Recalcularea pensiilor militare de serviciu anterior anularii prevederilor norme metodologice de aplicare a legii de recalculare prin hotarare judecatoreasca.
-art. 3 alin. 3 si art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
- HG nr. 735/21.07.2010
- HG nr. 233/16.03.2011
- art. 135 din Legea nr. 263/2010
Potrivit dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 263/2010 - text intrat in vigoare la 3 zile de la publicarea actului normativ in Monitorul Oficial, conform art. 193 din Legea nr. 263/2010 - in subordinea Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii se infiinteaza case de pensii sectoriale, cu personalitate juridica.
Cu toate acestea, decizia de recalculare a pensiei militare de serviciu emisa la 27.12.2010 de casa de pensii subordonata MAI, iar nu de casa sectoriala de pensii, este legala, cata vreme a fost data in executarea Legii de recalculare nr. 119/2010 si inainte de organizarea caselor sectoriale de pensii potrivit Hotararii Guvernului adoptate si publicate in Monitorul Oficial in luna martie 2011.
Cum recalcularea era prevazuta de lege, validitatea deciziei de recalculare nu este afectata de suspendarea prin hotarare judecatoreasca a normelor metodologice aprobate prin Hotarare de Guvern, act normativ cu forta juridica inferioara legii.
CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE.DECIZIA CIVILA NR.5410/21.09.2011.
Prin sentinta civila nr.1535 din data de 14.04.2011, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor; a admis actiunea contestatoarei P.V, impotriva intimatilor C.P.S a M.A.N. si M.A.I.; a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.134573/27.12.2010 emisa de C.P a M.A.I..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de M.A.I. este neintemiata fata de dispozitiile Legii nr. 263/2010 care prevad ca, incepand cu data de 23.12.2010, se infiinteaza in subordinea MAPN, MAI si SRI o noua structura organizatorica responsabila cu pensiile, respectivele case de pensii sectoriale fiind succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din institutiile mentionate, insa nu stipuleaza si desfiintarea acestora din urma.
Desi Legea nr.263/2010 prevede ca atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale trebuiau stabilite prin hotarare a Guvernului adoptata in termen de 30 de zile de la data publicarii legii (20.12.2010), respectiva hotarare de Guvern a fost adoptata doar pe data de 16.03.2011, fiind publicata in Monitorul Oficial pe 24.03.2011.
La art.150 alin. 2 din Legea nr.263/2010 se arata ca "Organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv a comisiilor de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, ministrului apararii nationale, ministrului administratiei si internelor si directorului Serviciului Roman de Informatii, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi", dupa ce in prealabil la alin.1 s-a prevazut ca respectivele comisii de contestatii "sunt organisme de verificare, care examineaza si hotarasc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale si urmaresc aplicarea corecta a legislatiei referitoare la pensiile publice."
Intr-o atare situatie, nu se poate pune in discutie lipsa calitatii procesuale pasive a MAI, in conditiile in care atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale, organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv a comisiilor de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii nu erau stabilite la data recalcularii pensiei.
A mai motivat paratul MAI ca cererea contestatoarei este ramasa fara obiect, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art.10 din OUG nr.1/2011 a fost abrogata HG nr.735/2010 ce prevedea procedura de calcul a pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, iar potrivit dispozitiilor art.1 alin.1 din OUG nr.1/28.01.2011 au fost stabilite noi termene si criterii de recalculare a pensiilor militare.
Intr-o atare situatie, dispozitiile OUG nr.1/2011 prevad ca pensiile militare se revizuiesc din oficiu, cel mai tarziu pana la data de 31 decembrie 2011, impotriva acestor decizii urmand sa curga alte termene. Insa decizia contestata nu si-a incetat efectele ci doar nu mai produce efecte pana cand pensia contestatoarei nu va fi revizuita din oficiu.
Nici faptul ca incepand cu luna februarie 2011 contestatoarea a incasat pensia avuta anterior si a primit diferenta de pensie neincasata pentru luna ianuarie 2011 nu conduce la concluzia ca decizia contestata a fost anulata si nu produce efecte, in conditiile in care nu a fost emisa o alta decizie, asa cum prevad dispozitiile legale.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat ca s-au pus in discutie aspecte legate atat de anularea deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinica si nelegala, ca urmare a discriminarii, a incalcarii dreptului de proprietate, a principiilor neretroactivitatii legii si egalitatii in drepturi, precum si incalcarea principiului drepturilor castigate, cat si cu privire la cuantumul eronat al pensiei.
