat la cioata un volum de 371,950 mc, diferenta de 185,037 mc cu o valoare de 161811,02 lei, TVA inclus, fiind nejustificata de catre parat.
In speta, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 161811,02 lei cu titlu de despagubire reprezentand contravaloarea prejudiciului produs de parat.
Reclamanta a solicitat antrenarea raspunderii civile delictuale si a raspunderii patrimoniale a paratului pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, respectiv a obligatiilor contractului individual de munca si a obligatiilor stabilite prin regulamentul de ordine interna.
In legatura cu prejudiciul solicitat si faptele pentru care se solicita antrenarea raspunderii patrimoniale, s-a retinut ca, in conformitate cu prevederile art.270 alin.1 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Raspunderea patrimoniala a salariatului reprezinta o varietate a raspunderii civile contractuale, avand aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de munca.
Din analiza prevederilor art.270 alin.1 din Codul muncii rezulta ca pentru a fi antrenata raspunderea patrimoniala a angajatului, este necesara indeplinirea cumulativa a mai multor conditii de fond intre care existenta unui contract de munca valabil incheiat, calitatea de salariat la unitatea pagubita, existenta unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicita si personala a salariatului savarsita in legatura cu munca sa, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia salariatului.
In legatura cu intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii patrimoniale enumerate mai sus, in ceea ce priveste prejudiciul, Tribunalul a retinut ca producerea unei pagube in patrimoniul angajatorului de catre un salariat al sau este de esenta raspunderii patrimoniale, iar inexistenta prejudiciului sau imposibilitatea dovedirii lui conduce la exonerarea de raspundere patrimoniala a salariatului in cauza.
Dovedirea in instanta a existentei prejudiciului in patrimoniul angajatorului creat prin indeplinirea necorespunzatoare sau neindeplinirea atributiilor de serviciu a salariatului, cade in sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe sa rezulte neindoielnic existenta si intinderea cuantumului pagubei.
In acest context, revine angajatorului sarcina de a dovedi atat existenta cat si intinderea prejudiciului, respectiv caracterul real si cert al acestuia.
In speta, din analiza inscrisurilor depuse in probatiune de reclamanta, Tribunalul a retinut faptul ca aceasta nu a putut dovedi pe baza unor inscrisuri contabile si cu valoare probatorie si a unor date economice concrete existenta unui prejudiciu real, cert in patrimoniul acesteia ce urma a fi reflectat in diminuarea activului patrimonial, ceea ce presupune cu necesitate ca unitatea sa prezinte inscrisuri si alte probe din care sa rezulte neindoielnic existenta si intinderea pagubei, probe pe care unitatea reclamanta nu le-a produs, cata vreme nu a prezentat documente contabile de sinteza din care sa rezulte situatia eventualelor pierderi concrete pe care le-a suferit reclamanta prin taierea ilegala a celor 260 arbori si inscrierea acestei pagube in contabilitate.
In acest context, s-a constatat ca nu exista dovezi ale inregistrarii prejudiciului in contabilitate, astfel incat, in lipsa dovedirii prejudiciului raspunderea patrimoniala a salariatului parat nu poate fi angajata.
In ceea ce priveste fapta ilicita, s-a precizat ca fapta prejudiciabila, ca element al raspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie savarsita de acesta in legatura cu munca sa, reprezentand orice fapta comisiva sau omisiva a salariatului ce presupune fie neexecutarea obligatiilor de serviciu si orice alte acte omisive in raport cu obligatiile de serviciu, fie incalcarea unor dispozitii prohibitive a contractului individual de munca, a regulamentului intern sau a legii.
Savarsirea unei fapte ilicite si personale de catre salariat in legatura cu munca sa este de esenta raspunderii patrimoniale, iar inexistenta faptei ilicite personale si prejudiciabile a salariatului cat si lipsa legaturii unei asemenea fapte cu munca salariatului conduce la exonerarea de raspundere patrimoniala a salariatului in cauza.
Dovada existentei unei fapte ilicite savarsite in legatura cu munca de catre salariat, respectiv dovedirea in instanta a crearii prejudiciului prin indeplinirea necorespunzatoare sau neindeplinirea atributiilor de serviciu, cade in sarcina angajatorului.
In cauza, din analiza inscrisurilor depuse in probatiune de parti Tribunalul a retinut faptul ca paratului i se imputa incalcarea atributiilor de serviciu, respectiv a obligatiilor contractului individual de munca si a obligatiilor stabilite prin regulamentul de ordine interna si anume: a dispus taierea ilegala a 260 arbori.
