Urmărește dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Competenta materiala. Contract administrativ avand ca obiect transmiterea temporara a unor terenuri din fondul forestier proprietate publica a statului in scopul exploatarii rezervelor de titei. Decizie nr. 1 din data de 09.01.2012
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Competenta materiala. Contract administrativ avand ca obiect transmiterea temporara a unor terenuri din fondul forestier proprietate publica a statului in scopul exploatarii rezervelor de titei.

- Legea nr. 554/2004, art.2 si art.8
- Cod comercial, art.4

Terenurile forestiere ce fac obiectul contractelor incheiate intre parti sunt bunuri proprietate publica, ce au fost inchiriate paratei in conditiile art. 14 din Legea nr. 213/1998, art. 57-59 din Legea nr. 26/1996, art. 25 si 27 din OG nr. 96/1998, in vederea punerii in valoare a acestor terenuri.
Or, potrivit art. 2 alin.1 lit.c teza a II-a din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica.
Regia Nationala a Padurilor - Romsilva este asimilata unei autoritati publice, in sensul prezentei art. 2 alin.1 lit.b din Legea nr. 554/2004, intrucat este autorizata sa presteze un serviciu public - administrarea fondului forestier proprietate publica a statului, in regim de putere publica.
Prin urmare, pretentiile deduse judecatii au ca temei contracte administrative, calificare ce inlatura aplicarea prezumtiei de comercialitate prevazute de art. 4 C.com., din perspectiva societatii comerciale parate.
Potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr. 554/2004, competenta de solutionare a litigiului revine instantei de contencios administrativ.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.1 din 09.01.2012)

I. Prin cererea de chemare in judecata inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 28.08.2009 si apoi, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, la data de 02.06.2010, ca urmare a declinarii competentei, reclamanta RNP - RDSN, in contradictoriu cu parata S.C. P S.A. a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 124.671 lei, cu titlu de diferenta garantie cedare temporara teren din fond forestier de stat.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata doua contracte pentru transmiterea temporara de terenuri forestiere, respectiv nr. 13754/31.12.2007 si 1906/25.02.2008, in vederea amplasarii de catre aceasta a unor instalatii de exploatare titei. Pentru realizarea acestor operatiuni, beneficiarul este obligat la plata unor sume de bani catre administratorul terenurilor respective. La data intocmirii contractelor mentionate, pentru obligatiile financiare datorate s-a avut in vedere legislatia in vigoare la acel moment : Codul silvic - Legea nr. 26/1996, OG nr. 96/1998, Ordinul MAAP nr. 58/2003, Ordinele MADR nr. 401/2006, 416/2006 si 933/2007. In perioada derularii contractelor sus mentionate, legislatia incidenta scoaterii de terenuri din fondul forestier a fost modificata, cuantumul obligatiilor banesti fiind modificat. Potrivit art. 7 lit.F din contractele incheiate, s-a stipulat obligativitatea achitarii diferentelor de taxe in cazul modificarii legislatiei aplicabile. Reclamanta a mai mentionat ca a solicitat achitarea sumelor respective, insa parata a refuzat efectuarea platii si ca, in decursul anului 2009, Curtea de Conturi a Romaniei a efectuat un control in cadrul acestei institutii, ocazie cu care s-a stabilit si diferenta de garantie ce trebuie achitata.
In drept, cererea s-a intemeiat pe dispozitiile art. 969, 970 C.civ., Legea nr. 46/2008, Ordinul MAPDR nr. 25/2009.
II. Prin Sentinta comerciala nr. 2600/15.03.2011, pronuntata in dosarul nr. 27067/3/2010, Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantei si a respins cererea ca fiind introdusa de o persoana fara capacitate de folosinta.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca a fost investita cu solutionarea unei cereri de chemare in judecata formulata, in calitate de reclamant, de catre DSN. Or, potrivit HG nr. 229/2009 (art. 2) si anexei la aceasta, reclamanta din prezenta actiune este o unitate fara personalitate juridica din subordinea Romsilva. Neavand personalitate juridica, aceasta nu are nici capacitate de folosinta civila si nici capacitate procesuala de folosinta, astfel ca nu poate sta in justitie in calitate de reclamanta.
III. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta RNP R - DSN, invocand incalcarea si aplicarea gresita a legii de catre prima instanta.
In motivarea caii de atac, reclamanta a aratat in esenta ca actiunea a fost formulata in numele RNP R, de catre subunitatea DSN, ca directorii subunitatilor reprezinta interesele si indeplinesc atributiile regiei pe raza teritoriala in care sunt organizate aceste unitati si ca RNP R a emis in favoarea DSN o imputernicire de reprezentare in acest dosar, cu nr.1068/VS/07.02.2011.
La termenul din 28.11.2011, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apel.
IV. La data de 25.11.2011, intimata-parata SC P SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
V. Verificand legalitatea sentintei atacate, conform art. 295 alin.1 C.pr.civ., cu prioritate in raport de motivul de apel invocat din oficiu referitor la necompetenta materiala a primei instante, Curtea a retinut urmatoarele:
Pretentiile deduse judecatii sunt intemeiate pe contractele nr. 13754/31.12.2007 si 1906/25.02.2008, avand ca obiect transmiterea temporara a unor terenuri din fondul forestier de stat administrat de reclamanta, in scopul exploatarii rezervelor de titei la sonde, in schimbul unor chirii anuale.
Potrivit art. 11 alin.1 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), fondul forestier proprietate publica a statului se administreaza de RNP - R, regie autonoma de interes national, aflata sub autoritatea statului, prin autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.
Asadar, terenurile forestiere ce fac obiectul contractelor anterior mentionate sunt bunuri proprietate publica, ce au fost inchiriate paratei in conditiile art. 14 din Legea nr. 213/1998, art. 57-59 din Legea nr. 26/1996, art. 25 si 27 din OG nr. 96/1998, in vederea punerii in valoare a acestor terenuri.
Or, potrivit art. 2 alin.1 lit.c teza a II-a din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica.
Reclamanta RNP - R este asimilata unei autoritati publice, in sensul prezentei art. 2 alin.1 lit.b din Legea nr. 554/2004, intrucat este autorizata sa presteze un serviciu public - administrarea fondului forestier proprietate publica a statului, in regim de putere publica.
Prin urmare, pretentiile deduse judecatii au ca temei contracte administrative, calificare ce inlatura aplicarea prezumtiei de comercialitate prevazute de art. 4 C.com., din perspectiva societatii comerciale parate.
Potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr. 554/2004, instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de incheierea, modificarea, interpretarea, executarea si incetarea contractului administrativ.
Potrivit normelor tranzitorii din art. XXII alin.2 din Legea nr. 202/2010, dispozitiile art. 1591 din Codul de procedura civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, se aplica numai proceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii, incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi. Ca urmare, intrucat procesul a debutat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, exceptia necompetentei materiale poate fi invocata direct in apel.
In consecinta, constatand ca prima instanta a solutionat litigiul cu incalcarea competentei materiale, iar sentinta pronuntata este lovita de nulitate absoluta in conditiile art.105 alin.1 C.pr.civ., in temeiul art. 297 alin.2 C.pr.civ. si art. 10 alin.1 si 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis apelul, a anulat sentinta atacata si a trimis cauza spre competenta solutionare in prima instanta la Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, avand in vedere ca actul administrativ asimilat a fost incheiat de o autoritate centrala.

Sursa: Portal.just.ro