Concurenta neloiala. Solicitarea de acordare a daunelor-interese compensatorii. Nedovedirea savarsirii faptei de concurenta neloiala.
- Art.998-999 vechiul Cod civil;
- Legea nr.21/1996 a concurentei;
- Legea nr.11/1991 modificata si completata prin Legea nr.298/2001 privind combaterea concurentei neloiale.
In cadrul actiunii in raspundere intemeiata pe concurenta neloiala, instanta de judecata trebuie sa verifice existenta savarsirii unui act sau fapt de concurenta neloiala in legatura cu activitatea partilor, alaturi de celelalte conditii impuse de art.998-999 vechiul Cod civil.
Instantele de judecata pot aplica, in mod direct, prevederile art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, putand stabili existenta sau inexistenta unei fapte de concurenta neloiala, acest aspect nefiind un atribut exclusiv al Consiliului Concurentei (art.61 alin.7 din Legea nr.21/1996 a concurentei).
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 398 din 01.11. 2011)
Prin sentinta comerciala nr.11993 din data de 30.11.2010, pronuntata de Sectia a VI-a Comerciala a Tribunalului Bucuresti in dosarul nr.42572/3/2007 s-a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta SC T.S. SRL in contradictoriu cu paratele SC M.C. & C.R. SRL si SC M.M.G.A.R. SRL.
Pentru a hotari astfel s-a retinut ca reclamanta a chemat in judecata paratele pentru a se dispune obligarea lor la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentand daune interese compensatorii materiale si morale, evaluate estimativ si provizoriu, cu motivarea ca desi a incheiat cu parata 1 un contract de prestari servicii publicitare nr.15/1997 (prelungit consensual pana la 31.12.2009) datorita cesiunii ulterioare a contractului catre parata 2 au incetat si comenzile din partea partenerului initial.
S-a mai retinut ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe raspunderea civila delictuala deoarece activitatea de monopol pe care o subliniaza este prohibita de lege si deci, reprezinta un delict civil si ca aceasta a specificat si ca firmele agreate in M.G. incearca sa monopolizeze un anumit segment al pietii publicitare din Romania prin eliminarea firmelor romanesti de profil. In continuare s-a considerat ca reclamanta nu a facut dovada ca prin activitatea desfasurata de parate s-ar fi creat riscul de confuzie asupra identitatii intreprinderii produselor sau serviciilor prestate, ca aceasta a fost de acord cu cesiunea contractelor incheiate cu SC M.C. & C.R. SRL si SC R.H.R. catre SC M.M.G.A.R. SRL si ca ultima societate nu a dorit sa mai preia contractul nr.15/1997 pentru ca avea inserata o clauza de exclusivitate apreciata drept contrara dispozitiilor Legii nr.21/1996. S-a mai retinut ca reclamanta a pretins 2.000.000 lei datorita incalcarii clauzei de exclusivitate cuprinsa in contractul nr.15/1997, astfel cum reiese din procesul-verbal din 24.10.2007, si ca pretentiile sale ar trebui analizate in temeiul raspunderii civile contractuale. In final s-a retinut ca nu s-a facut dovada intrunirii elementelor raspunderii civile delictuale a paratelor acuzate de savarsirea unor fapte de concurenta neloiala si ca reclamanta nu a facut nici dovada ca s-ar fi adresat Consiliului Concurentei pentru a se investiga incalcarea de catre parata a prevederilor Legii nr.21/1996.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta care solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei atacate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata.
In motivarea apelului se arata ca din actele dosarului a putut reiesi valabilitate contractului nr.15/1997 incheiat intre reclamanta si SC M.C. & C.R. SRL, aspect retinut si de prima instanta si chiar de intimate - care prin aparator ales recunosc ca acest contract este inca in vigoare. Se mai arata ca, ulterior cesiunii conventiei, SC M.M.G.A.R. SRL a refuzat sa mai emita comenzi catre reclamanta si ca a eliminat-o pe aceasta intr-un mod concurential neloial de pe piata, paratele incalcand principiul bunei-credinte stipulat in articolul 1 din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale. In continuare se sustine ca paratele urmaresc ruperea relatiilor contractuale cu reclamanta si ca expertiza efectuata in dosar nu reflecta decat partial prejudiciul material suferit de catre apelanta. In final se subliniaza practicile abuzive practicate de catre intimate care au dus la conditii inegale de prestatii echivalente.
Intimatele au formulat intampinare prin care se apara in fapt si in drept impotriva pretentiilor apelantei.
S-a depus la dosar note cu concluzii scrise de catre apelanta.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport cu sentinta atacata si motivele de apel invocate, Curtea a apreciat ca apelul este nefondat si in temeiul articolului 296 Cod procedura civila l-a respins pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta a invocat in justificarea actiunii sale in despagubiri civile, indreptata impotriva celor doua parate, aspectul perfectei valabilitati a contractului nr.15/1997 de prestari de servicii publicitare incheiat cu SC M.C. & C.R. SRL) care s-ar fi prelungit consensual pana la 31.12.2009. S-a sustinut in esenta ca, dupa cesiunea acestui contract catre SC M.M.G.A.R. SRL, cele doua parate ar fi monopolizat un segment important din piata publicitara, ca ar fi eliminat reclamanta din raporturile contractuale cu parata (SC M.C. & C.R. SRL) si ca ar mai fi eliminat-o pe aceasta si din raporturile cu alti furnizori de publicitate.
In contextul amintit s-a solicitat obligarea paratelor la plata unor daune compensatorii de 1.700.000 lei si la plata de daune morale de 300.000 lei, cererea de chemare in judecata fundamentandu-se ca atare pe raspunderea civila delictuala iar nu pe cea contractuala, cum reiese din chiar precizarile reclamantei aflate la fila 44, dosar fond.
Plecand de la drepturile si obligatiile partilor consfintite prin contractul de prestari servicii nr.15/1997 si de la faptul ca reclamanta nu a mai primit comenzi de la parata 2 dupa cesionarea acestui contract si nici de la alti colaboratori (fila 87 dosar fond), instanta a analizat pretentiile deduse judecatii din perspectiva invocata a recurgerii paratelor la practici monopoliste (sau a exercitarii excesive a unor drepturi sau libertati de catre acestea).
Desi reclamanta a omis sa precizeze in concret faptele de a caror savarsire s-ar face vinovate paratele (pentru a putea fi incadrate in articolul 4 sau 5 din Legea nr.11/1991 modificata si completata prin Legea nr.298/2001 privind combaterea concurentei neloiale), iar precizarile sale de la fila 105 dosar fond, referitoare la practicile abuzive pe care le-ar practica paratele, au fost de ordin general, instanta trebuia sa verifice daca in speta a fost savarsit un act de concurenta neloiala in legatura cu activitatea partilor.
Aceasta verificare s-a realizat in considerarea tuturor conditiilor generale ale raspunderii pentru concurenta neloiala: raportul de concurenta, prejudiciul (constand de regula in pierderea clientelei si deci in scaderea vanzarilor si a cifrei de afaceri), fapta reprobabila prin care se incalca anumite obligatii (actiunea in concurenta neloiala sanctionand incalcarea unei obligatii si nu a unui drept - articolul 1 din Legea nr.298/2001), culpa si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si faptele apreciate de lege ca manifestari ale concurentei neloiale.
Sustinerile reclamantei in sensul ca paratele s-ar fi facut vinovate de savarsirea unor fapte reprobabile in lumina dispozitiilor Legii nr.298/2001 au aparut insa ca neintemeiate cata vreme cesiunea contractului nr.15/1997 a fost acceptata de catre reclamanta, iar paratele au decis sa achizitioneze, contracteze servicii de publicitate de la diversi alti furnizori de publicitate in acord cu initiativa privata individuala, fara a urmari deturnarea clientelei reclamantei ori vatamarea in vreun fel a activitatii celei din urma.
De altfel, criticile referitoare la incetarea emiterii de comenzi de catre parata 2, desi in opinia reclamantei contractul partilor cu nr.15/1997 s-ar mai afla inca in fiinta, se indeparteaza de notiunile de abuz si respectiv de libera concurenta avute in vedere de Legea nr.298/2001.
Din probele administrate in fata primei instante si a instantei de apel nu a putut reiesi, asa cum s-a sustinut, inlaturarea apelantei de pe piata publicitatii si nici ca intimatele i-ar fi provocat acesteia un prejudiciu material de 1.700.000 lei ca efect al nesocotirii obligatiilor ce le reveneau de a-si exercita pe piata publicitatii activitatea cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite.
Simplele afirmatii ale SC T.S. SRL in legatura cu monopolizarea pietei (de publicitate) si acapararea a cat mai multor clienti de catre intimate nu puteau conduce la admiterea actiunii in concurenta neloiala.
Fata de cele expuse, vazand si dispozitiile legale invocate, Curtea in temeiul articolului 296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat.