Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Inaintarea actului administrativ fiscal persoanei vizate fara ca acesta sa cuprinda numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii si stampila organului fiscal emitent nu valoreaza comunicare. Decizie nr. 260 din data de 07.02.2011
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Inaintarea actului administrativ fiscal persoanei vizate fara ca acesta sa cuprinda numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii si stampila organului fiscal emitent nu valoreaza comunicare.


Art. 43 alin. 2 si art. 44 alin. 2 C. proc. Fiscala

Comunicarea actului administrativ fiscal poate avea loc conform art.44 alin.2 lit.a C.proc.fiscala si prin primirea de catre reprezentantul persoanei juridice sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului, insa daca actul administrativ fiscal este inaintat nesemnat si nestampilat de organul administrativ fiscal emitent, nu valoreaza comunicare, exemplarul comunicat nefiind conform cerintelor prevazute de art. 43 alin. 2 si art.44 alin.2 C.proc.fiscala. Chiar si in conditiile in care se creaza fie si numai un dubiu cu privire la data corectei comunicari a deciziei de impunere, decizia organului de solutionare a contestatiei de respingere a acesteia pe temeiul tardivitatii apare ca excesiva.


(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 260 din 07 februarie 2011)

Prin sentinta civila nr.1413/30.04.2010, Tribunalul Bucuresti a admis in parte cererea formulata de reclamanta S.C. P S.R.L. in contradictoriu cu paratii M.F.P. - DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CALARASI - BIROUL DE INSPECTIE FISCALA SI CONTROL ULTERIOR si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, a admis exceptia inadmisibilitati capatului de cerere avand ca obiect anularea deciziei nr.3264/A/19.06.2009 si a respins acest capat de cerere ca inadmisibil, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D.G.F.P.M.B. cu privire la capetele de cerere avand ca obiect obligarea paratei la rectificarea rolului fiscal si la restituirea sumei de 46.137 lei, a respins aceste capete de cerere formulate in contradictoriu cu parata D.G.F.P.M.B. pentru lipsa calitatii procesuale pasive, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfa" S.A. si a respins actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta parata pe temeiul exceptiei amintite, a anulat Decizia nr.256/16.09.2009 a D.G.F.P.M.B. si a obligat-o pe aceasta parata la solutionarea pe fond a contestatiei reclamantei.
In legatura cu inadmisibilitatea capatului de cerere privind anularea Deciziei nr.3264/A/19.06.2009, prima instanta a retinut ca nu se poate pronunta asupra acestei cereri cat timp organul fiscal competent nu s-a pronuntat asupra fondului contestatiei in calea administrativa de atac, motiv pentru care a admis exceptia inadmisibilitatii.
Raportat la capetele de cerere avand ca obiect rectificarea rolului fiscal si restituirea sumei de 46.137 lei, prima instanta a apreciat ca D.G.F.P.M.B. nu are calitate procesuala pasiva raportat la dispoz. art.32 alin.3 C.proc.fiscala potrivit carora impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza potrivit legii in vama sunt administrate de catre organele vamale. Incasarea accizelor in suma de 46.147 lei s-a facut de catre organul vamal competent, singurul care poate fi obligat la restituire si la rectificarea rolului fiscal.
Tribunalul a admis si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfa" S.A. retinand ca, in raport de obiectul cererii care vizeaza anularea actelor administrative privind obligatiile fiscale de plata, nu se justifica calitatea procesuala pasiva a acestei parate.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca prin Decizia de impunere nr.3264/A/19.06.2009 emisa de D.J.A.O.V. Calarasi s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia fiscala in cuantum de 46.137 lei reprezentand accize aferente pierderii produsului accizabil, respectiv combustibil biodiesel.
Impotriva deciziei reclamanta a formulat contestatie, respinsa ca tardiva prin Decizia nr.256/16.09.2009 a D.G.F.P.M.B.
Tribunalul a constatat nelegala aceasta respingere motivata pe nedepunerea in termen a contestatiei, avand in vedere ca Decizia nr. 3264/A/19.06.2009 a fost comunicata reclamantei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la 25.06.2009, conform art.44 alin.2 lit.c C.proc.fiscala, de la aceasta data urmand sa curga termenul de 30 de zile prevazute de art.207 alin.1 C.proc.fiscala, iar nu de la 19.06.2009 cand reprezentantul reclamantei a semnat de primire pe adresa de inaintare a deciziei, in conditiile in care aceasta nu cuprindea semnatura si stampila organului fiscal emitent. Cum contestatia reclamantei a fost transmisa prin posta la data de 24.07.2009 s-a retinut ca a fost formulata in termen iar decizia nr. 256/16.09.2009 este emisa cu incalcarea dispozitiilor legale, motiv pentru care DGFPMB a fost obligata la solutionarea in fond a contestatiei, fata de dispoz. art.206 alin.2 coroborat cu art.209 alin.1 lit.a C.proc.fiscala.
Cat priveste celelalte capete ale cererii reclamantei, prima instanta a apreciat ca nu pot fi primite, temeinicia lor neputand fi analizata decat in conditiile solutionarii contestatiei de catre organul competent.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs paratele Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti si D.R.A.O.V. Constanta - Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Calarasi, in numele si pe seama Autoritatii Nationale a Vamilor.
Prin recursul sau, D.G.F.P.M.B. solicita modificarea hotararii in sensul respingerii in totalitate a cererii reclamantei si mentinerii Deciziei de solutionare a contestatiei nr. 256/16.09.2009.
In motivare arata ca instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incident motivul de modificare prevazut de art.304 pct.6 C.proc.civ. in contextul in care s-a dispus obligarea D.G.F.P.M.B. la solutionarea pe fond a contestatiei formulate de intimata-reclamanta, fara ca in cererea de chemare in judecata sa existe un astfel de capat de cerere.
Hotararea primei instante este nelegala si netemeinica, fiind pronuntata, in parte, cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, in sensul art.304 pct.9 C.proc.civ., intrucat semnatura de primire a reprezentantului societatii pe adresa de inaintare a deciziei de impunere echivaleaza cu comunicarea actului administrativ fiscal intr-una din modalitatile prevazute de art.44 alin.2 C.proc.fiscala.
Adresa de inaintare a deciziei de impunere poarta semnatura si stampila reprezentantului reclamantei cu mentiunea ca a primit un exemplar al deciziei la data de 19.06.2010. Prin urmare, este evident ca decizia de impunere a fost comunicata reclamantei in mod direct la data de 19.06.2010. Ea nu avea de ce sa cuprinda semnatura si stampila organului de solutionare a contestatiei, intrucat organul emitent al acestei decizii este D.J.A.O.V. Calarasi, aceasta fiind singura in masura sa semneze si sa stampileze Decizia de impunere nr.3264/A/19.06.2009, in timp ce organul de solutionare a contestatiei poate semna si stampila doar decizia prin care se solutioneaza contestatia. Nici un text normativ nu conditioneaza comunicarea actului administrativ fiscal (decizia de impunere) de semnatura si stampila organului de solutionare a contestatiei. Cea de-a doua comunicare prin posta cu confirmare de primire la data de 25.06.2009 s-a facut cu titlu informativ, insa termenul pentru formularea contestatiei a curs de la data de 19.06.2010 cand a avut loc prima comunicare in una din modalitatile prevazute de art.44 alin.2 C.proc.fiscala.
Prin recursul sau D.R.A.O.V. Constanta - Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Calarasi solicita modificarea in parte a sentintei, in sensul respingerii actiunii.
In motivare arata ca in mod gresit prima instanta a dispus anularea Deciziei nr.256/16.09.2009 a DGFPMB, cat timp Decizia de impunere nr.3264/ A/19.06.2009 a fost comunicata personal reprezentantului societatii care a semnat de primire la data de 19.06.2009. In plus, s-a si platit in data de 22.06.2009 ceea ce atesta ca reclamanta a intrat in posesia deciziei de impunere in data de 19.06.2009. Comunicarea din 19.06.2009 indeplinea conditiile legale, decizia de impunere fiind semnata si stampilata de autoritatea vamala, nefiind doar un draft fara valoare juridica cum afirma reclamanta.
In drept sunt invocate dispoz. art.304 pct.9 si art.3041 C.proc.civ., precum si art.44 alin.2 C.proc.fiscala.
Analizand recursurile prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Cat priveste critica din recursul DGFPMB conform careia prima instanta ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, Curtea o constata nefondata, intrucat reclamanta prin cererea introductiva a solicitat anularea Deciziei nr.256/16.09.2009 data in solutionarea contestatiei, cerere de anulare primita de prima instanta pe motivul solutionarii gresite pe temeiul tardivitatii a respectivei contestatii si, in acest context, retinand si ca nu se poate pronunta asupra celorlalte capete de cerere mai inainte de a face obiectul verificarii in cadrul recursului administrativ, prima instanta a obligat DGFPMB sa solutioneze pe fond contestatia reclamantei. Aceasta dispozitie este consecinta fireasca a anularii Deciziei nr.256/16.09.2009, nefiind extra petita (acordarea a ceva ce nu s-a cerut). Chiar in conditiile in care aceasta dispozitie ar fi lipsit din dispozitivul sentintei, in conditiile anularii Deciziei nr. 256/16.09.2009, DGFPMB ramane sesizata cu solutionarea contestatiei administrative pe fond, fiind obligata sa procedeze la solutionare conform dispozitiilor legale.
Cat priveste motivele din ambele recursuri referitoare la gresita anulare a Deciziei nr. 256/16.09.2009, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a retinut ca a avut loc comunicarea Deciziei de impunere nr. 3264/ A/19.06.2009 la data de 25.06.2009, iar nu la data de 19.06.2009 asa cum sustin recurentele.
Comunicarea actului administrativ fiscal poate avea loc conform art.44 alin.2 lit.a C.proc.fiscla si prin primirea de catre reprezentantul persoanei juridice sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului, insa ceea ce a retinut prima instanta si se confirma prin probatoriul administrat in cauza este faptul ca prin comunicarea din 19.06.2009 s-a transmis intimatei-reclamante un exemplar al deciziei de impunere nr.3264/A/2009 nesemnat si nestampilat de organul administrativ fiscal emitent, respectiv D.J.A.O.V. Calarasi. Din acest punct de vedere in hotararea primei instante s-a strecurat o eroare materiala cand se consemneaza ca din cuprinsul deciziei de impunere lipsesc semnatura si stampila organului de solutionare a contestatiei, de fapt lipsind semnatura si stampila organului emitent al deciziei de impunere.
D.R.A.O.V. Constanta - Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Calarasi sustine ca decizia de impunere pe care a comunicat-o intimatei-reclamante la 19.06.2009 era intr-o forma completa, cuprinzand semnaturile si stampila de rigoare, insa acest aspect nu se confirma cat timp in posesia intimatei-reclamante exista un exemplar al deciziei de impunere nesemnat si nestampilat care pare sa fi insotit adresa de inaintare pe care se regaseste semnatura de primire a reprezentantului reclamantei, aspect care se coroboreaza cu recomunicarea deciziei de impunere, de asta data cu respectarea intrutotul a cerintelor de forma prevazute de art. 43 alin. 2 C.proc.fiscala, prin posta cu confirmare de primire la data de 25.06.2009. Daca o comunicare a deciziei de impunere cu semnaturile si stampila cuvenite ar fi avut loc la 19.06.2009 ar fi inexplicabila recomunicarea la care organul administrativ fiscal emitent a procedat ulterior. Aceasta (re)comunicare este, drept urmare, singura care poate fi considerata conforma cerintelor prevazute de art. 43 alin. 2 si art.44 alin.2 C.proc.fiscala. Chiar si in conditiile in care s-a creat fie si numai un dubiu cu privire la data corectei comunicari a deciziei de impunere, decizia organului de solutionare a contestatiei de respingere a acesteia pe temeiul tardivitatii apare ca excesiva.
Pentru aceste motive, Curtea, in temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate socotind ca in mod legal si temeinic prima instanta a dat valenta numai comunicarii care a avut loc la data de 25.06.2009, aspect care a adus la anularea Deciziei nr.256/2009 a DGFPMB, raportat la dispoz. art.207 alin.1 C.proc.fiscala.


2


Sursa: Portal.just.ro