Motivele de anulare a deciziei de recalculare a pensiei au fost considerate neintemeiate deoarece, prin contestatia formulata, nu se contesta modul de calcul al pensiei contributive, ce se suporta din bugetul asigurarilor sociale, ci se contesta faptul ca nu mai este inclusa in pensia recalculata partea care depaseste acest cuantum si care se suporta din bugetul de stat.
Legea nr. 119/2010 a statuat ca "pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic diferit in raport cu pensiile acordate in sistemul public de pensii." Astfel, spre deosebire de acestea din urma, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat (a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004).
Mai mult, in cazul pensiilor militare, intregul cuantum al pensiei speciale se plateste de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr. 164/2001).
Decizia Curtii Constitutionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat ca pensia de serviciu constituie "o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstreaza, fara drept de tagada, ca, de fapt, acel supliment la care s-a facut vorbire mai sus se constituie in acea compensatie partiala mentionata de Curte, pentru ca diferentierea existenta intre o pensie speciala si una strict contributiva, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.
Acordarea acestui supliment, asa cum se poate desprinde si din decizia mai sus amintita, a urmarit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special.
Aceasta compensatie, neavand ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. In acest sens, trebuie observat ca dispozitiile art. 47 alin. (2) din Constitutie se refera distinct la dreptul la pensie fata de cel la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege, dar pe care legea fundamentala nu le nominalizeaza.
Prin urmare, in ceea ce priveste aceste din urma drepturi de asigurari sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, in functie de politica sociala si fondurile disponibile, asupra acordarii lor, precum si asupra cuantumului si conditiilor de acordare.
Se poate spune ca, fata de acestea, Constitutia instituie mai degraba o obligatie de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat in mod expres.
Ca atare, avand in vedere conditionarea posibilitatii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, asa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul ca acestor prestatii ale statului nu li se opune contributia asiguratului la fondul din care se acorda aceste drepturi, precum si caracterul succesiv al acestor prestatii, dobandirea dreptului la pensie speciala nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept castigat reprezentand doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari si asupra carora legiuitorul nu ar putea interveni decat prin incalcara dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Relevanta in acest sens este si decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, in care s-a statuat ca "o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare. Conformandu-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale doar pe viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate in acea profesie si varsta eligibila nu sunt afectate de noile reglementari.
De asemenea, Legea privind instituirea unor masuri in domeniul pensiilor nu se rasfrange asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale in vigoare, care constituie facta praeterita.
Oricum, avand in vedere ca pensiile speciale nu reprezinta un privilegiu, ci au o justificare obiectiva si rationala, acestea pot fi eliminate doar daca exista o ratiune, o cauza suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, in cazul Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, o atare cauza o reprezinta necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente in sistem si, nu in ultimul rand, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atat bugetul de stat, cat si cel al asigurarilor sociale de stat.
Astfel, aceasta masura nu poate fi considerata ca fiind arbitrara; de asemenea, masura nu impune o sarcina excesiva asupra destinatarilor ei, ea aplicandu-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferentieri procentuale pentru diversele categorii carora i se adreseaza pentru a nu determina ca una sau alta sa suporte mai mult sau mai putin masura de reducere a venitului obtinut dintr-o atare pensie.
Legea nr. 19/2000, lege-cadru in reglementarea drepturilor de asigurari sociale in sistemul public, iar ulterior Legea nr.263/2010 au asezat pe principii si reguli noi intreaga legislatie a pensiilor. Printre modificarile esentiale se numara si integrarea in sistemul public a mai multor sisteme distincte, ceea ce demonstreaza clar ca legiuitorul este indrituit sa integreze sistemele de pensii speciale in sistemul general.
Criticile pornesc si de la cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Buchen contra Republicii Cehe - 2002, in care s-a aratat ca notiunea de "bun" inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel ca dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privata.
Pentru a raspunde acestor critici este necesara reiterarea considerentelor deja retinute cu privire la natura speciala a pensiei de serviciu, a celor doua componente ale sale, contributiva si necontributiva, precum si a faptului ca ultima componenta este supusa practic conditiei ca statul sa dispuna de resursele financiare pentru a putea acorda si alte drepturi de asigurari sociale fata de cele pe care Constitutia le nominalizeaza in mod expres.
In aceste conditii, partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi incadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in notiunea de "bun", ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii.
Contestatoarea considera ca eliminarea pensiilor speciale aduce atingere "principiului protectiei asteptarilor legitime a cetatenilor cu privire la un anumit nivel al protectiei si securitatii". Acest principiu nu este insa consacrat constitutional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, si anume indrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentara) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, si anume optica legiuitorului si resursele financiare ale statului care pot fi alocate in aceasta directie.
In sfarsit, analizand criticile raportate la dreptul la pensie si dreptul la un nivel de trai decent, prin prisma celor statuate mai sus, s-a apreciat ca acestea sunt lipsite de relevanta, intrucat dreptul la pensie vizeaza pensia obtinuta in sistemul general de pensionare, neexistand un drept constitutional la pensie speciala, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Prin urmare, nu pot fi retinute nici criticile ca actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrarii in vigoare a noii legi nu au fost abrogate si, in consecinta, ar exista un paralelism legislativ. Aceasta critica are un oarecare grad de pertinenta intrucat legiuitorul a mentinut, intr-adevar, in vigoare reglementarile referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, insa, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit ca "persoanele ale caror drepturi la pensie sunt stabilite, in conditiile legii, ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Aceasta reglementare are semnificatia faptului ca legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu aceasta noua si ultima lege.
Actele normative in cauza cuprind si alte referiri cu privire la conditiile specifice pe care trebuie sa le indeplineasca persoana in cauza pentru a dobandi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, conditiile de pensionare specifice pensiilor speciale raman in vigoare, fiind mai favorabile decat cele prevazute de dreptul comun, iar noua lege reglementeaza numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt indrituiti.
In sfarsit, pentru toate cele aratate, tribunalul a apreciat ca nu poate fi retinuta nicio incalcare a tratatelor internationale invocate.
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, act distinct ca natura juridica de celelalte tratate internationale invocate, tribunalul a retinut ca acestea, de principiu, sunt aplicabile in masura in care asigura, garanteaza si dezvolta prevederile constitutionale in materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, in masura in care nivelul lor de protectie este cel putin la nivelul normelor constitutionale in domeniul drepturilor omului.
In consecinta, cu privire la speta de fata, tribunalul a constatat ca prevederile cuprinse in Carta nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-mentionate.
Din considerentele expuse mai sus rezulta ca motivele de anulare a deciziei de recalculare a pensiei ca urmare a discriminarii, a incalcarii dreptului de proprietate, a principiilor neretroactivitatii legii si egalitatii in drepturi, precum si incalcarea principiului drepturilor castigate sunt neintemeiate.
Cererea contestatoarei a fost considerata intemeiata insa pentru motive de nulitate si pentru motive ce privesc recalcularea eronata a cuantumului pensiei.
Astfel, instanta suprema a decis definitiv, in 7 ianuarie 2011, suspendarea aplicarii HG nr. 735/2010 privind recalcularea pensiilor militare de stat, ale politistilor si ale functionarilor din penitenciare, confirmand astfel o sentinta a Curtii de Apel Cluj din septembrie 2010. Instanta a apreciat, in motivarea deciziei, ca HG nr. 735 discrimineaza beneficiarii pensiilor care nu au depus cereri de recalculare. ICCJ a precizat ca HG nr.735/2010 - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca si sentinta contestata cu recurs. Suspendarea aplicarii HG nr.735/2010 s-a dispus pana la o hotarare definitiva privind anularea actului normativ.
Legea nr.119/2010, ale carei norme de aplicare erau incluse in HG nr.735/2010, a ramas insa valabila, fiind necesara insa o noua ordonanta de urgenta, cu o noua metodologie de recalculare a pensiilor militare.
Guvernul a aprobat, la finalul lunii ianuarie, OUG nr.1/2011 care reglementeaza noua metodologie de recalculare a pensiilor militare. Potrivit acesteia, procesul de recalculare a pensiilor calculate pe baza salariului mediu brut pe economie, nu pe baza veniturilor individuale, va fi prelungit pana la sfarsitul acestui an, iar institutiile din sistemul de aparare vor fi cele obligate ca, pana cel tarziu la 31 octombrie 2011, sa identifice si sa transmita adeverintele privind veniturile obtinute de militari.
Decizia de recalculare a pensiei de urmas a contestatoarei a fost emisa la data de 27 decembrie 2010.
Legea nr.263/2010 prevede ca, incepand cu data de 23 decembrie 2010, se infiinteaza in subordinea MAPN, MAI si SRI o noua structura organizatorica responsabila cu pensiile, respectivele case de pensii sectoriale fiind succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din institutiile mentionate, insa nu stipuleaza si desfiintarea acestora din urma. Desfiintarea acestor structuri este prevazuta abia in hotararea de guvern privind atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale, adoptata pe 16 martie si publicata pe 24 martie 2011.
Mai mult, desi Legea nr.263/2010 prevede ca atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale trebuiau stabilite prin hotarare a Guvernului adoptata in termen de 30 de zile de la data publicarii Legii (20 decembrie 2010), respectiva hotarare de Guvern a fost adoptata doar pe data de 16 martie 2011, fiind publicata in Monitorul Oficial pe 24 martie 2011.
Directia Financiar-Contabila a MAI a continuat sa emita decizii de recalculare a pensiilor si dupa aceasta data, fara sa existe nici o dispozitie tranzitorie prin care sa se arate ca, pana la infiintarea efectiva a caselor de pensii sectoriale prin hotarare de Guvern, atributiile referitoare la pensii se exercita tot de vechile structuri organizatorice responsabile cu pensiile. Desi legea a prevazut aceasta in mod imperativ, decizia de recalculare a pensiei a fost emisa tot de catre Directia Financiar-Contabila a MAI.
Fiind emisa dupa data de 27 decembrie 2010 decizia de recalculare a pensiei militare este nula.
Cererea privind modalitatea si datele de calcul avute in vedere la stabilirea cuantumului pensiei recalculate nu a mai fost analizata de instanta, dat fiind ca contestatoarea a renuntat la judecata ei.
Impotriva sentintei sus-mentionate, au declarat recurs, motivat in termenul legal, intimatii C.P.S a M.A.I si M.A.I, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-intimata C.P.S a M.A.I a aratat ca solutia instantei de judecata este gresita, fiind in neconcordanta cu dispozitiile legale aplicabile in cauza dedusa judecatii.
Astfel, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, precum si a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare lor (act normativ in vigoare in perioada de referinta), Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. a procedat la recalcularea pensiilor membrilor de sindicat in numele carora a fost formulata actiunea, conform reglementarilor din cuprinsul actelor normative incidente.
In aceste conditii, in considerarea dispozitiilor art. 6 din H.G. nr. 735/2010 (act normativ in vigoare in perioada de referinta), pensiile au fost recalculate, iar la data de 27.12.2010 a fost emisa decizia de recalculare a pensiei prin care a fost stabilit noul cuantum al acesteia, incepand cu data de 01.01.2011.
Potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 81 din 31.01.2011 si intrata in vigoare la data de 31.01.2011 "pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga Hotararea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare/or, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 527 din 28 iulie 2010".
Precizeaza faptul ca Guvernul Romaniei a adoptat, in temeiul act. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, O.U.G. nr.1/2011, intrucat, in termenul prevazut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, nu au fost identificate documentele necesare dovedirii in totalitate a veniturilor in cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificarii dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi.
Astfel, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011 reglementeaza faptul ca: "Pensiile prevazute la art. 1 lit. a si b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeasi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai tarziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari".
Intrucat s-a considerat necesara instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivitatii, scopul fiind acela de a nu sanctiona persoanele care, fara a avea vreo culpa, nu au reusit in intervalul initial pus la dispozitie de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 sa identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul intregii cariere, la art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a reglementat ca: ,,(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atesta veniturile realizate si a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010 se mentin in plata in cuantumurile avute in luna decembrie 2010 incepand cu luna ianuarie 2011 pana la data emiterii deciziei de revizuire. (2) Diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pana la sfarsitul lunii februarie 2011".
Avand in vedere aspectele prezentate, intrucat in sarcina Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administratiei si Internelor a fost stabilita o obligatie legala de a achita sumele de bani reprezentand diferenta dintre cuantumul pensiei incasate in luna decembrie 2010 si cel al pensiei incasate in luna ianuarie 2011, obligatie ce a fost indeplinita in totalitate (achitandu-i-se contestatoarei si diferentele solicitate prin actiune), apreciaza ca nu se justifica obligatia instituita prin hotararea recurata, in acelasi sens in care dispune si actul normativ mentionat.
Aceste prevederi lipsesc de efecte hotararea instantei de fond. Sau, altfel spus, prevederile invocate lipsesc total de efecte deciziile emise in temeiul H.G. nr. 735/2010 care stabilesc cuantumuri mai mici ale pensiei decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010.
In concluzie, solicita instantei de recurs sa constate faptul ca repunerea in situatia anterioara emiterii deciziei avand ca temei prevederile H.G. nr. 735/2010 a operat prin efectul prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, astfel incat pronuntarea unei hotarari judecatoresti in acelasi sens in care dispune si actul normativ mai sus mentionat nu se justifica.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul M.A.I a aratat ca hotararea recurata este nelegala si netemeinica, avand in vedere urmatoarele aspecte:
Hotararea a fost pronuntata in contradictoriu cu o persoana juridica fara calitate procesuala pasiva, motiv pentru care se reitereaza exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor.
Instanta de fond a respins aceasta exceptie, considerand ca pana la data de 24.03.2011 Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. a fost nefunctionala, aceasta fiind data la care s-a publicat in Monitorul Oficial hotararea Guvernului care reglementeaza atributiile, organizarea si functionarea acestei persoane juridice; Directia Financiar-Contabila a M.A.I. a continuat sa emita decizii de recalculare a pensiilor si dupa aceasta data; desfiintarea structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din M.Ap.N., M.A.I. si S.R.I. este prevazuta abia in hotararea Guvernului privind atributiile, organizarea si functionarea Caselor de Pensii Sectoriale.
Considera recurentul ca aspectele retinute de instanta de fond in motivarea solutiei de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.I. fie sunt eronate, fie au la baza rationamente care vin in totala contradictie cu prevederile legale incidente.
Astfel, atributiile institutiei sunt strict reglementate in cuprinsul O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, cu modificarile si completarile ulterioare, fara insa ca printre acestea sa se numere activitati legate de stabilirea si plata drepturilor de pensie.
Totodata, potrivit prevederilor art.139 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, colectarea si virarea contributiilor de asigurari sociale, precum si stabilirea si plata drepturilor de pensie reprezinta atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.
Se poate observa astfel ca legea nu conditioneaza nasterea noii persoane juridice de emiterea hotararii Guvernului si chiar si daca s-ar interpreta prin absurd prevederile legii in sensul dat de instanta de fond, la momentul pronuntarii hotararii recurate H.G. nr. 233/2011 privind atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale era deja publicata in Monitorul Oficial nr. 205 din 24 martie 2011.
Sustinerea instantei de fond conform careia desfiintarea structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din M.Ap.N., M.A.I. si S.R.I. este prevazuta abia in hotararea Guvernului privind atributiile, organizarea si functionarea Caselor de Pensii Sectoriale este deci eronata atat in considerarea prevederilor art. 132 din Legea nr. 263/2010, cat si a prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 233/2011 conform carora "Casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate, cu personalitate juridica, infiintate prin lege ... ".
In consecinta, tribunalul, admitand actiunea si in contradictoriu cu Ministerul Administratiei si Internelor, a stabilit in sarcina acestei institutii o obligatie pe care nu are competenta de a o indeplini.
Participarea institutiei in acest litigiu nu se justifica nici prin prisma faptului ca Casa de pensii sectoriala a M.A.I. se afla in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, intrucat, in ceea ce priveste stabilirea, plata, precum si recalcularea drepturilor de pensie ale intimatei, institutia in cauza beneficiaza de competenta deplina, nefiind necesara aprobarea sau avizarea acestor operatiuni de catre Ministerul Administratiei si Internelor (cu atat mai mult cu cat activitatea Casei de pensii sectoriale a M.A.I. este "coordonata metodologie de CNPP", potrivit art. 132 alin. 3).
