Fond. Conflict negativ de competenta.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala -Decizia Penala nr. 209/F/19 mai 2011)
Deliberand asupra conflictului negativ de competenta, dintre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Tribunalul Bucuresti, Sectia I penala constata:
Prin sentinta penala nr. 126 din 1 februarie 2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala (dosar nr.1717/3/2011), in baza art.42 Cod procedura penala s-a dispus declinarea competentei de solutionare a plangerii formulata de petenta S.C. R. S.A., Bucuresti, cu sediul in str. Piata Presei Libere nr. 3-5, sector 1, Cladirea City Gate, Turnul de Nord et. 17-18, in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca, prin plangerea inregistrata la data de 10.01.2011, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala, sub nr. 1717/3/2011, petenta S.C. R. S.A. cu sediul in Bucuresti, Piata Presei Libere nr.3-5, sector 1, Cladirea City Gate, Turnul de Nord, et.7-18, a formulat plangere impotriva masurilor mentionate in rezolutia emisa la data de 09.12.2010 de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, in dosarul nr. 1851/II-2/2010.
La termenul de judecata din 01.02.2011, Tribunalul din oficiu a pus in discutie exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Bucuresti.
Sub aspectul competentei materiale. Tribunalul a constatat ca infractiunile prin raportare la care s-a facut plangerea penala vizeaza competenta materiala a judecatoriei, in speta facandu-se trimitere la infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 al. 3 Cod procedura penaladar si cea prev. de art. 5 lit. a si g din Legea nr.11/1991, privind concurenta neloiala, astfel incat constatand din dispozitiile acestei legi ca nu a fost stabilita competenta Tribunalului pentru judecarea unor astfel de infractiuni potrivit dispozitiilor art. 25 Cod procedura penala s-a apreciat ca aceasta revine judecatoriei.
In concluzie, cum competenta in solutionarea plangerii impotriva solutiilor dispuse de procuror revine instantei care are abilitatea sa solutioneze in fond infractiunile ce au facut obiectul cercetarilor, Tribunalul a constatat ca aceasta revine judecatoriei, in conformitate cu disp. art.25 Cod pr.pen.
Din continutul plangerii se constata ca impotriva acestei solutii petenta s-a adresat prim procurorului in termenul prevazut de lege, urmare solutiei acestuia intelegand sa formuleze plangere la instanta.
Potrivit dispozitiilor art. 278/1 Cod procedura penala"dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 Cod procedura penala impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale ... persoana vatamata poate face plangere la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta"
In raport de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale invocate, Tribunalul a constatat intemeiata exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Bucuresti, competenta care-i revine judecatoriei in raza careia se afla sediul petentei.
Prin sentinta penala nr. 338 din 22 martie 2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in baza art. 42 Cod procedura penala, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1.
In baza art. 42 alin.1 Cod procedura penala cu referire la art. 7 din Legea nr. 11/1991, s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei, avand ca obiect plangere impotriva rezolutiei procurorului formulata de petenta S.C. R. S.A., in favoarea Tribunalului Bucuresti.
In baza art. 43 alin. 1 Cod procedura penala, s-a dispus inaintarea cauzei la Curtea de Apel Bucuresti pentru solutionarea conflictului negativ de competenta .
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut ca, prin cererea inregistrata la data de 10.01.2011 pe rolul Tribunalului Bucuresti, petenta S.C. R. S.A. a formulat plangere impotriva ordonantei nr. 1507/P/2007 din data de 06.10.2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In motivarea plangerii formulate, petenta arata ca a sesizat organele de cercetare penala pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune prevazuta de art. 215 alin.3 Cod penal si a infractiunii prevazuta de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991.Prin ordonanta nr. 1507/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului G.E.K., deoarece fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ respectiv amenda in cuantum de 500 lei. In continuare apreciaza petenta ca ordonanta de scoatere de sub urmarire penala este netemeinica intrucat s-a urmarit inducerea si mentinerea in eroare a clientilor sai cu prilejul incheierii sau executarii contractului, prin copierea elementelor vizuale din factura emisa de catre S.C. R. S.A. in scopul obtinerii unor foloase materiale injuste.
Prin sentinta penala nr. 126 din data de 01.02.2011, Tribunalul Bucuresti-Sectia I-a Penala a dispus declinarea competentei de solutionare a plangerii formulate in favoarea Judecatoriei Sectorului 1. Pentru a hotari astfel, Tribunalul a aratat ca infractiunile prin raportare la care s-a facut plangerea penala vizeaza competenta materiala a judecatoriei, in speta, facandu-se referire la infractiunea de inselaciune dar si la cea prevazuta de art. 5 lit. a si g din Legea nr. 11/1991. Se mai arata in motivarea hotararii ca aceasta lege speciala nu stabileste competenta tribunalului pentru judecarea unor astfel de infractiuni concluzionand ca in baza dispozitiilor art. 25 Cod procedura penala, competenta apartine judecatoriei.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 la data de 01.03.2011 sub nr. de dosar 8955/299/2011.
Analizand actele si lucrarile cauzei in raport de exceptia necompetentei materiale a judecatoriei invocata din oficiu, instanta a constatat urmatoarele:
Potrivit art. 278 Cod procedura penala, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei de scoatere de sub urmarire penala se poate formula plangere in termen de 20 de zile de la data comunicarii la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta pentru ca art. 25 alin. 1 Cod procedura penala sa prevada ca judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
In consecinta, judecatoria este competenta sa judece plangerile formulate impotriva rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantelor de scoatere de sub urmarire penala ce se refera la infractiuni care nu sunt date prin dispozitii speciale in competenta altor instante.
Or, Legea nr. 11/1991 stabileste in cuprinsul sau competenta speciala a tribunalului in legatura cu actiunile ce izvorasc dintr-un act de concurenta neloiala .
Astfel art. 7 prevede ca " actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriale se gaseste sediul paratului sau inculpatului;in lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului paratului sau inculpatului".
Prin urmare aceasta norma speciala stabileste in mod expres competenta tribunalului de la locul savarsirii faptei sau in a carui circumscriptie domiciliaza inculpatul, in judecarea infractiunilor prevazute de Legea 11/1991.
Pentru aceste motive, in baza art. 42 Cod procedura penala, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale a judecatoriei si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Constatand intervenit conflictul negativ de competenta, instanta a dispus in baza art. 43 alin.1 Cod procedura penala inaintarea cauzei Curtii de Apel Bucuresti, pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.
Curtea va stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti pentru urmatoarele considerente:
Desi plangerea penala este formulata si in privinta infractiunii de inselaciune prev.de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal, in ordonanta procurorului se retine si art. 215 alin. 5 din Codul penal, aceasta incadrare juridica atragand competenta Tribunalul Bucuresti.
Instanta competenta pentru solutionarea cauzei este Tribunalul Bucuresti si pentru ca art.7 din Legea nr. 11/1991, privind concurenta neloiala prevede ca actiunile izvorand dintr-un act de neconcurenta sunt de competenta Tribunalului, dispozitii incidente in prezenta cauza, plangerea vizand un asemenea act.
Desi art. 7 din Legea nr. 11/1991 pare a fi o norma de procedura civila, atat timp cat face trimitere si la domiciliul inculpatului, stabileste competenta in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Pentru aceste argumente, fata de conflictul negativ de competenta ivit intre Tribunalul Bucuresti si Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, Curtea va stabili competenta de solutionare a plangerii formulate de S.C. R. S.A. impotriva Ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti nr.1507/P/2007 din 6.X.2010 si Rezolutiei din dosarul nr. 185/II-2/2010 din 9.XII.2010 a aceluiasi parchet, in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala.