Inchirierea bunurilor aflate in patrimoniul Ministerului Tineretului si Sportului trebuie realizata prin licitatie publica. Contract de asociere in participatiune privind astfel de bunuri, novat in contract de inchiriere fara respectarea cerintei licitatiei publice. Nulitate. Dreptul locatorului de a formula actiunea in constatarea nulitatii contractului de inchiriere. Limitele aplicarii principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
- Art.948 si 1128 pct.1 Cod civil.
- Art.18 si art.80 alin. 3 din legea nr. 69/2000.
- Anexa I la Ordinul Agentiei Nationale pentru Sport nr. 148/2003.
- Art.15 din legea nr. 213/1998 .
- Art. 3 din H.G. nr. 759/2003
In cazul in care dispozitii legale imperative impun parcurgerea procedurii licitatiei publice pentru inchirierea anumitor bunuri, nerespectarea acestora se sanctioneaza cu nulitatea contractului chiar si in situatia in care contractul de inchiriere se incheie prin novatia unui alt contract, intrucat novatia este ea insasi o conventie care trebuie sa respecte atat cerintele generale de validitate prevazute de art. 948 Cod civil, cat si pe cele specifice noului raport juridici obligational, acestea din urma fiind aplicabile conform principiului general de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Este legitimata procesul activ in actiunea in constatarea nulitatii unui contract de inchiriere incheiat fara respectarea acestei proceduri oricare dintre partile contractante, chiar daca se afla in culpa pentru nerespectarea dispozitiilor legale imperative, intrucat doctrina si jurisprudenta sunt unanime a recunoaste acest drept oricarei persoane interesate.
Principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans sanctioneaza, insa, conduita contractuala culpabila a acestei parti, prin faptul ca ii ingradeste accesul la actiunea in repunerea in situatia anterioara.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A COMERCIALA, DECIZIA COMERCIALA NR. 132 din 24.03.2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la 02.02.2010 sub nr.5765/3/2010, reclamantul CLUBUL SPORTIV O a chemat - o in judecata pe parata SC G I SRL , solicitand ca , prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005, precum si a actelor aditionale la acesta incheiate de parti, sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005 si a actelor aditionale sus mentionate; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la 03.01.2005 a incheiat cu parata SC G I SRL contractul nr.18/03.01.2005 prin care inchiria paratei, pentru o perioada de 18 ani, un numar de 5 terenuri de tenis (numerotate 2, 3, 4, 5 si 6) situate in incinta Bazei Sportive V din Calea V. Partile, a aratat in continuare reclamantul , au perfectat in perioada 2005-2008 cinci acte aditionale la contractul de inchiriere , prin care , pe langa modificarea cuantumului chiriei , a fost prelungita si durata inchirierii cu inca 15 ani, ajungandu-se la o durata totala de 33 ani, respectiv de la 03.01.2005 pana la 31.12.2037.
Reclamantul mai arata ca intreaga suprafata de teren aferenta "Bazei Sportive V" apartine domeniului public de interes national, fiind cuprins in inventarul centralizat de catre Ministerul Finantelor Publice, la pozitia nr.35317 din anexa 30-33, inventar ce face parte integranta din H.G. nr. 1705/2006 si ca acesta se gaseste in patrimoniul Ministerului Tineretului si Sportului (fosta Agentia Nationala pentru Sport, fostul Consiliu National pentru Educatie Fizica si Sport - C.N.E.F.S.) care are dreptul de administrare potrivit art.18 lit. f din legea 69/2000, art.2 lit. c din HG nr.1721/2008 si Hot. nr.497/25.04.1970 a CM al RSR, drept de administrare ce se exercita, potrivit art.80 alin.9 din Legea nr.69/2000, prin Clubul Sportiv O, club aflat in subordinea acestuia.
Precizeaza reclamantul ca, dat fiind regimul juridic al bunului, reglementarile in vigoare (art.11, art.15 din Legea nr.213/1998, art.80 alin. (3) din Legea 69/2000, Ordinul nr.148/2003 al A.N.S - actualmente MTS, Ordinul nr.444/07.09.2006 al A.N.S,) impuneau ca inchirierea lui sa se faca prin licitatie publica, procedura care nu a fost respectata la data incheierii contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005.
In drept , reclamantul a indicat prevederile art.11 din Legea nr.213/1998, art.15 din Legea nr.213/1998, art.80 alin. (3) din Legea 69/2000, Ordinul nr.444/07.09.2006 al A.N.S, Ordinul nr.148/2003 al A.N.S, Art.21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, Art.2 alin.2, art.10, art.26 din Legea nr.219/1998.
La 06.05.2010 parata SC G I SRL a depus intampinare si cerere reconventionala.
In aparare, prin intampinare, parata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata , aratand ca intre parti a fost incheiat initial (11.08.2003) un contract de asociere in participatiune in cadrul caruia partile urmau sa desfasoare in comun activitati sportive constand in tenis de camp, popularizare, initiere si performanta, in care reclamantul, in calitate de asociat prim , aducea ca aport "... dreptul de folosinta asupra terenului de tenis nr.2, nr.3 si nr.4 din incinta BAZEI SPORTIVE V, fiecare avand dimensiunile de 37,5 x 15 mp ..." in timp ca asociatul secund - parata - se obliga la investitii in cuantum de 150.000.000 lei (rol) in: teren, imprejmuiri, refacere drenaj, zgura, instalatii sanitare si de iluminat, anexele - vestiare ale sectiei de pentathlon si personal calificat...". La data perfectarii acestui contract , arata parata, potrivit Ordinului Ministrului Tineretului si Sportului nr.475/2001 inchirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate in patrimonial Ministerului Tineretului si Sportului, se facea pe baza de contract, respectiv se efectua pe baza de licitatie publica, in conditiile legii. Parata arata in continuare ca la 03.01.2005 partile au convenit sa transforme contractul de asociere in participatiune nr.3178 din 11.08.2003 in contractul de inchiriere nr.18/03.01.2005 , obiectul acestuia din urma constand in inchirierea de catre locatorul CLUBUL SPORTIV O a "... unui numar de 5 terenuri de tenis (nr.2, nr.3, nr.4, nr.5 si nr.6) situate in B, fiecare avand dimensiunile de 37,5 x 15 mp ...". In opinia paratei , prin invocarea nulitatii absolute a contractului reclamantul nu face altceva decat sa-si invoce propria culpa la data incheierii contractului de inchiriere.
Pe cale reconventionala , parata a solicitat obligarea reclamantului-parat CLUBUL SPORTIV O la plata sumei de 30.000 lei stabilita cu titlu provizoriu, reprezentand investitiile pe care le-a efectuat in baza contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005, precum si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
La 10.06.2010 , reclamantul CLUB SPORTIV O a formulat intampinare la cererea reconventionala formulata de S.C. G I S.R.L., prin care a solicitat respingerea in parte a cererii reconventionale ca neintemeiata. In aparare reclamantul-parat a aratat ca , desi prin cererea reconventionala se solicita contravaloarea investitiilor efectuate , parata nu arata in concret care sunt aceste investitii, respectiv in ce constau ele, cand ar fi fost efectuate si din ce probe rezulta acestea.
Prin sentinta comerciala nr. 9486/08.10.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.5765/3/2010, a fost admisa in parte actiunea, a fost constatata nulitatea absoluta a contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005 si a actelor aditionale, a fost respins ca neintemeiat capatul de cerere privind repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005 si a fost disjunsa cererea reconventionala, formandu-se un nou dosar cu termen la 22.11.2010.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.78 din legea nr.69/2000, cu modificarile si completarile in vigoare la data perfectarii de catre partile in litigiu a contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005, " baza materiala sportiva cuprinde totalitatea terenurilor si spatiilor, precum si amenajarile, instalatiile si constructiile care sunt destinate organizarii si desfasurarii activitatii de educatie fizica si sport", bunurile respective apartinand dupa caz proprietatii publice sau private a statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
Sustinerile reclamantei in sensul ca terenurile de tenis inchiriate societatii parate, fac parte din domeniul public al statului si se afla in patrimoniul Ministerul Tineretului si Sportului care le administreaza prin Clubul Sportiv O, institutie publica cu personalitate juridica aflata in subordinea acestuia, sunt confirmate de prevederile art.80 alin.1, 9, art.18 lit. f si art. 26 din legea nr.69/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, art.14 si anexa 2 pct.42 din H.G. nr. 759/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sport, art.14 si anexa 2 pct.42 din HG nr.1721/2008 privind organizarea si functionarea Ministerul Tineretului si Sportului, HG nr.2060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului abrogata prin HG nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, de extrasul de carte funciara aflat la fila 39 din dosar si, de altfel, nu au fost contestate de parata.
In conformitate cu dispozitiilor art.80 alin.3 din legea nr.69/2000, cu modificarile si completarile in vigoare la data perfectarii de catre partile in litigiu a contractului de inchiriere " Inchirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate in patrimoniul Ministerului Tineretului si Sportului, se face pe baza de contract incheiat in conditiile legii, cu revizuirea anuala a acestuia, numai in conformitate cu metodologia stabilita prin ordin al ministrului tineretului si sportului".
Prin Anexa 1 la Ordinul Agentiei Nationale pentru Sport nr.148/2003 (filele 22-30) era stabilita metodologia inchirierii bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate in patrimoniul ANS stipulandu-se expres ca inchirierea se facea prin licitatie publica (art.3). Conform art.3 din HG nr.759/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sport (devenita prin art.16 din OUG nr.221/2008 Ministerul Tineretului si Sportului - fila 45) de la infiintare aceasta exercita atributiile stabilite prin art.18 din legea nr.69/2000, prin urmare si pe cea vizand administrarea patrimoniului din domeniul public al statului (lit. f).
Dispozitiile anterior mentionate erau in vigoare la data perfectarii contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005 prin care reclamanta transmitea paratei dreptul de folosinta asupra a 5 (cinci) terenuri de tenis situate in incinta Bazei Sportive V.
De altfel , inchirierea bunurilor proprietatea publica prin licitatie era si modalitatea reglementata, la data avuta in vedere, de art.15 din legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Fata de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale invocate , tribunalul a constatat ca la data perfectarii de catre partile in litigiu a contractului de inchiriere nu au fost respectate prevederi legale imperative care permiteau transmiterea folosintei unor bunuri proprietatea publica a statului numai printr-o procedura de licitatie , motiv pentru care a apreciat ca este intemeiata cererea reclamantei de constatare a nulitatii absolute a contractului de inchiriere nr.18/03.01.2005 precum si a actelor aditionale prin care acesta a suferit modificari, motiv pentru care o va admite.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind repunerea in situatia anterioara , tribunalul a constatat ca este neintemeiat , avand in vedere ca locatiunea este un contract cu executare succesiva si ca restabilirea situatiei anterioare ar presupune restituirea folosintei bunului catre locator , ceea ce nu este posibil , cu consecinta ca nu se poate pretinde nici restituirea chiriei (contraprestatia) achitate in temeiul contractului de inchiriere declarat nul.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel nemotivat parata, cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 20 decembrie 2010 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Comerciala .
Motivele de apel au fost depuse la 15 decembrie 2010, cu respectarea termenului prevazut de dispozitiile articolului 287 alin. 2 Cod procedura civila.
In motivarea apelului au fost prezentate situatia de fapt pe care s-a grefat litigiul partilor, precum si in sinteza solutia primei instante.
A fost criticata aceasta solutie pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinandu-se in primul rand ca prima instanta a constatat in mod gresit ca ar fi incidenta vreo cauza de nulitate absoluta a contractului si a actelor aditionale, avand in vedere ca relatiile contractuale au fost initiate printr-un contract de asociere in participatiune care nu intra sub incidenta prevederilor legii nr. 69/2000. De asemenea, a aratat apelanta parata, aceasta modalitate de exploatare a bunului respectiv nu intra nici sub incidenta articolului 15 din Legea nr. 312/1998.
Subsumat aceleiasi critici, apelanta parata a aratat ca ulterior, respectiv in anul 2005, cele doua parti contractante au realizat o novatie obiectiva in conditiile codului civil, astfel cum rezulta din chiar continutul clauzei 2.2 din contract, ca si din continutul articolului I din contract, fiind incidente prevederile articolului 1130 Cod civil.
Din acest punct de vedere, apelanta parata a sustinut ca incheierea contractului de asociere s-a facut cu deplina respectare a prevederilor legale incidente, astfel incat o operatiune ulterioara, in speta o novatie, realizata cu scopul de a transforma respectivele obligatii a sumate nu poate afecta valabilitatea contractului de asociere in participatiune.
A mai aratat apelanta parata ca o operatie de licitatie publica nu se putea realiza in cazul de fata, intrucat bunul constituia deja un aport in folosinta, conform contractului de asociere in participatiune.
Privitor la acest prim motiv de apel, apelanta parata a aratat ca prima instanta a facut o eronata interpretare si aplicare a dispozitiilor articolului 80 alin. 3 din Legea nr. 69/2000 si a dispozitiilor articolului 15 din Legea nr. 213/1998, pe care nu le-a raportat la situatia de fapt.
A doua critica se intemeiaza pe neobservarea de catre prima instanta a unui principiu de drept care inlatura de la aplicare principiul "quod nullum est, nullum producit effectum". Sub acest aspect, apelanta parata a sustinut ca, si daca s-ar accepta prin absurd ca sunt incidente prevederile legale invocate la primul motiv de apel ca fiind incalcate, nu se putea consta nulitatea absoluta a contractului si a actelor aditionale in raport de prevederile articolelor 998 - 999 Cod civil, intrucat presupusa cauza de nulitate absoluta a aparut in urma culpei intimatului reclamant, care se afla in subordinea unor autoritati publice si care ar fi trebuit sa aiba cunostinta de obligatia initierii procedurii de licitatie publica, intimatul reclamant fiind tinut a cunoaste dispozitiile legale, conform principiului "nemo censetur ignorare legem".
Nesocotind acest aspect, prima instanta a pronuntat o hotarare cu incalcarea principiului de drept "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Apelul este intemeiat in drept pe dispozitiile articolelor 998 - 999 Cod civil, ale articolelor 1128 - 1137 Cod civil si ale articolului 287 alin. 2 Cod procedura civila.
La 3 februarie 2011, intimatul - reclamant a depus intampinare, prin care s-a aparat in fapt si in drept fata de motivele de apel, solicitand respingerea apelului ca neintemeiat.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat apelul ca nefondat si l-a respins cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Prima critica este nefondata. Indiscutabil ca, in cauza, contractul de inchiriere a carui nulitate absoluta s-a constatat s-a incheiat prin novatie obiectiva, respectiv prin novatia contractului de asociere in participatiune nr. 3178 din 11 august 2003, astfel cum rezulta din preambulul contractului.
Novatia obiectiva, prevazuta de articolul 1128 pct. 1 Cod procedura civila , este reputata drept o modalitate de transformare a conventiilor, fiind definita drept conventia prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu alta obligatie.
Ca orice conventie, novatia trebuie sa respecte intrutotul cerintele de validitate prevazute de articolul 948 Cod civil pentru toate tipurile de conventii, dar si cerintele specifice noului raport juridic obligational. In speta, aceste cerinte se refera , asa cum a retinut si instanta de fond, la organizarea unei licitatii publice pentru incheierea contractului de inchiriere, astfel cum prevedeau dispozitiile legale aplicabile la momentul respectiv, anume articolul 80 alin. 3 din legea nr. 69/2000, Anexa I Ia Ordinul Agentiei Nationale pentru Sport nr.148/2003, articolul 3 din H.G. nr. 759/2003, raportat la articolul 18 din Legea nr. 69/2000.
Cerinta inchirierii bunurilor proprietate publica prin licitatie era prevazuta, cum a retinut si prima instanta , si de prevederile articolului 15 din legea nr. 213/1998.
Este dincolo de orice indoiala ca aceasta procedura a licitatiei publice nu a fost respectata, desi ea era imperios necesara chiar si in caz de novatie, intrucat dispozitiile legale precitate nu excepteaza novatia si nici situatia in care novatia vizeaza transformarea unei asocieri in participatiune in care bunurile sunt aduse ca aport in folosinta . Ca atare, conform principiului general de drept ubi lexi non distinguit, nec nos distinguere debemus, la momentul novarii asocierii in participatiune in inchiriere trebuia parcursa formalitatea licitatiei publice, novatia operand numai daca apelanta parata ar fi fost castigatoarea licitatiei.
A admite in sensul dorit de apelanta parata echivaleaza cu denaturarea naturii juridice a operatiunii de novare si respectiv cu recunoasterea posibilitatii de a eluda dispozitii imperative ale legii prin intermediul unui mijloc de transformare a obligatiilor, ceea ce, desigur, este de neacceptat, prin raportare la articolul 969 Cod civil, care fac referire doar la conventiile legal incheiate.
Din acest punct de vedere , critica adusa de apelanta parata, fundamentata pe un pretins regim juridic aparte al novatiei, este apreciata de Curte ca nefondata si a fost inlaturata.
In plus fata de argumentele deja expuse, Curtea a apreciat ca intemeiata si apararea formulata de intimata - reclamanta in legatura cu faptul ca prin novatie s-a transformat asocierea in participatie in inchiriere doar pentru un numar de 3 terenuri de tenis, in timp ce contractul de inchiriere viza un numar de 5 terenuri, iar prin actul aditional nr.4 la acest contract s-au mai inchiriat, tot fara licitatie publica , si doua incaperi din magazia C 8 .
Prin urmare, contractul de inchiriere, astfel cum a fost modificat prin actul aditional, viza si 2 incaperi ce nu au facut obiectul asocierii, pentru nici unul din aceste bunuri proprietate publica nerespectandu-se cerinta scoaterii la licitatie publica.
Normele legale invocate in precedent facand referire la bunuri proprietate publica, sunt imperative, iar pentru nesocotirea lor prima instanta a aplicat sanctiunea adecvata, respectiv nulitatea absoluta.
In ceea ce priveste argumentul adus in cadrul aceleiasi critici, referitor la subzistenta obligatiei vechi in cazul in care obligatia noua este nula absolut, Curtea la apreciat ca intemeiat, dar fara vocatie de a schimba solutia atacata. Fapt este ca prima instanta nu a fost investita de niciuna din parti cu o cerere de constatare a subzistentei vechii obligatii, astfel incat , in conformitate cu dispozitiile articolului 129 alineatul ultim Cod procedura civila, nu a avut a se pronunta pe acest aspect, sentinta fiind la adapost de critica si din acest punct de vedere.
A doua critica este nefondata
Indiscutabil ca intimatul - reclamant se afla la randul sau in culpa, fiind tinut , ca si apelanta-parata de altfel , sa cunoasca dispozitiile legale aplicabile contractelor care au ca obiect bunuri proprietate publica. Din acest punct de vedere, Curtea a retinut culpa ambelor parti litigante in incheierea unui contract cu nesocotirea unor dispozitii legale imperative.
Numai ca aceasta culpa nu o indeparteaza pe intimata-reclamanta din categoria persoanelor care au legitimatio ad causam , cata vreme doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a recunoaste dreptul oricarei persoane interesate de a solicita constatarea nulitatii absolute a unei conventii. Asadar singura conditie pe care trebuie sa o dovedeasca titularul unei astfel de cereri este ce a interesului, iar sub acest aspect Curtea a constatat ca prin motivele de apel nu s-a discutat si nici contestat lipsa interesului reclamantului, ci doar culpa acestuia la incheierea contractului.
Se cuvine subliniat faptul ca apelanta - parata, invocand pe de o parte principiul general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, ca si indeplinirea conditiilor prevazute de articolele 998- 999 Cod civil privind raspunderea civila delictuala, incearca sa extinda sfera de aplicare si sa le confere vocatie de a paraliza actiunea in nulitate absoluta.
Or, doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a considera ca aceste doua imprejurari sunt de natura a paraliza doar actiunea intemeiata pe principiul restitutio in integum (adica repunerea partilor in situatia anterioara), care este subsecventa actiunii in constatarea nulitatii absolute, lasand, insa, neatinsa aceasta din urma actiune care, asa cum s-a aratat in precedent, este la indemana oricarei persoane interesate, fie ea tert de contract sau chiar parte contractanta.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curtii ca instanta de fond a stabilit corect situatia de fapt si ca a facut o riguroasa aplicare a dispozitiilor legale in materie, astfel ca, in conformitate cu dispozitiile articolelor 295 si 296 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.