Un prim aspect retinut de Tribunal in legatura cu aceste incalcari ale obligatiilor contractuale de catre reclamanta, se refera la efectele si natura acestor obligatii si la dovedirea acestor incalcari.
Din cererea de chemare in judecata si din inscrisurile depuse in probatiune de reclamanta, Tribunalul a constatat ca aceasta nu se sprijina pe probe concrete in dovedirea faptei ilicite si a vinovatiei salariatului parat in producerea prejudiciului, nu probeaza faptul ca paratul a fost vinovat in producerea asa zisului prejudiciu.
Reclamanta nu a facut dovada faptului ca paratul nu si-a indeplinit efectiv atributiile stabilite in contractul individual de munca si in Regulamentul Intern cu consecinta producerii prejudiciului invocat.
Totodata, asa cum s-a retinut in raportul de expertiza efectuat in dosarul nr.2034/P/2009 al Inspectoratului de Politie Judetean S, inventarierea si marcarea arborilor apartinand Ocolului Silvic M, in cadrul caruia se afla si Cantonul silvic nr.4 „P”, al carui gestionar era paratul, s-a facut cu respectarea prevederilor regimului silvic, in conditiile legii, iar Ocolul Silvic nu a suferit nici un prejudiciu.
Astfel, desi s-a dovedit existenta raportului de munca dintre salariatul parat si angajatorul presupus pagubit, care isi are izvorul in contractul individual de munca incheiat intre parti, nu s-a demonstrat indeplinirea celorlalte cerinte pentru angajarea raspunderii patrimoniale prevazute de art.270 C. muncii, respectiv: prejudiciul produs, fapta ilicita personala a paratului in legatura cu munca, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a paratului si prejudiciul presupus suferit de reclamanta, vinovatia paratului.
Fata de cele retinute si fata de motivele invocate de reclamanta in cererea de chemare in judecata Tribunalul a apreciat ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art.270 din Codul muncii si ca desi potrivit art.287 Codul muncii reclamantei ii revenea sarcina probei, aceasta nu a facut dovada existentei prejudiciului.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs motivat, reclamanta Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Directia Silvica S, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.7 si 9 si art.3041 C.pr.civ., recurenta a aratat ca, in motivarea sentintei instanta de fond a apreciat ca nu exista dovezi ale inregistrarii prejudiciului in contabilitate, astfel incat in lipsa dovedirii prejudiciului raspunderea patrimoniala a salariatului nu poate fi angajata si ca nu a facut dovada faptului ca paratul nu si-a indeplinit efectiv atributiile stabilite in contractul individual de munca si Regulamentul intern cu consecinta producerii prejudiciului precum si faptul ca din Raportul de expertiza efectuat in dosarul nr. 2…./P/2009 al I.P.J. S inventarierea si marcarea arborilor apartinand Ocolului Silvic M in cadrul caruia se afla si cantonul silvic 4 P al carui gestionar este paratul s-a facut cu respectarea prevederilor regimului silvic, in conditiile legii, iar Ocolul Silvic M nu a suferit nici un prejudiciu.
Recurenta a confirmat faptul ca potrivit prevederilor art.287 din Codul muncii, Directiei Silvice S ii revenea sarcina probei, respectiv dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite savarsite de parat si a legaturii acesteia cu munca sa, dar asa cum rezulta din cererea de chemare in judecata, insa a invederat faptul ca actiunea dedusa judecatii a fost intemeiata si pe prevederile art.24 si urm. din Legea nr.22/1969, cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere faptul ca paratul are si calitatea de gestionar, fiindu-i retinuta garantie in conditiile Legii nr.22/1969.
Or de la regula prevazuta de art.287 Codul muncii exista unele exceptii, in cazurile in care se aplica prezumtia de vinovatie, iar imprejurarile cele mai frecvente in care opereaza prezumtia de vinovatie se refera la lipsurile in gestiune.
Potrivit solutiei consacrate de instanta suprema, in cazurile cand se produc lipsuri in gestiune, actul de constatare a lipsei creeaza in sarcina gestionarului o prezumtie de culpa, pe care acesta o poate rasturna facand dovada contrara prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa (Decizia nr.391/1997 a Tribunalului Bucuresti, sectia a IlI-a civila).
Curtea constitutionala a decis ca prezumtia relativa de culpa existenta in cazul gestionarilor nu contravine legii fundamentale(…)
Este adevarat ca, in practica judiciara, prin interpretarea prevederilor art.24 din Legea nr.22/1969, s-a ajuns la concluzia ca, in cazul lipsurilor cantitative in gestiune, culpa gestionarului se prezuma.
Aceasta practica a fost consacrata prin Decizia de indrumare nr.1 din 16 februarie 1976 a Plenului Tribunalului Suprem. Prezumtia relativa de culpa in sarcina gestionarului nu este deci o prezumtie „prevazuta de lege"; ea este o „prezumtie simpla" creatie a practicii judiciare, devenind, in procesul aplicarii normelor avand ca obiect raspunderea materiala, o "prezumtie constanta".
A mai sustinut recurenta ca, paratul nu a facut nici o dovada contrara prin care sa justifice lipsurile constatate prin actul de control de partial nr.3710/24.11.2009, respectiv faptul ca pentru arborii taiati ilegal a incheiat acte de justificare respectiv, procese-verbale de constatare a contraventiilor sau infractiunilor silvice, sau ca arborii nu au fost taiati ilegal ,deoarece erau marcati si constituiti intr-o partida autorizata la exploatare.
Recurenta a aratat ca, retinerea instantei precum ca din raportul de expertiza efectuat in dosarul nr.2…./P/2009 al Inspectoratului de Politie Judetean S rezulta ca inventarierea si marcarea arborilor apartinand Ocolului Silvic M in cadrul caruia se afla si cantonul silvic 4 P al carui gestionar este paratul s-a facut cu respectarea prevederilor regimului silvic, in conditiile legii, iar Ocolul Silvic M nu a suferit nici un prejudiciu, este total gresita.
Astfel, conform prevederilor art.63 alin.1 din Codul silvic - Legea nr.46/2008 „Arborii destinati taierii se inventariaza si, dupa, caz, in functie de natura taierii, se marcheaza cu dispozitive speciale de marcat de catre personalul silvic imputernicit, in conformitate cu normele tehnice".
De asemenea conform prevederilor art.62 alin.1 din acelasi act normativ, „Exploatarea masei lemnoase se face dupa obtinerea autorizatiei de exploatare si predarea parchetului...".
Rezulta faptul ca pentru care un arbore sa fie taiat legal, trebuie indeplinite cel putin 2 conditii, si anume: arborele sa fie marcat legal, iar pentru exploatare sa fie emisa autorizatie de exploatare.
Ori, in cazul de fata a fost indeplinita numai prima conditie, respectiv aceea ca arborii au fost marcati legal, intrucat din nici o alta concluzie a raportului de expertiza nu rezulta ca a fost emisa vreo autorizatie de exploatare pentru partida nr.277.
Recurenta reitereaza si faptul ca obiectul expertizei a fost acela de a verifica corectitudinea punerii in valoare a partidei nr.277 constituita in cantonul silvic nr. 4 Pojorata, iar nu daca taierea arborilor a fost facuta legal sau ilegal.
Mai mult de atat, asa cum a precizat si in raspunsul la intampinare, nu toti arborii constatati taiati ilegal au fost taiati din cei marcati la partida 277. Astfel, un numar de 4 arbori, respectiv cei cu nr. curente 51 (brad cu diametrul la cioata de 35/44 cm in u.a. 70), 92 (brad cu diametrul la cioata de 62/70 cm in u.a. 70), 167(brad cu diametrul la cioata de 16 cm in u.a. 71 A) si 258 (brad cu diametrul la cioata de 60/54 cm in u.a. 72) sunt arbori taiati, fara a fi fost marcati si inclusi in partida 277, valoarea acestora cu T.V.A. fiind de 2514,49 lei.
In sustinerea faptului ca nu a facut dovada existentei prejudiciului, instanta de fond a constatat ca nu exista dovezi ale inregistrarii prejudiciului in contabilitate, astfel incat, in lipsa dovedirii prejudiciului raspunderea patrimoniala a salariatului nu poate fi angajata.
Referitor la aceasta sustinere, instanta precizeaza faptul ca dovada certitudinii prejudiciului cade in sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sa rezulte neindoielnic intinderea cuantumului pagubei.
Recurenta sustine ca pentru a face dovada existentei prejudiciului nu este in mod obligatoriu sa se faca dovada inregistrarii acestuia in contabilitate, ci acesta trebuie sa rezulte din actul de constatare a pagubei.
