Legea 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.
Judecata conform procedurii reglementate de art. 3201 din codul de procedura penala. Extinderea actiunii penale sau a procesului penal. Nelegalitate.
art. 3201 si art. 335 din codul de procedura penala
Potrivit art.3201 C. pr. pen., procedura speciala de judecata in cazul recunoasterii vinovatiei se aplica in situatia in care inculpatul declara ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare al instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Instanta de judecata admite aplicarea acestei proceduri numai atunci cand din probele administrate rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa, fara sa mai fie necesara administrarea altor probe.
Rezulta, astfel, ca in atare situatie nu este aplicabila procedura extinderii actiunii penale sau a procesului penal, din moment ce judecata se margineste doar la faptele expuse in rechizitoriu.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA,
DECIZIA NR. 690 DIN 04.04.2012)
Prin sentinta penala nr.122 din 01.02.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si lit. c C.p. cu aplic. 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul N.N. la pedeapsa inchisorii de 4 ani, sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie (fapta din data de 15.10.2011).
S-a facut aplicarea art. 71 al.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
In baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa inchisorii de 3 ani, sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat (fapta din data de 19.06.2011).
S-a facut aplicarea art. 71 al.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
In baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit.e C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa inchisorii de 3 ani si 2 luni, sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat (fapta din data de 20.09.2011).
S-a facut aplicarea art. 71 al.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
S-a constatat ca infractiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente.
In baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotarare, urmand ca inc. sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare, sporita la 4 ani si 6 luni inchisoare.
S-a facut aplicarea art. 71 al.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
In baza art. 88 C.p., s-a dedus durata retinerii si a arestarii preventive de la 19.06.2011 la 20.06.2011, si de la 15.10.2011 la zi.
In baza art. 350 alin. 1 C.p.p., s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 353 C.p.p. rap. la art. 161 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 1357 Noul C.civ., a fost admisa actiunea civila formulata de catre partea civila F.I.V. si a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 euro, echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii, reprezentand daune materiale.
In baza art. 353 C.p.p. rap. la art. 161 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ., a fost admisa actiunea civila formulata de catre partea civila C.G. si obliga inc. la plata sumei de 600 lei, reprezentand daune materiale.
S-a luat act ca partea vatamata C.S. nu s-a constitut parte civila.
In baza art. 118 alin. 1 lit. e C.p., s-a confiscat de la inculpat suma de 20 lei, dobandita prin valorificarea telefonului mobil apartinand partii vatamate C.S.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 1000 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca prin rechizitoriul din data de 08.112011, emis in dosarul nr. 17651/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul N.N., pentru savarsirea infractiunilor de talharie, prev. de art.211 alin.1-alin.2 lit. b si e cu aplicarea art. 37 lit. b C.p si a doua infractiuni de furt calificat prevazute de art.208-209 alin 1 lit. e C.p cu aplicarea art.37. lit. b C.p, toate cu aplicarea art.33 lit a Cp.
In cursul urmaririi penale, s-au administrat urmatoarele mijloace de proba: in ceea ce priveste infractiunea de talharie: plangere formulata de persoana vatamata F.I.V.; declaratie parte vatamata F.I.V.; declaratie martor P.N.I.; declaratie martor F.V.; proces-verbal din data de 15.10.2011; proces-verbal de recunoastere din grup din data d 15.10.2011 si planse foto; proces-verbal de recunoastere din grup din data de 25.10.2011 si plansa foto; proces-verbal de cercetare la fata locului din data de 16.10.2011 si plansa foto; declaratii invinuit N.N. Cu privire la infractiunea de furt din data de 19.06.2011: plangere formulata de persoana vatamata C.S.; declaratie parte vatamata C.S.; declaratie martor P.M.; declaratie martor S.I.C.; proces-verbal de recunoastere din grup din data de 31.10.2011 si plansa foto; proces-verbal din data de 19.06.2011; declaratie invinuit N.N.. Cu privire la infractiunea de furt din data de 02.09.2011: plangere formulata de persoana vatamata C.G.; declaratie parte-vatamata C.G.; declaratie martor I.V. si declaratii invinuit/inculpat N.N.
In cursul cercetarii judecatoresti, a fost audiat inculpatul N.N., in conformitate cu art.3201 alin. 3 C.pr.pen, asupra recunoasterii faptei si acordului de a se judeca in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale.
Conform art. 3201 alin 4 C. pr. pen., instanta a apreciat ca se impune readministrarea probelor din faza urmaririi penale, pentru a se stabili fara echivoc incadrarea juridica a faptei din data de 15.10.2011 si au fost reaudiati: persoana vatamata F.I.V., martorul F.V. si martorul P.V.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
1. In seara zile de 15.10.2011, in timp ce inculpatul N.N. se afla sub influenta substantelor etnobotanice, a fortat usa stanga fata a autoturismului marca Peugeot 306, parcat pe strada Cricovului Bucuresti, ce apartinea partii vatamate F.I.V. si a patruns in interiorul acestuia, cu intentia de a-l porni si de a pleca cu el. Incercand sa porneasca autoturismul, inculpatul a fortat contactul iar apoi a distrus firele de la contact si bordul. Partea vatamata, intorcandu-se acasa, l-a surprins pe inculpat in interiorul autoturismului sau, i-a cerut acestuia sa iasa, iar in momentul in care l-a amenintat ca anunta politia a fost lovit de catre acesta cu picioarele in mana dreapta si in piciorul stang incercand sa fuga. La imobilizarea inculpatului, partea vatamata a fost ajutata de catre fratele sau F.V. si de catre martorul P.N.I..
Situatia de fapt mai sus expusa a fost retinuta din declaratia partii vatamate coroborata cu declaratiile inculpatului si ale martorului F.V. care a aratat ca in seara zilei de 15.10.2011 a fost sunat de catre fratele sau care i-a cerut sa coboare, iar cand a ajuns a observat ca se afla o persoana necunoscuta in masina fratelui. Martorul a mai aratat ca a deschis usa de la masina, l-a scos afara pe inculpat, l-a imobilizat si ca in timpul acestei operatiuni partea vatamata a fost lovita cu picioarele de catre inculpat. De asemenea, in fata instantei de judecata, martorul F.V. a mai invederat ca inculpatul nu a sustras din autoturism decat o bricheta, insa masina avea contactul faramat deoarece acesta voia sa porneasca masina.
Martorul P.N.I. a intarit si el cele expuse mai sus, declarand ca a intervenit sa-i ajute pe fratii F. sa-l imobilizeze pe inculpat, fiind alarmat de tipetele acestora, ca inculpatul provocase distrugeri, si a sustras o bricheta din masina partii vatamate.
La sosirea lucratorilor de politie, anuntati prin dispecerat, a fost gasit inculpatul N.N. imobilizat de partea vatamata si cei doi martori iar, in urma legitimarii si a controlului corporal, asupra inculpatului a fost gasita bricheta electrica din bordul masinii astfel cum atesta procesul verbal incheiat la data de 15.10.2011 orele 22:45.
De asemenea in procesul verbal de cercetare la fata locului incheiat de catre organele de politie si din plansele foto atasate, s-a constatat ca automobilul prezenta urme de fortare a contactului, avea firele contactului rupte, sistemul de iluminare smuls, avea portiera stanga fata indoita, plafoniera rupta la fel si bordul.
Din procesele verbale de recunoastere din grup a reiesit ca atat partea vatamata cat si martorul F.V. l-au indicat pe inculpatul N.N., ca fiind faptuitorul.
2. La data de 19.06.2011 in jurul orelor 16:00, inculpatul N.N. a abordat-o pe partea vatamata C.S. care se afla impreuna cu martorul P.M. in statia RATB L, situata pe bd-ul B.N, solicitandu-i acesteia telefonul mobil pentru a efectua o convorbire. Partea vatamata a acceptat, la rugamintile inculpatului, sa-i inmaneze acestuia telefonul, insa inculpatul si l-a insusit si a plecat cu acesta. Ulterior l-a vandut martorului S.I.C. contra sumei de 20 lei. Cu aceasta suma inculpatul si-a cumparat substante etnobotanice, aceasta fiind si motivatia comiterii faptei.
Situatia de fapt descrisa mai sus, a rezultat din declaratia partii vatamate, declaratia inculpatului care a recunoscut savarsirea faptei impins de viciul substantelor etnobotanice, confirmata de declaratia martorului ocular P.M., care a aratat ca inculpatul s-a apropiat de persoana vatamata si dupa ce i-a cerut acesteia telefonul pentru a efectua o convorbire, a plecat cu telefonul.
De asemenea martorul S.I.C. a confirmat faptul ca a cumparat telefonul marca Nokia 1208 cu carcasa neagra de la inculpat contra sumei de 20 de lei.
Totodata, inculpatul a fost recunoscut de martorul S.I.C. la pozitia a doua din plansa fotografica, astfel cum a rezultat din procesul verbal de prezentare pentru recunoastere.
3. La data de 02.09.2011, in jurul orei 12:00, partea vatamata C.G. a oprit autoutilitara VW CRAFTER, pe strada N. sector 1, pentru a acorda ajutor unor colegi. A inchis portiera insa fara a o asigura, astfel cum rezulta din declaratia acesteia. Inculpatul care locuieste pe strada susnumita, observand autoutilitara de colectare a gunoiului, in dreptul portii lui, a iesit din curte si nefiind nimeni in masina, a sustras doua telefoane mobile marcile Nokia C1 si Sony Ericsson ce apartineau partii vatamate, aflate pe bord. Unul dintre telefoane l-a vandut pentru suma de 30 de lei, cu care inculpatul si-a cumparat substante etnobotanice, iar celalalt l-a predat unui anume N.G. care urma sa-l valorifice si sa primeasca banii de la acesta.
Situatia de fapt retinuta mai sus a rezultat si din procesul verbal incheiat in data de 02.09.2011 de catre organele de politie ajunse la fata locului, care l-au condus la sectie pe inculpat, l-au legitimat si au facut investigatii in legatura cu savarsirea faptei.
Martorul I.V. a confirmat faptul ca aflandu-se in incinta magazinului de pe strada B. sector 1 al carui administrator este, a vazut cum un client a cumparat un telefon cu suma de 50 de lei de la inculpat, pe care l-a recunoscut la prezentarea unui numar de 4 poze.
Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, iar in cursul judecatii a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.p.p.
In drept:
1. Fapta inculpatului N.N. care in seara zilei de 15.10.2011, a fortat usa stanga fata, a patruns in autoturismul marca Peugeot 306, parcat pe strada C. Bucuresti, ce apartinea partii vatamate F.I.V., cu intentia de a porni si de a pleca cu aceasta masina, a sustras bricheta electrica si in momentul in care a fost surprins a lovit-o pe partea vatamata cu picioarele in mana dreapta si in piciorul stang, pentru a-si asigura scaparea, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie prevazuta de art.211 alin. 1 si alin. 2 lit. b si c C.pen cu aplicarea art 37 lit. b C.pen.
La termenul de judecata din data de 25.01.2012, in baza art. 335 alin. 1 C.p.p., instanta a extins actiunea penala cu privire la alte acte materiale, si anume incercarea inculpatului de a sustrage autovehiculul partii vatamate.
Pentru a nu crea o situatie defavorabila inculpatului, retinand in sarcina acestuia infractiunea de talharie, a readministrat probele din faza de urmarire penala, chiar si in conditiile in care inculpatul a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.p.p., cu scopul de a lamuri situatia de fapt, in vederea unei eventuale schimbari de incadrare juridica, si anume din infractiunea de talharie, in infractiunile de furt (in raport de bricheta) si loviri si alte violente (in raport de partea vatamata, pentru a nu-l da pe mana politie). Numai ca readministrand probele din faza de urmarire penala in mod nemijlocit, instanta a constatat ca procurorul nu a retinut in mod complet situatia de fapt, in sensul ca inculpatul intrase in masina partii vatamate cu scopul de a sustrage masina, umbland la firele de contact, iar cand a fost surprins, a lovit-o pe aceasta, pentru a-si asigura scaparea. Lecturand atent procesul-verbal de cercetare la fata locului si fotografiile din interiorul masinii, care atesta ca inculpatul a umblat la contactul masinii, rezulta ca si in faza de urmarire penala existau indicii ca inculpatul ar fi incercat sa sustraga autoturismul.
In aceste conditii, scopul exercitarii violentelor de catre inculpat a fost acela de a-si asigura scaparea, ca urmare a incercarii de a sustrage masina, neavand legatura cu bricheta. Dar, in situatia in care furtul de bricheta este in forma consumata, ca si violentele exercitate asupra partii vatamate de altfel, iar ambele acte materiale (sustragerea brichetei si incercarea de a sustrage masina, aplicand lovituri partii vatamate pentru a-si asigura scaparea) sunt savarsite asupra aceluiasi patrimoniu, in acelasi context, instanta de fond a retinut o singura infractiune, si anume infractiunea de talharie prevazuta de art.211 alin. 1 si alin. 2 lit. b si c C.pen cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.
Instanta de fond a apreciat ca faptul ca inculpatul a solicitat aplicarea art. 3201 C.p.p. nu impiedica instanta sa extinda actiunea penala pentru alte acte materiale, potrivit art. 335 C.p.p, atata timp cat situatia de fapt retinuta in faza de urmarire penala nu este cea reala. Deoarece probele din cursul judecatii contureaza situatia de fapt corecta, instanta nu poate solutiona prezenta fapta decat prin raportare aceasta ultima situatie. Insa, avand in vedere faptul ca inculpatul a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.p.p. si nu i se poate imputa vreo culpa in instrumentarea prezentului dosar, instanta aplica dispozitiile procedurale favorabile. Aceasta, in ciuda faptului ca, dupa extindere, instanta l-a intrebat daca recunoaste ca a incercat sa sustraga autoturismul, iar raspunsul sau a fost unul negativ. La urma urmei, inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis in judecata, asa cum a fost aceasta descrisa in actul de sesizare.
Din punct de vedere al laturii obiective a infractiunii, elementul material al infractiunii de talharie este unul complex, fiind constituit din actiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detentia unei persoane in scopul insusirii pe nedrept, si din actiunea de intrebuintare de violente, raportul dintre actiunea de intrebuintare de violente si cea de luare fiind acela de la mijloc la scop.
In cazul de fata elementul material consta in actiunile pricipale de incercare a inculpatului de a lua masina partii vatamate, fara consimtamantul acesteia, in scopul de a si-o insusi pe nedrept, incercare intrerupta de aparitia partii vatamate si sutragerea brichetei electrice din masina, precum si in actiunea secundara de lovire cu piciorele la nivelul corpului in scopul de a-si asigura scaparea. Avand in vedere ca inculpatul a executat doua actiuni de sustragere una in forma tentativei si cealalta in forma consumata din acelasi patrimoniu apartinand partii vatamate F.I.V., instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite conditiile furtului ce intra in componenta actiunii scop a elementului material al infractiunii de talharie.
In ceea ce priveste urmarea imediata a infractiunii de talharie, aceasta este una complexa, fiind compusa din lezarea relatiilor sociale referitoare la protectia patrimoniului persoanelor fizice si din lezarea relatiilor sociale care protejeaza integritatea fizica a persoanei. In speta, prin actul de violenta realizat de inculpat a fost lezata integritatea fizica a partii vatamate, aceasta din urma fiind lovita de inculpat pentru a-si asigura scaparea dupa ce a spart masina cu intentia de a si-o insusi si a sustras bricheta.
