Dovedirea contributiei majore la dobandirea unui bun in timpul casatoriei se poate face cu orice mijloc de proba.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.8552/303/2008 - DECIZIA CIVILA NR.155/14.02.2011)
Prin cererea formulata la 24.10.2008 reclamanta B.T. a chemat in judecata pe paratii O.M. si O.F. solicitand, pe calea actiunii oblice, sistarea starii de coproprietate devalmasa a partilor asupra imobilului apartamentul nr.16, din B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1, sectorul 6, in vederea recuperarii debitului in suma de 120.931,66 lei, cu dobanzile aferente, debit ce constituie obligatie personala neexecutata asumata de paratul O.M. prin contractul de credit nr.9214/17.07.2006 si nr.5583/23.05.2006, modificat prin actul aditional nr.01/5583/21.11.2006.
In motivarea actiunii s-a aratat ca societatea SC M.L.M. - Agent de Asigurare a contract mai multe credite, iar pentru garantarea acestora s-au emis trei bilete la ordin si stampilate, in alb si avalizate de catre asociatul unic O.M., acesta avand si calitatea de administrator al societatii.
In cauza, paratul raspunde cu intreg patrimoniul sau pentru indeplinirea obligatiilor asumate, reclamanta incepand executarea silita datorita neexecutarii obligatiilor de restituire a creditului, motiv pentru care a solicitat partajul bunurilor comune.
In drept s-au invocat prevederile art.33 alin.2 Codul familiei si art.493 Cod procedura civila.
Judecatoria sectorului 6 Bucuresti prin sentinta civila nr.7942/30.10.2009 a admis in parte actiunea, a admis cererea reconventionala formulata de parata - reclamanta O.F., a constatat ca masa partajabila si cota de contributie a partilor la dobandirea acesteia a fost stabilita prin incheierea premergatoare din data de 7.04.2009, a constatat ca suma de 6.030 euro (25.831 lei), reprezentand sulta stabilita prin incheierea provizorie din data de 5.05.2009 a fost achitata paratei O.F. de catre paratul O.M., a atribuit in natura, paratei O.F. imobilul situat in B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1, apartamentul 16, sectorul 6, cu o valoare de circulatie de 60.298 euro (258.305 lei) (1 Euro-4283 lei).
In considerentele sentintei s-a retinut ca prin contractul de credit nr.9214/17.07.2006 si contractul de credit nr.5583/23.05.2006 modificat prin actul aditional nr.01/5583/21.11.2006, a acordat doua credite SC M.L.M.-Agent de Asigurare SRL, in suma totala de 120.931,66 lei cu destinatia achizitie cu destinatia achizitie echipamente si completare capital de lucru cu o dobanda anuala de 16% si respectiv 17%. Pentru garantarea executarii obligatiilor contractuale pe langa garantiile reale mobiliare constituite, societatea debitoare a emis trei bilete la ordin semnate si stampilate in alb, avalizate de paratul O.M. in calitate asociat unic si administrator al societatii.
In timpul casatoriei partilor acestia au achizitionat in anul 1999 imobilul situat in B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1, sector 6 astfel cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1155/08.11.1999 la BNP M.V.L..
Din inscrisul depus la fila 116 dosar si intitulat "chitanta" rezulta ca parata O.F. in schimbul renuntarii la dreptul de mostenire de pe urma parintilor sai in favoarea fratelui sau, a primit de la parintii sai in octombrie 1999 suma de 100 milioane lei ce a constituit parte din pretul apartamentului din Bucuresti. Acest inceput de dovada se completeaza cu declaratiile martorilor D.G. si D.D.C., ultimul martor la intocmirea chitantei sub semnatura privata mentionata mai sus.
Din declaratiile coroborate ale celor doi martori - filele 119-120 - se retine ca parata reclamanta a renuntat la partea din mostenire de pe urma parintilor sai in favoarea fratelui, mostenire compusa nu numai din casa parinteasca dar si din anumite suprafete de teren. Martorul D.D.C., mai arata in declaratia sa ca suma data de parinti nu a fost restituita niciodata acestora nefiind data cu titlu de imprumut ci, in considerarea rascumpararii cotei ce i se cuvenea, iar banii luati de la parinti au avut destinatia de pret apartament.
