Transformarea intr-o "valoare patrimoniala", in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial ce rezulta din simpla constatare a ilegalitatii nationalizarii este conditionata de intrunirea de catre partea interesata a cerintelor legale in cadrul procedurilor prevazute de legile de reparatie si de epuizarea cailor de atac prevazute de Legea nr. 10/2001 si de legea nr. 247/2005. Incidenta cauzei M. Atanasiu si altii asupra procedurilor de restituire.
Legea nr. 10/2001
Recursul nu este fondat.
Avand in vedere jurisprudenta C..E.D.O in aceasta materie, instanta constata ca reclamanta nu se poate prevala de existenta unui bun actual in patrimoniul sau, reprezentand dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu. Astfel, C.E.D.O a stabilit in cauza M.A impotriva Romaniei par. 140 - 144, urmatoarele: Curtii ii este suficient sa constate, tinand cont de sensul autonom al notiunii "bunuri" si de criteriile retinute in jurisprudenta Curtii, ca existenta unui "bun actual" in patrimoniul unei persoane este in afara oricarui dubiu daca, printr-o hotarare definitiva si executorie, instantele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar si daca in dispozitivul hotararii ele au dispus in mod expres restituirea bunului. In acest context, refuzul administratiei de a se conforma acestei hotarari constituie o ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor, care tine de prima fraza a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (a se vedea, mutatis mutandis, Paduraru, §§ 65 si 75). 141. Curtea constata ca, de la intrarea in vigoare a legilor nr. 1/2000 si nr. 10/2001 si mai ales a Legii nr. 247/2005, dreptul intern prevede un mecanism care trebuie sa conduca fie la restituirea bunului, fie la acordarea unei despagubiri. 142. Prin urmare, Curtea apreciaza ca transformarea intr-o "valoare patrimoniala", in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial ce rezulta din simpla constatare a ilegalitatii nationalizarii este conditionata de intrunirea de catre partea interesata a cerintelor legale in cadrul procedurilor prevazute de legile de reparatie si de epuizarea cailor de atac prevazute de aceste legi. 143. In speta, Curtea observa ca nici o instanta sau autoritate administrativa interna nu le-a recunoscut doamnelor A. si P. in mod definitiv un drept de a li se restitui apartamentul in litigiu. Hotararile invocate de reclamante (paragraful 19 de mai sus), desi toate constata ca nationalizarea intregului imobil a fost ilegala, nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea acestui apartament.144. Rezulta ca acest apartament nu reprezinta un "bun actual" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, de care reclamantele s-ar putea prevala.
De aceea, chiar daca imobilul in litigiu a trecut abuziv in proprietatea statului, recunoasterea dreptului de proprietate asupra imobilului in favoarea reclamantei este supusa dispozitiilor legale speciale ce privesc restituirea in natura sau prin echivalent a bunurilor preluate de stat, deoarece, astfel cum a stabilit I.C.C.J in Decizia nr. 33/2008 pronuntata in interesul legii concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale.
De asemenea, in speta nu exista neconcordante intre legea speciala si legea fundamentala, deoarece reclamanta nu s-a prevalat in acest proces de imposibilitatea valorificarii drepturilor ei recunoscute de legea speciala, in procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001.
Instanta de recurs constata ca reclamanta nu a dovedit existenta in patrimoniul sau a dreptului de proprietate asupra bunului in litigiu, deoarece acest bun a trecut abuziv in proprietatea statului, iar procedura speciala de restituire a acestui bun nu a fost finalizata. Formuland prezenta cerere de restituire in fata instantei interne, reclamanta cere sa i se recunoasca un drept de proprietate asupra imobilului in litigiu. Dar, aceasta cerere nu se raporteaza la un "bun actual" (vezi jurisprudenta C.E.D.O., par. 47 in cauza Caracas impotriva Romaniei), iar actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile art. 480 Cod civil are ca premisa esentiala existenta in patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat si nu constituirea unui drept de proprietate, actiunea in revendicare avand caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi. Or, reclamanta nu a dovedit acest aspect, iar compararea titlului de proprietate al paratilor cu titlul sau de proprietate nu este posibila, deoarece reclamanta nu are un titlu de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Instanta de apel a comparat titlurile de proprietate ale partilor din proces, acordand prioritate titlului tertului dobanditor de buna-credinta, considerand implicit ca nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului este echivalenta cu existenta sau cu dobandirea titlului de proprietate asupra imobilului, de catre reclamanta. Or, acest rationament este gresit, deoarece recunoasterea judiciara sau administrativa a dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat in perioada de referinta a Legii nr. 10/2001 se realizeaza in conditiile si prin procedura prevazuta de legea speciala mentionata, iar reclamanta nu a dovedit finalizarea acestei proceduri.
De aceea, in mod legal a fost respinsa cererea reclamantei avand ca obiect revendicarea imobilului in litigiu, iar recursul intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va fi respins ca nefondat.
Decizia civila nr. 1609 R/28.09.2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila