Recurs. Ucidere din culpa (art.178 Cod penal)
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.2292 DIN 21 NOIEMBRIE 2011)
Prin Sentinta penala nr. 556/F din data de 17 mai 2011, pronuntata in Dosarul nr.48109/299/2010, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a hotarat astfel:
In temeiul art. 178 alin. 1 si 2 din Codul penal cu aplic. art.3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, a condamnat pe inculpatul P.N.A. (fiul lui E. si M., nascut la data de ... in B...i, CNP 1.....) la pedeapsa de 8 luni inchisoare.
A facut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal.
In temeiul art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 8 luni, stabilit in conditiile art.82 din Codul penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
In temeiul art. 359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal.
In temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca, prin Rechizitoriul nr. 16431/P/2008 din data de 01 septembrie 2010 al Parchetului de pe langa instanta respectiva, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 din Codul penal, in sarcina acestuia retinandu-se ca, la data de 21 noiembrie 2008, in jurul orei 1830, in timp ce conducea autoturismul marca V.G. cu numarul de inmatriculare ....pe Strada N.C., a accidentat-o pe victima I.R.A., angajata in traversarea regulamentara a acelei strazi, pe marcajul pietonal, aceasta decedand ulterior, la data de 19 iunie 2009.
In cursul urmaririi penale, sora victimei, I.P.L. a declarat ca se constituie parte civila in procesul penal cu o suma pe care o va preciza in fata instantei. De asemenea, SPITALUL CLINIC DE URGENTA BUCURESTI a mentionat ca se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 140.272,19 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare a victimei.
La termenul de judecata din data de 06 decembrie 2010, partea civila I.P.L. si-a precizat pretentiile, solicitand obligarea inculpatului la plata sumei de 1.500.000 euro.
La acelasi termen, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul, prevalandu-se de dispozitiile art.3201 din Codul de procedura penala, a declarat ca recunoaste fapta retinuta in sarcina sa prin rechizitoriu si a solicitat ca judecata sa se realizeze numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, de care a luat cunostinta si pe care si le insuseste.
Prin incheierea de la termenul de judecata din data de 09 mai 2011, Judecatoria a dispus, in temeiul art. 3201 alin. 5 din Codul de procedura penala, disjungerea laturii civile, intrucat solutionarea acesteia impune administrarea de probe.
Analizand materialul probator administrat in faza de urmarire penala si inscrisurile in circumstantiere depuse de inculpat in cursul judecatii, Judecatoria a stabilit urmatoarea situatie de fapt:
La data de 21 noiembrie 2008, ora 1820, inculpatul conducea autovehiculul marca V.G. cu numarul de inmatriculare ....pe Strada N.C., dinspre Soseaua P. catre Bulevardul A. Circulatia se desfasura in ambele sensuri, carosabilul era uscat, vizibilitatea fiind asigurata de iluminatul public stradal, aflat in functiune. Dupa intersectia cu Strada S.B., ignorand semnificatia indicatorului "Trecere de pietoni", inculpatul a surprins si accidentat pe victima I. R.A., care se angajase in traversare, de la stanga la dreapta in raport cu directia de deplasare a autoturismului, pe marcajul pietonal. In urma impactului, din cauza leziunilor grave suferite, persoana accidentata a decedat la data de 19 iunie 2009. Potrivit raportului de constatare medico-legala nr.2152/A3/07.01.2010, moartea victimei a fost violenta, fiind determinata de insuficienta respiratorie si hepato-renala, episod final in evolutia starii toxico-septice, consecinta a traumatismului cranio-cerebral suferit in conditiile accidentului de circulatie din data de 21 noiembrie 2008, intre acel accident si deces existand legatura de cauzalitate.
Din probe, a rezultat culpa exclusiva a inculpatului in producerea accidentului. Astfel, raportul de expertiza tehnica judiciara a concluzionat ca starea de pericol a aparut pentru victima in momentul cand inculpatul, apropiindu-se de trecerea de pietoni pe care aceasta era angajata in traversare, nu i-a acordat prioritate, incalcand dispozitiile art. 72 alin. 2 din OUG nr.195/2002 si art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a acesteia, aprobat prin HG nr. 1391/2006. In schimb, victima, aflata in traversarea regulamentara a strazii, printr-un loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, nu putea sa prevada ca inculpatul nu ii va acorda prioritate.