Legatura de cauzalitate exista si a fost dovedita prin recunoasterea savarsirii faptei de catre inculpat, declaratiile partii vatamate si declaratiile martorilor si procesul verbal de cercetare la fata locului.
Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului de a patrunde in autoturismul apartinand partii vatamate prin fortarea portierei stanga fata, cu intentia de a o sustrage a-si insusi un bun din masina partii vatamate, urmata de intrebuintarea de violente a fost savarsita cu intentie directa, in sensul art.19 pct.1 lit. a) C. pen., avand in vedere ca inculpatul a exercitat aceste violente cu scopul de a-si asigura scaparea dupa ce a fost surprins in interiorul automobilului.
2. Fapta inculpatului N.N., care la data de 19.06.2011, in jurul orelor 16:00, in statia L., pe bd. B.N., a abordat-o pe partea vatamata C.S. solicitandu-i telefonul mobil marca Nokia 1208 sa efectueze o convorbire, dupa care a plecat cu telefonul, insusindu-si-l pe nedrept, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 alin. 1-209 alin 1 lit e.
3. Fapta inculpatului N.N., care la data de 02.09.2011, in jurul orei 12:00, si-a insusit doua telefoane mobile marcile Nokia C1 si Sony Ericsson ce apartineau partii vatamate C.G., aflat in timpul serviciului pe strada N. sector 1 Bucuresti, de pe bordul autoutilitarei marca VW CRAFTER, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 alin 1-209 alin 1 lit e C.pen.
Instanta a retinut ca infractiunile au fost savarsite in stare de recidiva postexecutorie prevazuta de art.37 lit b C.pen. Potrivit fisei de cazier judiciar inculpatul a fost condamnat prin s.p nr.1558/29.09.2004 a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.2134/22.11.2004 a Curtii de Apel Bucuresti la o pedeapsa de 5 ani inchisoare (primul termen al recidivei postexecutorii) pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat art. 20 rap. la art. 208 alin.1, alin 4-209 alin 1 lit. a,e,g,i C.pen. Din aceasta pedeapsa inculpatul a fost liberat conditionat la data de 05.09.2007 cu un rest neexecutat de 577 zile, iar fapta dedusa judecatii (al doilea termen al recidivei postexecutorii) a fost comisa dupa expirarea acestei perioade.
La individualizarea pedepselor, instanta de fond a avut in vedere disp. art. 320 ind.1 alin. 1 si 7 C. proc. pen., modul si mijloacele de savarsire a faptelor, scopul urmarit, imprejurarile in care fapta a fost comisa, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si persoana si conduita inculpatului.
Instanta de fond a mai avut in vedere ca cele trei infractiuni au fost comise de catre inculpat aflat sub influenta substantelor etnobotanice, printr-un mod de operare constant, inculpatul procedand la sustragerea de bunuri mobile usor vandabile pe care le comercializa la preturi sub valoarea acestora,banii utilizandu-i la cumpararea de substante halucinogene.
In legatura cu persoana inculpatului, acesta are varsta de 26 de ani, nu este casatorit, nu are ocupatie, este consumator de substante etnobotanice de 5 ani, este recidivist si perseverent pe calea infractionala, acesta fiind anterior de mai multe ori condamnat si sanctionat administrativ pentru infractiuni contra patrimoniului, ceea ce denota ca infractiunile judecate in prezentul dosar nu sunt cazuri izolate.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut faptele retinute in sarcina sa, a justificat savarsirea acestora prin necesitatea de a-si procura droguri si a declarat ca este de acord sa repare prejudiciile create partilor vatamate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul N.N., fara sa expuna motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, aparatorul inculpatului a criticat hotararea pentru nelegalitate in ce priveste condamnarea pentru savarsirea infractiunii de talharie in conditiile in care acesta nu a recunoscut fapta, neexistand nici un fel de dovada cu privire la intentia lui de a sustrage autoturismul. S-a mai sustinut ca este vorba de o infractiune de distrugere, motiv pentru care se solicita admiterea recursului si, schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea prev. de art. 217 alin.1 C. pen. Cu privire la infractiunile de furt, arata ca acestea au fost recunoscute de catre inculpat si solicita aplicarea unor pedepse intr-un cuantum redus avand in vedere atitudinea de recunoastere si faptul ca se afla sub influenta consumului de substante etnobotanice.