Or, din actul de control partial nr.3710/24.11.2009 a rezultat cu certitudine intinderea prejudiciului constatat in cantonul gestionat de parat.
In legatura cu acest aspect, s-a mai precizat faptul ca in conformitate cu prevederile art.22 alin.1 din Regulamentul din 23 septembrie 2009 de paza a fondului forestier, aprobat prin Hotararea nr.1076/2009, "Constatarile in urma controlului de fond sau controlului partial se inscriu intr-un act de control, incheiat pentru fiecare detinator in parte, ... „iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol acesta se semneaza de persoana care a efectuat controlul, de persoana controlata si de asistenti.
Din aceste prevederi legale a rezultat ca actul prin care s-au constatat pagubele in urma efectuarii controalelor de fond si partiale este actul de control, iar acesta trebuie sa fie semnat de persoane indicate.
Or, din documentele depuse a rezultat ca pagubele au fost constatate printr-un act de constatare din care rezulta neindoielnic producerea prejudiciului, respectiv printr-un act de control intocmit conform prevederilor art.22 alin.1, iar acesta este semnat de toate persoanele indicate la alin.2, fiind insusit de parat cu obiectiuni asupra arborilor taiati din cei marcati din partida 277, nu si a celor marcati.
In legatura cu prejudiciul, recurenta a precizat ca, pentru a se putea da nastere raspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie sa indeplineasca urmatoarele trasaturi: sa fie real si cert, sa fie cauzat direct angajatorului, sa fie material si sa nu fi fost reparat.
In ceea ce priveste realitatea si certitudinea acestuia, el a fost evaluat in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, respectiv O.U.G. nr.85/2006, iar intinderea acestuia a avut o evaluare precisa intr-o suma de bani.
De asemenea, prejudiciul a fost cauzat direct Directiei Silvice S, care este angajatorul paratului, si nu unui tert, este material si nu a fost recuperat, lucru ce rezulta din faptul ca acesta este inregistrat in evidentele contabile ale Ocolului Silvic M din cadrul Directiei Silvice S.
De altfel, evaluarea acestuia a fost facuta conform normelor legale in vigoare, respectiv Ordonanta de urgenta nr.85/08.11.2006 privind stabilirea modalitatilor de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora.
Referitor la retinerea instanta de fond, precum ca nu a facut dovada faptului ca paratul nu si-a indeplinit efectiv atributiile stabilite in contractul individual de munca si Regulamentul intern cu consecinta producerii prejudiciului, recurenta a sustinut ca atributiile de serviciu ale paratului sunt stabilite prin fisa postului, contractul colectiv de munca si Regulamentul intern.
Conform prevederilor art.19 din Contractul individual de munca nr.3395/04.06.2008, in vigoare la data constatarii prejudiciului, „Angajatii regiei au, in principal, urmatoarele obligatii: a) sa cunoasca si sa aplice prevederile legale in vigoare in activitatea pe care o desfasoara; b) sa realizeze sarcinile de serviciu, ce decurg din fisa postului si din programele de activitate, normele de munca, precum si dispozitiile sefilor ierarhici; i) sa ia toate masurile pentru prevenirea, limitarea si inlaturarea pagubelor".
De asemenea, conform prevederilor art.11 din Regulamentul intern, in vigoare la data constatarii prejudiciului, „Salariatii regiei au, in principal, urmatoarele obligatii: a) sa cunoasca si sa aplice prevederile legale in vigoare in activitatea pe care o desfasoara; b) sa realizeze sarcinile de serviciu, ce decurg din fisa postului si din programele de activitate, normele de munca, precum si dispozitiile sefilor ierarhici; i) sa ia toate masurile pentru prevenirea, limitarea si inlaturarea pagubelor".
Prevederile legale care reglementeaza paza fondului forestier sunt cele stabilite prin Regulamentul din 23 septembrie 2009 de paza fondului forestier, aprobat prin Hotararea nr.1076/2009.