In drept, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 din Codul penal.
La individualizarea pedepsei, Judecatoria a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv limitele speciale de pedeapsa prevazute de textul incriminator (reduse cu o treime, conform art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala), gradul concret de pericol social al faptei savarsite (determinat de valoarea sociala lezata si urmarea produsa, constand in decesul victimei, in conditiile in care inculpatul, manifestand un comportament imprudent, nu i-a acordat acesteia prioritate in traversare, pe marcajul pietonal, incalcand astfel o regula esentiala de circulatie), dar si incidenta circumstantei atenuante judiciare prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, retinuta in considerarea faptului ca inculpatul a avut o conduita buna inainte de savarsirea infractiunii (nu are antecedente penale, este o persoana instruita, care a absolvit doua facultati - fizica medicala si medicina generala, este casatorit si are un copil minor in intretinere). In consecinta, Judecatoria a constatat ca se impune coborarea pedepsei sub limita speciala, potrivit art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal.
Raportat la imprejurarile anterior mentionate, Judecatoria a apreciat ca accidentul de circulatie provocat de inculpat a fost un eveniment singular in viata acestuia, care, fiind o persoana tanara si educata, a constientizat gravitatea faptei sale si a urmarilor acesteia, astfel incat, pe viitor, va adopta o atitudine de respectare intocmai a normelor juridice si de convietuire sociala. Prin urmare, a constatat ca scopul pedepsei aplicate poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia, motiv pentru care a dispus suspendarea ei conditionata.
Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs in termenul legal Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (la data de 26 mai 2011), inculpatul P.N.A.(la aceeasi data, personal) si partea civila I.P.L. (la data de 27 mai 2011, data postei, prin intermediul avocatului ales).
Recursurile au fost inaintate de Judecatorie si inregistrate pe rolul acestei Curti la data de 20 septembrie 2011.
Prin motivele scrise de recurs (filele 4-10, d.r.), astfel cum au fost sustinute cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 14 noiembrie 2011 (consemnate in incheierea de amanare a pronuntarii), Parchetul a criticat sentinta atacata sub aspectul nelegalitatii pedepsei aplicate inculpatului, in lipsa mentionarii vreunei circumstante atenuante in dispozitiv, in contradictie cu considerentele si respectiv al modalitatii de individualizare a executarii acelei pedepse (a carei durata nu a contestat-o), solicitand sa se dispuna suspendarea ei sub supraveghere, conform art.861 din Codul penal.
Inculpatul nu si-a motivat in scris recursul declarat, iar, cu ocazia dezbaterilor, beneficiind de asistenta juridica a avocatului sau ales, a solicitat reducerea duratei pedepsei inchisorii, prin acordarea unui efect sporit circumstantelor atenuante, sens in care, la cererea acestuia, a fost administrata, in circumstantiere, proba cu inscrisuri (filele 42-45, d.r.).
Prin motivele scrise de recurs, formulate de avocatul sau ales (filele 29-32, d.r.), partea civila a criticat modul de individualizare a pedepsei, in ceea ce priveste durata si modalitatea de executare, sustinand ca, sub acest aspect, instanta de fond nu a tinut seama de gravitatea faptei savarsite, de urmarea produsa si de atitudinea inculpatului, care initial a fost inconstant in declaratii si a incercat sa o culpabilizeze pe victima.
Analizand sentinta penala atacata, in raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca toate recursurile cu care a fost sesizata sunt fondate, in limitele si pentru considerentele care se vor arata in cele ce urmeaza:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat in faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat in mod just, inclusiv prin raportare la declaratia inculpatului, care a recunoscut-o intocmai, optand pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, in conditiile reglementate de art. 3201 din Codul de procedura penala.
Astfel, s-a retinut, in mod corect, ca, la data de 21 noiembrie 2008, pe Strada N.C., prin incalcarea dispozitiilor legale care il obligau sa acorde prioritate pietonilor angajati in traversarea drumului public printr-un loc amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, inculpatul, conducand autoturismul cu numarul de inmatriculare B-101794-10/3, a accidentat-o pe victima I.R.A., pe trecerea de pietoni, cauzandu-i leziuni corporale grave, care au determinat, in data de 19 iunie 2009, decesul sau, aceasta consecinta aflandu-se, conform raportului de constatare medico-legala, in legatura de cauzalitate cu leziunile respective.
De asemenea, avand in vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o incadrare juridica legala, in raport cu norma de incriminare incidenta (art. 178 alin. 1 si 2 din Codul penal).
In ceea ce priveste pedeapsa aplicata inculpatului, Curtea constata ca, urmare a reducerii cu o treime, potrivit art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, a limitelor prevazute in norma de incriminare (inchisoare de la 2 la 7 ani), minimul sau special este de 1 an si 4 luni inchisoare, coborarea sub acest minim putandu-se realiza, in mod legal, numai prin acordarea de circumstante atenuante.
Drept urmare, in lipsa mentionarii in dispozitivul sentintei a vreunei asemenea circumstante, pedeapsa de 8 luni inchisoare, aplicata de catre instanta de fond, este nelegala, critica Parchetului sub acest aspect fiind, astfel, fondata.
In acelasi timp, Curtea constata omisiunea instantei de fond de a face referire, in dispozitivul sentintei pronuntate, la circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal (de nimeni contestata in mod explicit), pe care a analizat-o si retinut-o in favoarea inculpatului, cu consecinta acordarii efectului obligatoriu reglementat de art. 76 alin. 1 lit. d din acelasi cod (coborarea pedepsei sub minimul special de 1 an si 4 luni inchisoare), conform considerentelor aceleiasi sentinte, in raport cu conduita buna avuta de acesta inainte de savarsirea infractiunii (dovedita prin inscrisurile in circumstantiere prezentate), astfel ca, sub aspectul respectiv, recursurile Parchetului si inculpatului sunt fondate, urmand ca instanta de recurs sa faca aplicarea dispozitiilor anterior mentionate.
Totodata, contrar apararii formulate de inculpat si in acord cu critica sustinuta de partea civila, pe care o apreciaza fondata, Curtea constata ca pedeapsa de 8 luni inchisoare, desi conforma cu acele dispozitii, este, in concret, nejustificat de mica, fiind gresit individualizata in raport cu unele dintre criteriile prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv gravitatea faptei (determinata de culpa exclusiva a inculpatului, in conditiile incalcarii de catre acesta a unor dispozitii legale instituite pentru asigurarea sigurantei circulatiei pe drumurile publice) si, mai ales, cu urmarea ei ireversibila (decesul persoanei accidentate in aceste imprejurari).
Drept urmare, fara a face abstractie de datele personale favorabile inculpatului (lipsa de antecedente penale, nivelul superior al studiilor, gradul inalt de integrare sociala, familiala si profesionala), evaluate prin prisma circumstantei atenuante judiciare anterior mentionate, Curtea constata, avand in vedere si dispozitiile art.52 din Codul penal, ca, pentru o sanctionare justa a acestuia, se impune aplicarea unei pedepse mai mari (coborata cu putin sub minimul special, respectiv 1 an si 3 luni inchisoare), care sa fie proportionala cu gravitatea faptei savarsite si, totodata, apta a determina constientizarea de catre inculpat a necesitatii de respectare a regulilor rutiere, pentru a nu mai comite in viitor fapte similare.
In privinta modalitatii de executare a pedepsei astfel stabilite, Curtea, apreciind nefondate criticile Parchetului si partii civile, constata ca suspendarea conditionata, conform art.81 din Codul penal, pe un termen de incercare de 3 ani si 3 luni, este suficienta pentru a realiza indreptarea inculpatului si a-l responsabiliza, in sensul anterior mentionat, chiar in lipsa unor masuri stricte de supraveghere, sub acest aspect avand in vedere tocmai datele personale care il caracterizeaza in mod pozitiv, astfel cum au fost deja evidentiate.
Fata de toate aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 38515 pct.2 lit. d din Codul de procedura penala, va admite toate recursurile, va casa, in parte, sentinta penala atacata, in limitele precizate si, rejudecand cauza in fond, va hotari in sensul celor anterior mentionate.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate, in privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.
In temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor ramane in sarcina statului.