Mai mult decat atat, raportat la situatia de fata, capacitatea de a sta in nume propriu in instanta in calitate de parat a unei institutii publice nu este conditionata de faptul ca aceasta se afla sau nu intr-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autoritati, aceasta calitate putand fi apreciata doar in raport cu capacitatea administrativa a institutiei, respectiv cu atributul acesteia de a efectua operatiuni administrative in regim de putere publica.
Cu privire la fondul cauzei, se arata ca, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, precum si a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor (act normativ in vigoare in perioada de referinta), Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. a procedat la recalcularea pensiei intimatei, conform reglementarilor din actele normative incidente.
In aceste conditii, in considerarea dispozitiilor art. 6 din H.G. nr. 735/2010 (act normativ in vigoare in perioada de referinta), pensiile au fost recalculate, iar la data de 27.12.2010 a fost emisa decizia de recalculare a pensiei prin care a fost stabilit noul cuantum al acesteia, incepand cu data de 01.01.2011.
Potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 intrata in vigoare la data de 31.01.2011 "pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga Hotararea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare/or, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 527 din 28 iulie 2010".
Sustine ca dispozitiile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 lipsesc de efecte hotararea instantei de fond. Sau, altfel spus, prevederile invocate lipsesc total de efecte deciziile emise in temeiul H.G. nr. 735/2010 care stabilesc cuantumuri mai mici ale pensiei decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010.
In concluzie, a solicitat ca instanta de recurs sa constate faptul ca repunerea in situatia anterioara emiterii deciziilor avand ca temei prevederile H.G. nr. 735/2010 a operat prin efectul prevederilor O.U.G. nr.1/2011, astfel incat pronuntarea unei hotarari judecatoresti in acelasi sens in care dispune si actul normativ mai sus mentionat nu se justifica.
Analizand hotararea pronuntata de prima instanta, , Curtea in opinie majoritara a considerat fondate recursurile pentru urmatoarele considerente:
Recurentii au supus analizei instantei de recurs legalitatea hotararii pronuntate de tribunal din perspectiva modului de interpretare si aplicare a legilor incidente in materia recalcularii pensiei militare de serviciu dupa principiile legii privind sistemul unitar de pensii publice, atat sub aspectul fondului cauzei, adica a motivelor de nulitate a deciziei de recalculare, cat si sub aspectul calitatii procesual pasive. In atare situatie, Curtea a avut in vedere motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Prin actiunea introductiva, contestatoarea a solicitat instantei anularea deciziei de recalculare a pensiei sale emisa in baza Legii nr.164/2001 pentru mai multe motive, respectiv producerea unei discriminari, incalcarea dreptului de proprietate al contestatoarei, precum si incalcarea principiilor neretroactivitatii legii, a egalitatii in drepturi si a drepturilor castigate. In subsidiar, a criticat si cuantumul pensiei rezultate in urma recalcularii, insa ulterior a renuntat la sustinerea acestui aspect.
Prima instanta a inlaturat aceste motive de nelegalitate a deciziei de recalculare, constatand insa ca recalcularea a fost facuta de o casa de pensii subordonata MAI, ramasa fara calitate acordata de lege in acest sens, precum si faptul ca intreaga procedura de recalculare, finalizata prin decizia emisa la 27.12.2010, s-a desfasurat in baza unor norme metodologice de aplicare a legii ce fusesera suspendate in contencios administrativ prin hotarare judecatoreasca. Aceste doua aspecte au fost considerate de natura a afecta validitatea deciziei de recalculare a pensiei.
In opinia majoritara a Curtii, aceste motive de nelegalitate nu subzista.
Astfel, aspectul referitor la emitentul legal al deciziei de recalculare implica analiza, pe de o parte, a calitatii procesual pasive a institutiilor abilitate a proceda la recalcularea pensiilor militare de serviciu, inteleasa in sens material, iar nu procesual, dar si calitatea procesuala pasiva a MAI ca parte chemata in judecata.