De asemenea, inculpatul a depus la dosar un memoriu in care contesta utilizarea violentei, solicitand schimbarea incadrarii juridice pentru fapta din 15.10.2011 in infractiunea de furt, mentinandu-si solicitarea de aplicare a dispozitiilor art.3201 C.pr.pen. si invoca in favoarea sa faptul ca este consumator de etnobotanice.
Cu ocazia solutionarii recursului, a fost audiat inculpatul la solicitarea expresa a acestuia.
Examinand cauza in temeiul art.3856 alin.1 si 3 C.pr.pen., Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o gresita aplicare a legii.
Potrivit art.3201 C.pr.pen., procedura speciala de judecata in cazul recunoasterii vinovatiei se aplica in situatia in care inculpatul declara ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare al instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Instanta de judecata admite aplicarea acestei proceduri numai atunci cand din probele administrate rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa, fara sa mai fie necesara administrarea altor probe.
Rezulta, astfel, ca in atare situatie nu este aplicabila procedura extinderii actiunii penale sau a procesului penal, din moment ce judecata se margineste doar la faptele expuse in rechizitoriu.
In speta, inculpatul N.N. a fost trimis in judecata pentru savarsirea a trei infractiuni, respectiv talharie prev. de art.221 alin.1 lit.b si c C.pen. (fapta comisa in data de 15.10.2011); furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e C.pen. (fapta din 19.06.2011) si furt calificat prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e C.pen. (fapta comisa in data de 02.09.2011).
In fata primei instante, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art.3201 C.pr. pen. iar cu ocazia audierii, asa cum rezulta din declaratia de la fila 20, a recunoscut in totalitate faptele astfel cum au fost expuse in actul de sesizare si a solicitat ca judecata sa aiba loc doar in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, precizand ca a luat cunostinta de aceste probe cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, mentionand in mod expres ca nu solicita administrarea de probe noi.
Instanta de fond a procedat la administrarea probelor din cursul urmaririi penale, iar la termenul din 25.01.2012, a pus in discutie extinderea actiunii penale conform art.335 alin.1 C.pr.pen., cu privire la fapta inculpatului de a incerca sa sustraga autoturismul partii vatamate F.I.V. (fapta din 15.10.2011) si asa cum rezulta din incheierea de la aceeasi data, s-a si pronuntat in sensul extinderii conform celor puse in discutie.
Inculpatul nu a recunoscut aceasta fapta.
Prin sentinta recurata, instanta de fond a retinut in sarcina inculpatului si fapta de incercare de sustragere a autoturismului, fara ca aceasta imprejurare sa influenteze incadrarea juridica a infractiunii comisa in data de 15.10.2011, dispunandu-se condamnarea inculpatului in baza art.211 alin.1 si alin.2 lit.b si c C.pen., in conformitate cu incadrarea juridica stabilita prin rechizitoriu.
Fata de cele expuse, se constata ca extinderea actiunii penale este nelegala, instanta insasi manifestand indoieli cu privire la aceasta solutie, asa cum rezulta din considerentele hotararii atacate.
Solutia pronuntata de prima instanta prezinta evidente contradictii caci, in conditiile in care a considerat necesara extinderea actiunii penale si a procedat la administrarea probelor, in mod evident nu mai putea face aplicarea art.3201 C.pr. pen., cu atat mai mult cu cat, asa cum s-a aratat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus extinderea.
Aparent, este vorba despre un aspect pur formal, lipsit de consecinte juridice, insa asa cum s-a aratat, este vorba despre nelegalitatea hotararii recurate si chiar daca a fost mentinuta aceeasi incadrare juridica pentru actele materiale ce intra in continutul constitutiv al infractiunii complexe de talharie, nelegalitatea hotararii se impune a fi inlaturata in ce potriveste aplicarea art.335 C.pr.pen. pentru a nu se mentine o gresita condamnare a inculpatului pentru fapta de incercare de sustragere a autoturismului.
In opinia instantei de recurs, chiar facand abstractie de principiul non reformatio in pejus, trebuie mentinuta aplicarea dispozitiilor art.3201 C.pr.pen. intrucat, asa cum s-a aratat, in speta au fost indeplinite toate conditiile legale pentru aplicarea procedurii simplificate de judecata.
Celelalte critici formulate de inculpat sunt nefondate.
Modificarea de atitudine in fata instantei de recurs prin negarea comiterii actelor de violenta este nejustificata, avand in vedere declaratia pe care inculpatul a dat-o in fata primei instante, faptul ca rezulta ca a avut deplina cunostinta de materialul probator administrat in cursul urmaririi penale si de continutul rechizitoriului, inclusiv in ceea ce priveste descrierea faptelor, respectiv de acuzatia care i s-a adus, pe care a inteles sa o recunoasca in totalitate.
In raport de pozitia inculpatului, de faptele ce i se imputa si probele administrate, se constata ca situatia de fapt a fost just retinuta prin actul de sesizare, iar incadrarea juridica este corecta, neexistand temeiuri pentru schimbarea acesteia prin retinerea, referitor la fapta din 15.10.2011, a infractiunilor de distrugere si furt calificat comise in concurs, in locul infractiunii de talharie.
Sub acest aspect, hotararea instantei de fond este legala si temeinica, in cuprinsul hotararii evidentiindu-se argumente pertinente referitor la intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de talharie.
Se constata, de asemenea, ca nu exista temeiuri nici pentru reindividualizarea pedepselor. Instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art.3201 alin.7 C. pr. pen. si, cu toate ca inculpatul a comis infractiunile in stare de recidiva postexecutorie, desi acesta a mai fost condamnat anterior prin alte doua sentinte penale pentru savarsirea infractiunii de furt calificat si este consumator de substante etnobotanice si nu are o ocupatie stabila, a pronuntat o hotarare favorabila inculpatului, aplicand pedepse orientate catre minimul special.
De asemenea, aplicand tratamentul sanctionat specific concursului de infractiuni, instanta a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu numai 6 luni inchisoare, sporul de pedeapsa fiind justificat prin raportare la numarul si gravitatea infractiunilor comise.
Drept urmare, in temeiul art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., Curtea va admite recursul, va casa in parte sentinta si rejudecand:
Va inlatura aplicarea art.335 alin.1 C.pr. pen. privind extinderea actiunii penale in ce-l priveste pe inculpatul N.N. cu referire la fapta din 15.10.2011, extindere dispusa prin incheierea din 25.01.2012.
In consecinta, va dispune in baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si lit. c C.p. cu aplicarea 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii de 4 ani, sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie (fapta din data de 15.10.2011), astfel cum a fost retinuta prin actul de sesizare.
In baza art. 71 al.1 C.pen. va aplica pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
In baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p., va contopi aceasta pedeapsa cu pedepsele de 3 ani si de 3 ani si 2 luni inchisoare aplicate in baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani inchisoare, sporita la 4 ani si 6 luni inchisoare.
In baza art. 71 al.1 C.pen. va aplica pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Conform art.38517 alin.4 C. pr. pen., va deduce preventia de la 19.06.2011 la 20.06.2011 si de la 15.10.2011 la zi.
Conform art.192 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare in recurs vor ramane in sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, in valoare de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justitie.