DOMENIU Raporturi de munca.
Competenta materiala. Plata spor de vechime. Conditiile de plata a orelor suplimentare si compensarea concediului de odihna
Potrivit art.281 Codul Muncii - Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, contractele colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod. Ori, actiunea prin care reclamantul pretinde drepturi derivate dint-un contract individual de munca are ca obiect conflictele de drepturi si revine in competenta Sectiei de litigii de munca a Tribunalului Bucuresti, conform art.2 pct.1 lit.c din Codul de Procedura Civila, iar nu judecatoriei de la domiciliul paratului.
Nu se justifica acordarea sporului de vechime intrucat prin contractul individual de munca, semnat fara obiectiuni de salariat, partile au negociat si au stabilit ca reclamantul sa primeasca o suma fixa,reprezentand salariul de baza lunar,fara a fi mentionate si alte sporuri.
Pontarea orelor suplimentare precum si evidentierea acestora se face sub forma foilor de pontaj, a referatelor aprobate de catre angajator, a foilor de prezenta. Parata a depus foi state de salarii si state de plata din care reiese ca reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale conform normei de lucru prestate. In speta se pune problema dovedirii unui fapt negativ determinat care poate fi dovedit prin evidentierea existentei faptului pozitiv contrar. Altfel spus, cel interesat,reclamantul trebuia sa dovedeasca imprejurarea ca a prestat orele suplimentare pretins a fi fost lucrate si a cazurilor in care acestea puteau sau au fost efectuate,aspect neprobat in cauza.
Cu privire la capatul de cerere privind plata diferentelor de concediu odihna, parata nu a facut dovada ca i-a achitat reclamantului compensarea in bani in conditiile art.141 alin.4 din Codul muncii a zilelor de concediu ce i se cuveneau in perioada indicata in actiune.
- art.281 Codul Muncii; art. 116-117, 163 Codul muncii
Decizia Civila nr.5552/ 18.10.2012 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale
Prin sentinta civila nr.7756 din data de 19.09.2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune; a respins pretentiile reclamantului pentru perioada 01.02.2004-06.10.2005 ca fiind prescrise; a admis, in parte actiunea civila formulata de reclamantul SG, in contradictoriu cu parata AP BL. x; a obligat parata la plata catre reclamant a sumelor de 181 lei net reprezentand contravaloarea indemnizatiei de concediu odihna neefectuat pentru perioada 01.10.2005-01.02.2007, 1.086 lei reprezentand valoarea neta a sporului de vechime in munca de 25%, 1.086 lei net reprezentand spor de noapte si respectiv a 542 lei net reprezentant de spor pentru ore suplimentare;a respins celelalte pretentii formulate prin actiune ca neintemeiate; a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul individual de munca nr.6x/12.02.2004 potrivit caruia reclamantul a prestat activitate pentru parata incepand cu data de 01.02.2004, avand un salariu de 3.365.000 lei prevazut in contract la litera J. Salarizare fara sporuri, indemnizatii si alte adaosuri.
Prin contractul de munca reclamantul avea functia de fochist cu un program de munca de 8 ore/zi( 40 de ore pe saptamana), iar concediul de odihna era de 20 de zile pe an.
Ulterior incheierii contractului individul de munca, reclamantul a beneficiat de cresteri salariale astfel: 3.722.000 lei incepand cu data de 01.05.2005, 366 ron incepand cu data de 01.02.2006, 440 RON incepand cu data de 01.01.2007.
La data de 01.02.2007 in baza art.55 lit.b din Codul Muncii contractul individual de munca incheiat intre cele doua parti a incetat.
In ceea ce priveste plata drepturilor salariale, expertiza contabila a verificat drepturile salariale negociate prin contractul individual de munca si a constatat ca acestea au fost primite de catre reclamant cu exceptia concediului de odihna de 20 de zile lucratoare pe an.
De asemenea, potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza pe care tribunalul l-a omologat rezulta ca reclamantul a primit si prime cu ocazia sarbatorilor religioase.
In ceea ce priveste compensarea concediului de odihna neefectuat, tribunalul a retinut ca in temeiul art.141 alin.4 Codul muncii, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
Tribunalul a constatat, ca in perioada 01.10.2005-01.02.2007 reclamantul a avut doar 13 zile de concediu de odihna, iar raportul de expertiza a determinat un cuantum al indemnizatiei de concediu de 181 lei.
In temeiul contractului individual de munca, durata normala a timpului de lucru este de 8 ore pe zi sau de 40 ore pe saptamana.
Potrivit art.117 al.1 Codul Muncii, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca, saptamanal/peste 40 de ore), este considerata munca suplimentara.
Potrivit art.119 Codul Muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acestora. In aceste conditii, salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul de lucru.
Raportat la dispozitiile art.8 din Legea nr.130/1996, tribunalul a constatat,ca reclamantul beneficiaza de toate drepturile salariale prevazute in contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2005-2007 avand in vedere totodata ca,contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
Totodata, tribunalul a constatat ca reclamantul se incadreaza in prevederile art.122 lit.b din Codul Muncii si coroborat cu prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2005-2006.
Potrivit raportului de expertiza, depus la dosar au fost determinate si valorile acestor drepturi in cuantum de 1.086 lei spor de vechime in munca de 25%, spor de noapte in valoare de 1.086 lei net si spor pentru orele suplimentare in valoare de 542 lei.
Tribunalul a respins pretentiile reclamantului cu titlu de daune morale, din probe nereiesind indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor prevazute pentru angajarea raspunderii civile a angajatorului sub acest aspect.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, tribunalul a admis pretentiile reclamantului avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata, in cauza fiind facuta dovada unor astfel de cheltuieli, potrivit chitantei depuse la dosar din care rezulta plata onorariului de expert.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal parata AP bl.x, criticand-o pentru nelegalitate, recurs intemeiat in drept, pe dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila.
Se arata in dezvoltarea caii de atac formulate,ca hotararea pronuntata de instanta de fond incalca dispozitiile art. 1169 Cod civil, in vigoare la data si pentru perioada din cauza de fata.
Potrivit dispozitiilor art. 1169 Cod civil, reclamantul intimat avea obligatia de a face dovada indreptatirii sale la plata drepturilor banesti pretinse prin actiune.
Acesta nu a facut aceasta dovada.
Pretentiile sale nu au fost si nu sunt probate, acestea nefiind altceva decat simple sustineri, fara absolut nici o baza legala.
Mai mult decat atat, pretentiile in cauza sunt flagrant infirmate de concluziile raportului de expertiza contabila dispus si intocmit in cauza.
La pag.6 din acest raport - Concluzii - se precizeaza textual ca, "referitor la drepturile pretinse, expertiza contabila a verificat statele de plata si a constatat ca acestea au fost primite cu exceptia concediului de odihna de 20 zile lucratoare pe an". Acelasi aspect este mentionat si la pag. 2 din acelasi raport, penultimul alineat.
Mai mult decat atat, Asociatia a avut patru lucratori, printre care si reclamantul intimat, care au lucrat in cadrul asociatiei recurente in baza unor conventii civile de prestari servicii.
Desi programul de lucru al reclamantului intimat a fost initial de 8 ore lucratoare, acest program a fost modificat, la data de 19.11.2002, odata cu semnarea de catre acesta a conventiei civile de prestari servicii, de la aceasta din urma data, atat acesta cat si ceilalti lucratori acceptand sa lucreze in regim de 12 ore lucratoare si 36 ore libere, si sa fie platiti in acest regim.
Acest program de 12 ore lucratoare si 36 ore libere nu facea absolut nici o distinctie intre munca de zi si cea de noapte.
Inscrisurile depuse la fond de reclamantul intimat, aflate la filele 18-24, 27-29 si 33-41, sunt inscrisuri confectionate pro causa de acesta.
Aceste inscrisuri nu emana de la asociatie, nu sunt actele asociatiei.
Deconspirat, in cadrul sedintei din 12.09.2011, la interogatoriu si pentru a evita declansarea procedurii de inscriere in fals, reclamantul intimat a revenit asupra declaratiei initiale, recunoscand ca inscrisurile in cauza au fost confectionate de el, acestea fiind, in acceptiunea lui, "modele".
Potrivit disp. Art. 120 al.2 din codul muncii, sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere.
In cauza nu a existat absolut niciodata nici o negociere intre asociatie si reclamantul intimat.
In absenta unei negocieri si acord in aceasta privinta, nu se poate vorbi de o baza legala de obligare a asociatiei la plata sporului pentru ore suplimentare.
Chiar contractul de munca invocat de reclamantul intimat - ulterior inlocuit cu un contract civil de prestari servicii - mentioneaza, textual, ca: "nu se vor efectua ore suplimentare cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgent destinate prevenirii producerii unor accidente sau inlaturarii consecintelor acestora".
Reclamantul intimat nu a facut dovada nici a orelor suplimentare pretins a fi fost lucrate si nici a cazurilor in care acestea puteau sau au fost efectuate.
Nelegala este si obligarea asociatiei la plata catre reclamatul intimat a sporului pentru vechime in munca.
Si pe acest aspect, hotararea in cauza este lipsita de orice temei legal.
Acest spor nu a fost negociat si ca atare nu a existat absolut nici o prevedere contractuala care sa oblige asociatia la plata acestuia.
In concret, acest spor nu este prevazut nici in contractul de munca invocat de reclamantul intimat si nici in conventia civila de prestari servicii semnata de acesta in data de 19.11.2002.
(…)Totodata considera ca hotararea recurata este fara temei legal in sensul dispozitiilor art. 304 al.1 pct.9 Cod procedura civila si sub aspectul obligarii recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
(…)In completarea motivelor de recurs formulate anterior in prezenta cauza,in termen legal recurenta a inteles sa invoce, ca motive distincte si suplimentare de recurs impotriva sentintei civile nr. 6 din 19.09.20011, si a incheierii din data de 26.03.2012 de indreptare a erorii materiale, urmatoarele:
(…)Intimatul reclamant a lucrat in cadrul Asociatiei in baza si in temeiul conventiei civile de prestari servicii din data de 19.11.2002.
(…)Existenta necontestata si chiar recunoscuta a acestei conventii civile de prestari servicii, exclude existenta vreunui contract individual de munca pentru perioada indicata chiar de intimatul reclamant, respectiv 01.11.2002 - 31.01.2004.
(…) In absenta unui contract individual de munca, nu se poate vorbi de un conflict de munca, actiunea intimatului reclamant fiind, in mod clar, o actiune civila in pretentii, de competenta materiala a judecatoriei, care, trebuia timbrata si la valoarea reclamata prin cererea introductiva.
(…) Daca instanta de recurs va trece peste acest prim motiv de recurs, intelege sa invoce, in subsidiar, dupa cum urmeaza:
(…) Lipsa motivarii ignorarii acestei conventii civile de prestari servicii face ca hotararea in cauza, recurata, sa fie lipsita de temei legal sau data cu incalcarea legii, respectiv a dispozitiilor art. 261 alin.1 pct.5 cod procedura civila.
Absenta cu desavarsire a motivarii inlaturarii apararii recurentei in sensul existentei acelei conventii civile de prestari servicii in perioada de referinta 01.11.2002 31.01.2004, face imposibil controlul judiciar.
Hotararea recurata este fara temei legal cat si nemotivata, in sensul dispozitiilor legale precizate, atunci cand ignora nemotivat concluziile raportului de expertiza contabila, cuprinse la pag.6 din acesta.
(…) Hotararea recurata este fara temei legal in sensul dispozitiilor art. 304 alin.1 pct.9 cod procedura civila, atunci cand dispune obligarea recurentei la plata catre intimatul reclamant a sporului pentru ore suplimentare.
(…) Hotararea recurata este fara temei legal in sensul dispozitiilor art. 304 alin.1 pct.9 cod procedura civila si atunci cand dispune obligarea recurentei catre intimatul reclamant la plata sporului de vechime in munca.
(…) Hotararea recurata este fara temei legal sau data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii in sensul art. 304 alin.1 pct.9 cod procedura civila, atunci cand dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, atat in tot cat si in parte.
Examinand sentinta civila atacata,Curtea apreciaza fondat recursul formulat doar pentru considerentele ce se vor infatisa in cuprinsul prezentei motivari a deciziei.
Prin primul motiv de recurs formulat intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, se sustine nerespectarea normelor privind competenta instantei, apreciindu-se ca s-au nesocotit dispozitiile art.2 pct.1 lit.c Cod procedura civila, pe considerentul ca intimatul ar fi lucrat in cadrul recurentei in baza unei conventii de prestari servicii nr.1xxxx/19.11.2002 anexat la fila 3 dosar fond.
Motivul de recurs nu subzista in cauza, prima instanta pronuntand sentinta atacata cu respectarea normelor privind competenta instantelor judecatoresti, intrucat incepand cu data de 01.02.2004 intimatul a lucrat in cadrul recurentei, in baza contractului individual de munca, inregistrat la ITM Bucuresti, la data de 12.02.2004, iar pretentiile deduse judecatii sunt drepturi derivate din acest contract ce vizeaza perioada ulterioara incheierii acestuia.
Potrivit art.281 Codul Muncii - Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, contractele colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Ori, actiunea prin care reclamantul pretinde drepturi derivate dint-un contract individual de munca are ca obiect conflictele de drepturi si revine in competenta Sectiei de litigii de munca a Tribunalului Bucuresti, conform art.2 pct.1 lit.c din Codul de Procedura Civila, iar nu judecatoriei de la domiciliul paratului, cum nejustificat pretinde recurentul, invocand conventia de prestari servicii nr.1xxxx/19.11.2002 ,a carei valabilitate a incetat odata cu incheierea contractului individual de munca sus precizat,in cauza fiind respectate disp.art. 16, 17, art. 40 lit. f), art. 155 Codul muncii .
Raportat la natura juridica a pretentiilor deduse judecatii -drepturi derivate in baza contractului individual de munca, inregistrat la ITM Bucuresti, la data de 12.02.2004, dispozitiilor art. 1169 Cod civil, nu sunt incidente in cauza,cum nejustificat pretinde recurenta.In speta recurentului angajator, in materia litigiilor de munca, sarcina probei ii revenea conform dispozitiilor art. 267 Codul muncii, respectiv de a depune „toate dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Critica intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila nu este fondata, prima instanta expunand motivele de fapt si de drept ce i-au format convingerea, solutia admiterii in parte a actiunii din dispozitiv, justificandu-se prin considerentele sentintei atacate. Tribunalul nu a realizat nicio referire la conventia de prestari servicii nr.1xxxx/19.11.2002 anexata la fila 3 dosar fond,tocmai pe considerentul ca valabilitatea sa a incetat odata cu incheierea contractului individual de munca sus precizat,la care tribunalul a realizat trimitere .
Examinand astfel continutul sentintei atacate, Curtea a constatat ca aceasta este motivata atat in fapt, cat si in drept, necuprinzand argumente contradictorii ori straine de natura pricinii. Ea a fost redactata cu deplina respectare a disp. art. 261 pct. 5 Cod Procedura Civila, indicand „motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor".
Se arata de catre recurenta ca,absenta cu desavarsire a motivarii inlaturarii apararii sale, in sensul existentei conventiei civile de prestari servicii in perioada de referinta 01.11.2002 31.01.2004, face imposibil controlul judiciar.
De remarcat faptul ca recurenta-parata se afla in eroare atunci cand pretinde ca hotararea trebuie sa cuprinda si motivele pentru care au fost inlaturate „apararile” partilor. Art. 261 pct. 5 Cod Procedura Civila face referire la motivele pentru care s-au inlaturat „cererile” (in intelesul de pretentii deduse judecatii) partilor, iar nu la cele pentru care s-au inlaturat apararile acestora.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs formulat,recurenta critica sentinta primei instante fata de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand ca este nelegala, pe considerentul ca Tribunalul Bucuresti a aplicat gresit legea.
In limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cand interpreteaza gresit norma juridica aplicabila.
Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege in vigoare la data judecatii sau cand recurge la texte de lege aplicabile litigiului le da o gresita interpretare.
Motivul de recurs subzista in cauza,in ceea ce priveste pretentiile privind acordarea contravalorii sporului de vechime in munca de 25%, a sporului de noapte si a sporului pentru ore suplimentare, solutia Tribunalului bazandu-se pe o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor legale care au relevanta si incidenta pe acest aspect, respectiv a dispozitiilor art. 969 Cod civil,art.116, 117, 119, 120 al.2, 163 din Codul muncii.
Astfel, nu s-a avut in vedere,ca prin contractul individual de munca, partile au negociat si au stabilit ca reclamantul sa primeasca o suma fixa de3.365.000lei lei,reprezentand salariul de baza lunar,fara a fi mentionate si alte sporuri.
Ori, contractul individual de munca a fost semnat fara obiectiuni de salariat, reclamantul din prezenta cauza, sens in care neintemeiata este apararea sa, ca nu i s-ar fi achitat sporul de vechime solicitat.
In conditiile in care reclamantul ar fi fost prejudiciat prin modul de redactare al contractului individual de munca, avea posibilitatea sa nu-l semneze si sa nu-si insuseasca continutul sau, sa solicite eventual includerea acestui spor in continutul contractului sau constatarea nulitatii contractului individual de munca, pe perioada derularii raporturilor de munca, demersuri pe care acesta nu le-a intreprins si care-i sunt imputabile, neputand sustine neacordarea contravalorii sporului de vechime in munca de 25%,in conditiile neincluderii sale, prin contractul individual de munca. Ca atare, prima instanta nelegal a omologat concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza pe aspectul in discutie, intrucat interpretarea si aplicarea corecta a legii si a clauzelor contractului de munca a partilor este atributul suveran al instantei de judecata, atributul expertului contabil, fiind doar acela al cuantificarii acestui spor, a calcularii sumei ce i s-ar fi cuvenit reclamantului pentru sporul de vechime pretins, nicidecum a interpretarii clauzelor contractuale si a legii, interpretare pe care instanta o realizeaza in acord cu toate probatoriile incuviintate si administrate in cauza: inscrisuri, interogatoriu, raport de expertiza.
Potrivit art. 163 Codul muncii plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit. Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii.
Reclamantul a aratat ca in perioada cuprinsa intre luna octombrie 2005 pana la incetarea contractului de munca nu i-au fost achitate orele suplimentare, orele de noapte realizate si a depus in dovedire un grafic (filele19-25) indicand aceste ore suplimentare, cat si a orelor pretinse a fi prestate in timpul noptii.
Ori, potrivit art. 116 Codul muncii : Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.
De asemenea, dispozitiile art. 117 Codul muncii prevad ca: Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara.
Dispozitiile art. 119 acelasi cod stipuleaza ca:munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia. In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Pontarea orelor suplimentare precum si evidentierea acestora se face sub forma foilor de pontaj, a referatelor aprobate de catre angajator, a foilor de prezenta.
In speta, s-a constatat ca, in concret, contestatorul a depus un grafic care nu are niciun element care sa-l caracterizeze ca inscris ce emana de la intimata, stampila,semnatura reprezentantului legal, numar de inregistrare. In aparare parata a depus foi state de salarii si state de plata aferente acestei perioade din care reiese ca reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale conform normei de lucru prestate in aceasta perioada.
Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 120 al.2 din Codul muncii, cum legal apreciaza recurenta sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere, negociere inexistenta asociatie si reclamantul intimat.
In absenta unei negocieri si acord pe acest aspect, nu exista o baza legala de obligare a asociatiei la plata sporului pentru ore suplimentare.
Chiar contractul de munca mentioneaza ca :"nu se vor efectua ore suplimentare cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgent destinate prevenirii producerii unor accidente sau inlaturarii consecintelor acestora".
Reclamantul intimat nu a facut dovada nici a orelor suplimentare pretins a fi fost lucrate si nici a cazurilor in care acestea puteau sau au fost efectuate.
In speta recurentului angajator,dupa cum s-a aratat, in materia litigiilor de munca, sarcina probei ii revenea conform dispozitiilor art. 267 Codul muncii, respectiv de a depune „toate dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Numai ca,in acest caz se pune problema dovedirii unui fapt negativ dar nu a unui fapt negativ nedefinit (care sa fie imposibil de probat), ci a unui fapt negativ determinat care poate fi dovedit prin evidentierea existentei faptului pozitiv contrar.Altfel spus,cel interesat,reclamantul trebuia sa dovedeasca imprejurarea ca a prestat orele suplimentare pretins a fi fost lucrate si a cazurilor in care acestea puteau sau au fost efectuate,aspect neprobat in cauza.
Cu privire la capatul de cerere privind plata diferentelor de concediu odihna, tribunalul a retinut ca reclamantul a fost angajatul paratei incepand cu data de 01.02.2004, asa cum reiese din contractul individual de munca nr.6x/12.02.2004. Raporturile de munca au incetat la data de 01.02.2007 (conform art.55 lit.b Codul Muncii), iar odata cu incetarea raporturilor de munca, rezulta faptul ca reclamantul a efectuat doar 13 zile concediu odihna in cursul anului 2006, raportat la perioada lucrata in acesti ani.
Potrivit art.163 din Codul Muncii,plata drepturilor salariale se dovedeste prin semnarea statelor de plata precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariat.
Ca atare,motivul de recurs, prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila nu subzista in ceea ce priveste capatul de cerere vizand compensarea in bani a zilelor de concediu ce i se cuveneau in perioada indicata in actiune, respectiv perioada 01.02.2004-01.02.2007, prima instanta pronuntand sentinta atacata cu aplicarea si interpretarea corecta a normelor de drept material incidente, respectiv a dispozitiilor art.141 alin.4, art.163 din Codul Muncii.
Fata de dispozitiile imperative ale art.163 din Codul Muncii, s-a retinut ca parata nu a facut dovada ca i-a achitat reclamantului compensarea in bani a zilelor de concediu ce i se cuveneau in perioada indicata in actiune.
Compensarea in bani a concediului de odihna se poate efectua in conditiile art.141 alin.4 din Codul muncii, respectiv in cazul incetarii contractului individual de munca.
In speta, contractul individual de munca al reclamantului a incetat la data de 01.02.2007.
Ca urmare, avand in vedere prevederile art.141 alin.4 din Codul Muncii, clauzele din contractul individual de munca, legal s-a dispus obligarea paratei sa-i compenseze reclamantului concediu de odihna neefectuat in perioada 01.02.2004-01.02.2007, calculat in raport de 20 de zile lucratoare cuvenite anual si timpul efectiv lucrat, mai putin pentru 13 zile de concediu de odihna efectuate.
Fata de aspectele de fapt si de drept mai sus redate, Curtea in baza art.312 alin.3 Cod procedura civila prin raportare la art.304 pct.9 Cod procedura civila, art.304/1 Cod procedura civila, va admite recursul, constatand pronuntarea sentintei statuate cu aplicarea gresita a normelor de drept substantial incidente in cauza, in speta, a dispozitiilor art. 969 Cod civil, art.116, 117,119, 120 al.2,163 din Codul muncii referitor la pretentiile privind acordarea contravalorii sporului de vechime in munca de 25%, a sporului de noapte si a sporului pentru ore suplimentare . Se va modifica in parte sentinta atacata, in sensul ca se vor respinge, ca neintemeiate pretentiile privind acordarea contravalorii sporului de vechime in munca de 25%, a sporului de noapte si a sporului pentru ore suplimentare.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate, privind plata diferentelor de concediu odihna pentru motivele deja redate,cat si pentru celelalte pretentii respinse,respectiv a pretentiilor reclamantului pentru perioada 01.02.2004-06.10.2005 respinse,ca fiind prescrise; respingerii ca nedovedit a capatului de cerere privitor la daunele morale; nefiind formulate critici impotriva lor .