Conform prevederilor art.6 din Regulament, „Padurarul poarta raspunderea pentru modul in care isi desfasoara activitatea de paza a cantonului si are in principal urmatoarele atributii: a) apara integritatea fondului forestier impotriva ocuparii sau folosirii ilegale de terenuri, a taierilor ilegale de arbori si a sustragerii de lemn sau a altor produse ale padurii, distrugerii constructiilor, instalatiilor, bornelor, culturilor, degradarii arborilor, puietilor si lastarilor, precum si a oricaror fapte ilegale; d) participa la stabilirea prejudiciului produs in raza cantonului prin taierea, scoaterea din radacini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor si lastarilor si actioneaza pentru identificarea autorilor acestor fapte; e) identifica cioatele arborilor taiati ilegal si locurile arborilor scosi din pamant si le inregistreaza in condica de serviciu; f) incheie acte de constatare a contraventiilor si infractiunilor silvice si tine evidenta acestora in condica de serviciu; g) confisca sau retine, dupa caz, materialele lemnoase provenite din savarsirea faptelor ilegale, in conditiile prevazute de lege; h) depune la sediul ocolului silvic, in termen de 5 zile de la data incheierii, actele de constatare a contraventiilor si infractiunilor silvice; s) completeaza corespunzator evidentele specifice in condica de serviciu si anexa la condica".
De asemenea, aceste obligatii sunt prevazute in Contractul individual de munca nr.7763/1997, punctul 13 fiind mentionate si in Fisa postului padurarului la punctele nr.1,7, 14, 15 si 24.
Din actul de control partial nr.3…./24.11.2009 rezulta cu certitudine ca paratul nu justifica arborii taiati ilegal prin incheierea de contraventii si infractiuni, nu a identificat si trecut in condica arborii taiati ilegal si nu a retinut material lemnos rezultat in urma taierilor ilegale de arbori, in acest fel neimplicandu-se in activitatea de paza a padurilor, incalcand astfel sarcinile de serviciu privind paza padurii stabilite prin regulamentul de paza, respectiv prevederile art.6 lit. a, e, f, g, h si s.
A mai sustinut recurenta ca, din cele prezentate mai sus, a rezultat faptul ca paratul se face vinovat de producerea prejudiciului constatat cu ocazia controlului partial, deoarece nu si-a indeplinit sarcinile de serviciu stabilite prin fisa postului, contractul individual de munca, Regulamentul intern si Regulamentul privind paza fondului forestier.
De asemenea, exista si raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, respectiv aceea ca datorita nerespectarii atributiilor de serviciu privind paza padurii, paratul a cauzat angajatorului un prejudiciu, constand in contravaloarea arborilor taiati ilegal nejustificati de padurar datorita indeplinirii necorespunzatoare a sarcinilor de serviciu.
In concluzie, considera ca solutia instantei de fond este netemeinica si nelegala, iar mentinerea unei astfel de solutii incurajeaza personalul silvic, in speta padurarii, sa nu respecte sarcinile de serviciu stabilite prin fisa postului si reglementarile legale in vigoare, taind arbori marcati, dar neautorizati spre exploatare, precum si arbori marcati, apoi ii valorifica obtinand sume importante de bani, dar fara sa fie obligati sa plateasca contravaloarea prejudiciilor create statului prin clementa acordata de instantele de judecata.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate de catre recurenta, incadrate in motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Intimatul parat a fost angajat in functia de padurar, iar in sarcina sa, potrivit fisei postului depusa la dosarul cauzei, putea fi antrenata raspunderea administrativa sau penala pentru orice instrainare sau prejudiciu adus fondului forestier de stat, aflat in cantonul pe care il gestiona, precum si pentru pagubele nedescoperite sau neraportate la timp, precum si de neregulile constatate in cantonul sau, fiind raspunzator de intreaga gestiune a cantonului silvic.
In speta dedusa judecatii, recurenta reclamanta Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Directia Silvica S a solicitat obligarea intimatului parat la plata sumei de 161811,02 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului produs de acesta Directiei Silvice S – ocolul Silvic M, prin taierea ilegala a 260 arbori, ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale in materia regimului silvic, invocand drept temei juridic al actiunii dispozitiile art.270 C.muncii, art.24 si urmatoarele din Legea nr.22/1969, OUG nr.85/2006, art.105 alin.2 din Legea nr.46/2008.
Recurenta a mai sustinut prin cererea introductiva faptul ca, in urma unui control partial efectuat de catre personalul silvic din cadrul Biroului paza si protectia padurilor, in perioada 3.11.2009 – 17.11.2009, in u.a.70, 71A, 71 B, 72, 74A si 74 B din cantonul P din Ocolul Silvic M, delegatii Directiei Silvice S au constatat taierea ilegala a unui numar de 260 arbori, cu un volum de 556,987 mc, din care un volum de 371,950 mc, a fost recuperat in faza fasonat la cioata si la drum auto, diferenta de 185,037 mc, cu o valoare de 161811,02 lei fiind nejustificat de catre intimat.
S-a mai aratat ca din totalul de arbori de 260 arbori taiati ilegal, un numar de 171 arbori sunt situati in u.a 70 si 72 din U.P.I SM, care sunt incadrate in grupa functionala 1-5H si 1-2A, motiv pentru care valoarea pagubei inregistrata in aceste u.a – uri s-a stabilit in conformitate cu prevederile art.105 alin.2 din legea nr.46/2008, prin multiplicarea de doua ori a valorii obtinute conform calcului prejudiciului, conform dispozitiilor OUG nr.85/2006.
Curtea retine ca prin raportul nr.3029/1.10.2009 intocmit in baza atributiilor de serviciu inscrise in fisa postului, intimatul parat, padurarul Cantonului Silvic P din cadrul Ocolului Silvic M a semnalat faptul ca in raza cantonului a constatat arbori de rasinoase si foioase uscati, lancezi, doborati de vant, cojiti de urs, care trebuie pusi in valorificare si evacuati, in vederea mentinerii starii fitosanitare a padurii.
In vederea efectuarii lucrarilor de punere in valoare a produselor accidentale raportate de padurarul Cantonului Silvic P, seful Ocolului Silvic a eliberat delegatia de marcare nr.4/30.09.2009, pentru folosirea ciocanului amprenta rotunda RP 33-641 de catre ND.
In cursul actiunii de punere in valoare a produselor accidentale au fost insa marcati si arbori pe picior, imprejurare constata de catre titularul delegatiei de marcare, care a intocmit raportul de demarcare inregistrat la Ocolul Silvic nr.3…/7.10.2009, prin care a mentionat ca a demarcat si preda la Ocolul Silvic M amprentele marcilor aplicate in mod eronat pe arborii sanatosi, depunand la Ocolul Silvic M carnetul de marcare, situatie in care s-a constituit partida 277 „produse accidentale”.
Este de necontestat faptul ca intimatul parat avea atributii de gestionar, in intelesul art.1 din Legea nr.22/1969, invocata in actiunea introductiva, fiind acel angajat care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara a unei societati, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile, care constituie o garantie in numerar si in sarcina caruia poate fi antrenata raspunderea patrimoniala pentru pagubele cauzate in gestiunea sa.
De asemenea, prin exceptie de la regula cu caracter general instituita de art.287 C.muncii, conform careia angajatorului ii revine sarcina probei, este real ca Legea speciala nr.22/1969 instituie in art.25 o prezumtie de culpa (juris tantum) in sarcina gestionarului de fapt sau de drept, caruia i s-a constatat o lipsa in gestiune, motiv pentru care acestuia ii revine obligatia de a rasturna prezumtia de culpa, facand dovada contrara prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa.
Curtea retine ca intimatul parat a rasturnat prezumtia relativa de culpa instituita in sarcina sa de textele legale amintite, dovedind prin probele administrate in prezenta cauza faptul ca paguba pretinsa de catre recurenta reclamanta, in valoare de 161811,02 lei, nu exista si ca nu poate fi asadar raspunzator patrimonial, ca urmare a neindeplinirii corespunzatoare a atributiilor de serviciu.
Astfel, din copia raportului de expertiza efectuat la solicitarea Inspectoratului de Politie Judetean S, Compartimentul de combatere a delictelor silvice in cadrul dosarului de urmarire penala nr.2….4/P/2009, rezulta ca expertul desemnat a constatat urmatoarele:
- arborii marcati cu ciocanul silvic RP 33 - 641 din UP I 70-74 se incadreaza in categoria de produse accidentale, pentru care s-a emis delegatia de marcare nr.4/30.09.2009;
- nu exista prejudiciu produs ca urmare a marcarii si taierii de arbori sanatosi, intrucat titularul delegatiei de marcare a corectat eroarea facuta, demarcand arborii sanatosi marcati la „produse accidentale”, pentru care a intocmit raportul de demarcare inregistrat la Ocolul Silvic nr.3…/7.10.2009, predand amprentele arborilor demarcati;
- din compararea volumului arborilor taiati din partida 277 cu volumul lemnului inventariat in stoc nu a rezultat vreo diferenta, astfel ca nu exista prejudiciu, nefiind sustras material lemnos din partida 277;
- prin taierea unor arbori destinati exploatarii, marcati cu ciocanul silvic rotund, inainte de termenul prevazut intr-o autorizatie de exploatare si mentinerea materialului lemnos in stoc la cioata si drum auto nu s-a produs nici un prejudiciu Directiei Silvice S;
- nu au fost marcati arbori fara drept, in fapt trecerea arborilor marcati intr-o parcela si inscrisi in alta parcela se datoreaza unor limite incerte intre parcele, numarul arborilor total marcati fiind in realitate egal cu numarul de arbori raportati in delegatie si inregistrati in carnetul de marcare; marcarea si inventarierea arborilor din partida 277 s-a facut cu respectarea legii;
- din taierea celor 259 arbori din ua 70-74 si a celor 13 arbori din ua 75 a rezultat cantitatea de 389 mc material lemnos, care nu a fost valorificat, ci se afla in totalitate in stoc, in gestiunea Ocolului Silvic M, care nu a suferit in concret vreun prejudiciu.
Totodata, potrivit Ordonantei Parchetului de pe langa Judecatoria F data in dosarul penal nr.2…./P/2009, prin care s-a dispus scoaterea intimatului de sub urmarire penala, in baza art.11 pct.1 lit.b si art.10 lit.d C.pr.pen., pentru faptele prevazute de art.248 C.pen. (abuz in serviciu contra intereselor publice), si de art.108 din legea nr.46/2008 (taierea fara drept de arbori), rezulta ca acesta a fost supus si unei cercetari penale, pentru aceleasi faptele imputate prin prezenta actiune, respectiv pentru ca in perioada septembrie – octombrie 2009 din partida 277 – Cantonul silvic nr.4 P, au fost taiati ilegal arbori marcati in mod nelegal, rezultand o valoare a pagubei de 161.811, 02 lei .
Prin urmare, contrar celor sustinute de catre recurenta, cercetarea penala efectuata in cadrul dosarului penal nr. 2…/P/2009 a vizat inclusiv fapta prevazuta de art.108 din legea nr.46/2008 (taierea fara drept de arbori), iar solutia de scoatere a intimatului de sub urmarire penala a confirmat faptul ca acesta nu poate fi tras la raspundere pentru taierea ilegala a arborilor si ca prejudiciul pretins de angajator (in valoare de 161811,02 lei, solicitat si in prezenta cauza) nu exista.
In acest context, Curtea retine ca existenta diferentei de 185,037 mc in valoare de 161.811,02 lei, TVA inclus, invocata de catre recurenta reclamanta ca fiind nejustificata de catre intimatul parat in prezenta cauza, cat si in dosarul penal nr. 2…/P/2009, a fost infirmata de raportul de expertiza efectuat in cadrul dosarului penal amintit, care a stat la baza Ordonantei de scoatere de sub urmarire penala mentionata, care a concluzionat ca Ocolul Silvic nu a suferit nici un prejudiciu atat prin marcarea de arbori sanatosi, deoarece eroarea initiala a fost indreptata, cat si prin taierea de arbori inainte de autorizare, deoarece arborii taiati au fost destinati exploatarii, iar masa lemnoasa rezultata se afla in stoc in gestiunea Ocolului Silvic M.
Recurenta reclamanta nu a dovedit ca a formulat obiectiuni la concluziile raportului de expertiza amintit efectuat in cadrul anchetei penale si nici ca a atacat solutia de scoatere de sub urmarire penala a intimatului, prin care au fost avute in vedere cele constatate de expert.
Imprejurarea ca arbori marcati in vederea exploatarii au fost taiati mai inainte de eliberarea autorizatiei de exploatare ar fi putut antrena eventual o raspundere contraventionala, raportat la prevederile art.3.i din Legea contraventiilor silvice nr.31/2000, sau o raspundere disciplinara, iar nu o raspundere patrimoniala, reglementata de legislatia muncii, cum se pretinde in cauza, care presupune indeplinirea cumulativa a altor conditii, respectiv: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicita si personala a celui incadrat, savarsita in legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita si vinovatia salariatului.
Pentru toate considerentele aratate, cum producerea unei pagube in patrimoniul angajatorului de catre un salariat al sau este de esenta raspunderii patrimoniale, iar prejudiciul pretins de recurenta in cauza nu exista, Curtea retine ca prima instanta a respins judicios actiunea dedusa judecatii, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat, in temeiul art.312 C.pr.civ.