S-a aratat in mod corect faptul ca, anterior modificarilor legislative intervenite la nivelul anului 2010, activitatea legata de pensiile militare de serviciu acordate politistilor era in competenta casei de pensii a Ministerului Administratiei si Internelor, entitate lipsita de personalitate juridica, dar subordonata ministerului.
Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor se dispune recalcularea pensiilor militare de stat, acestea devenind pensii in intelesul Legii nr.19/2000, urmand ca metodologia de calcul sa fie aprobata prin hotarare a Guvernului in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a legii (art. 3 alin. 3). Conform art. 4, recalcularea pensiilor se realizeaza intr-o perioada de 5 luni de la intrarea in vigoare a hotararii Guvernului, de catre institutiile in evidenta carora se afla persoanele beneficiare.
Legiuitorul nu a respectat termenul pe care l-a fixat prin actul normativ mentionat care a fost publicat in Monitorul Oficial la 30.06.2010 si a intrat in vigoare la 03.07.2010. Astfel, normele metodologice de recalculare au fost aprobate prin HG nr. 735/21.07.2010, publicata la data de 28.07.2010, cu depasirea termenului de 15 zile.
Cat priveste termenul de 5 luni acesta trebuia respectat de "institutiile in evidenta carora se afla persoanele beneficiare", in cazul de fata Casa de pensii a MAI. Ori, tocmai pentru respectarea acestuia, a fost emisa decizia de recalculare a pensiei nr. 134573 din data de 27.12.2010 de catre Casa de Pensii a Ministerului Administratiei si Internelor.
Aspectul litigios este determinat de imprejurarea ca la data de 23.12.2010 a intrat in vigoare art. 132 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (alaturi de altele cateva articole, restul legii intrand in vigoare la 01.01.2011), text prin care se dispune infiintarea caselor de pensii sectoriale in subordinea MAN, MAI si SRI, ca structuri cu personalitate juridica si succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din institutiile mentionate. Concret insa, organizarea si functionarea acestor case de pensii sectoriale a fost posibila numai dupa intrarea in vigoare la data de 24.03.2011 a HG nr. 233/16.03.2011, Guvernul nerespectand nici de data aceasta termenul de 30 de zile de la publicarea legii fixat prin art. 135 din Legea nr. 263/2010 pentru emiterea hotararii (si acest articol a intrat in vigoare la 23.12.2010).
Din intreaga reglementare sintetizata anterior, Curtea a retinut ca legiuitorul a modificat atat sistemul public de pensii, dispunand recalcularea pensiilor de serviciu, cat si structurile organizatorice cu atributii in acest sens, prin acte normative care nu au fost suficient de corelate din punct de vedere al intrarii lor in vigoare, insa aceasta nu poate permite concluzia ca ar fi devenit inaplicabile datorita unui vid legislativ.
Cata vreme termenul de 5 luni pentru recalcularea pensiilor militare se implinea la 28.12.2010, nu se poate sustine ca norma de drept care impune incepand cu data de 23.12.2010 infiintarea unei case de pensii sectoriale, pentru care organizarea si functionarea nu ar fi fost posibila anterior datei de 19.01.2011 (30 de zile de la publicarea Legii nr. 263/2010 la 20.12.2010), desi real a fost 24.03.2011, ar fi inlaturat orice atributie a fostei Case de pensii a MAI. Din contra, intentia legiuitorului a fost aceea de a pastra continuitatea structurii cu atributii in pensiile militare supuse recalcularii, declarand casa de pensii sectoriala ca fiind succesoare de drept a fostei case de pensii care nu avea personalitate juridica.
In concluzie, emiterea la data de 27.12.2010 a deciziei analizate in cauza de fata nu poate fi sanctionata cu nulitatea pe motiv ca emitent este MAI prin Casa de Pensii in vechea structura, cata vreme nici de drept si nici in fapt noua persoana juridica, casa de pensii sectoriala, nu era infiintata. A accepta argumentul instantei de fond inseamna a accepta ideea ca, anterior implinirii unui termen fixat prin lege, se suspenda practic executarea legii pana la emiterea unui act normativ in executarea legii, desi exista posibilitatea punerii lui in practica.
Prin urmare, Ministerul Administratiei si Internelor are calitate procesuala pasiva, intrucat emitentul deciziei contestate este o structura organizatorica din subordinea sa, motiv pentru care o reprezinta pe plan procesual, sub acest aspect fiind respinse criticile recurentei si mentinuta solutia primei instante de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor. Totodata, pentru considerentele mentionate, au fost inlaturate aprecierile primei instante referitoare la nelegalitatea deciziei emisa de vechea structura a MAI ce a continuat sa existe pana la infiintarea Casei de Pensii Sectoriale.
Cat priveste cel de-al doilea motiv pentru care instanta de fond a constatat nelegalitatea deciziei de recalculare, nici acesta nu a fost retinut de Curte, fiind inlaturat.
Prin HG nr. 735/21.07.2010 s-a reglementat metodologia de recalculare a mai multor categorii de pensii speciale, printre care si pensiile militare.
Prin sentinta nr. 338/28.09.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 1371/33/2010, s-a dispus suspendarea executarii HG nr. 735/21.07.2010, pana la pronuntarea instantei de fond. In esenta, instanta de contencios administrativ a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicata, respectiv cazul bine justificat si paguba iminenta.
Cat priveste fondul cauzei, acesta a facut obiectul dosarului nr. 1510/33/2010 pe rolul Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal care a pronuntat sentinta civila nr.443/23.11.2010 prin care s-a dispus anularea dispozitiilor art. 2 alin. 2, 3, 4, 6, 7, art. 6 alin. 1, 2, 4 si art. 10 alin. 2 din HG nr. 735/21.07.2010. In considerentele hotararii s-a aratat ca se adauga la legea prin reglementarea care obliga pensionarii sistemelor speciale de pensii a depune cereri de recalculare, documente doveditoare a veniturilor realizate, cu instituirea de sanctiuni in cazul nedepunerii acestor documente.
Din cele doua hotarari mentionate, Curtea a constat ca suspendarea executarii HG nr.735/2010 s-a dispus numai pana la data judecarii actiunii de anulare a aceluiasi act normativ, adica pana la data pronuntarii hotararii definitive 443 din 23.11.2010. Asadar, la data emiterii deciziei de recalculare din 27.12.2010, nu se mai punea problema suspendarii executarii hotararii de Guvern, ci problema definitiv stabilita a aplicarii sale, insa mai putin a dispozitiilor cuprinse in articolele anulate de instanta de contencios administrativ.
Cat priveste continutul textelor anulate, acesta nu priveste obligatia de recalculare a pensiilor militare, ci numai obligatia pensionarilor respectivi de a face demersuri pentru a dovedi veniturile obtinute pe perioada de stagiu de cotizare, astfel ca decizia de recalculare a fost corect emisa in baza normelor de drept substantial, pe deplin aplicabile in toata aceasta perioada.
In acest rationament nu are relevanta faptul ca ICCJ a respins recursurile declarate impotriva sentintei nr. 338/28.09.2010 prin decizia nr.38 din 07.01.2011 si nici faptul ca pana la data pronuntarii deciziei de fata, recursul declarat impotriva sentintei civile nr. 443/23.11.2010 nu fusese inca judecat, intrucat dispozitiile Legii 119/2010, in baza carora a fost emisa decizia si nu ale HG 735/2010, cum a sustinut instanta de fond, se complineau cu dreptul comun in materie, respectiv cu principiile reglementate de Legea nr.19/2000.
Pe de alta parte, Curtea a mai retinut ca adoptarea OUG nr.1/2011 a modificat efectul pe care decizia contestata urma sa il produca in viitor asupra drepturilor de pensie ale contestatoarei, aceasta fiind repusa in situatia anterioara prin revenirea la cuantumul anterior al pensiei si restituirea diferentelor retinute pentru luna ianuarie 2011. Intrucat decizia contestata a fost lipsita de efectele urmarite la momentul emiterii sale prin interventia unui act normativ nou, devenind practic caduca, a nu mai prodice nici un efect juridic asupra drepturilor de pensie aflate in plata ale contestatoarei.
Fata de toate aceste considerente, Curtea cu opinie majoritara, a admis recursulrile in baza art. 304 pct. 9 cod proc. civila, a modificat in parte sentinta recurata in sensul ca a respins, in baza art. 312 alin. 1 cod proc. civila, actiunea ca neintemeiata, mentinand dispozitiile sentintei privind solutionarea exceptiei.