Potrivit art.30 Codul familiei, bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Proprietatea este devalmasa, iar cota de 50% este doar o prezumtie instituita de dispozitiile Codului familiei, astfel ca prezumtia poate oricand fi rasturnata prin administrarea probelor.
Din intreg materialul probator administrat in cauza rezulta ca in timpul casatoriei, respectiv anul 1999, partile au achizitionat un imobil cu contributia majoritara a sotiei, dat fiind suma data acesteia de parintii sai. S-a retinut ca banii primiti de parata - reclamanta de la parintii sai au avut destinatia de parte pret imobil domiciliu comun, instanta apreciind cota majoritara de contributie a paratei reclamante la achizitionarea imobilului, domiciliu comun, in proprietate de 90%.
Considerand ca in cauza sunt necesare operatii de masuratoare, evaluare si altele asemenea s-a apreciat ca se impune pronuntarea unei incheieri potrivit art.6736 Cod procedura civila, constatandu-se ca paratii au dobandit in timpul casatoriei, cu o contributie din partea paratei - reclamante de 90% si a paratului de 10% - imobilul situat in B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1, ap.16, sector 6.
Avand in vedere ca la data de 20.10.2009 instanta, prin luarea unui interogatoriu din oficiu paratului, a constatat ca obligatia impusa paratei a fost respectata, potrivit art.67310 alin.2 Cod procedura civila, a atribuit in natura bunul imobil paratei O.F., constatand ca suma stabilita ca sulta prin incheierea din data de 05.05.2009 a fost achitata.
Impotriva acestei sentinte si a incheierilor premergatoare a declarat apel reclamanta criticandu-le ca netemeinice si nelegale. In motivele de apel s-a aratat ca interesul major si principal al creditorului intr-o cerere de partaj este acela de a-si realiza creanta iar instanta de fond era tinuta de principiul stabilit prin decizia civila nr.4517/30.05.2005 in sensul ca modalitatea de infaptuire a impartelii judiciare trebuie aleasa in asa fel incat sa nu ingreuneze situatia creditorului care urmareste un bun comun pentru ceea ce i se datoreaza de unul din codevalmasi. Or, prin atribuirea imobilului in proprietatea exclusiva a codevalmasului neobligat fata de creditor s-a incalcat in mod flagrant principiul antementionat, intrucat in acest fel urmarirea ulterioara a imobilului a devenit imposibila. Mai mult banca a fost in imposibilitate de a urmari chiar si sulta de 6.030 euro pe care parata O.F. o datora paratului O.M. ca echivalent a cotei sale de 10% din imobil avand in vedere ca paratii in mod convenabil au declarat ca sulta s-a achitat si incasat.
Referindu-ne la inscrisul intitulat "chitanta", datat 24.10.1999, depus la dosarul cauzei, invedereaza ca este un inscris sub semnatura privata a carui forta probanta trebuie apreciata in contextul intereselor paratilor din aceasta cauza. Nici data, nici calitatea si semnatura partilor din inscris nu este atestata de vreo autoritate cu atributii in acest sens. Mai mult, chiar daca ar fi existat in realitate intelegerea descrisa in documentul mentionat, nu se poate stabili cu certitudine daca suma de 100 milioane lei a fost intr-adevar utilizata pentru plata pretului contractului de vanzare-cumparare avand in vedere ca nu a fost probata o legatura de cauzalitate intre primirea sumei respective de catre O.F. si achitarea pretului stabilit prin contractul de vanzare-cumparare.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila prin decizia civila nr.665/20.05.2010 a admis apelul, a schimbat in parte sentinta civila atacata in sensul ca a admis actiunea, a respins cererea reconventionala, a atribuit imobilul catre intimatul O.M., cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 30.150 euro catre O.F., la cursul BNR din ziua platii, a obligat intimata - parata la 10,3 lei cheltuieli de judecata.
In considerentele deciziei s-a retinut ca art.30 Codul familiei dispune ca bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor - bunuri comune ale sotilor.
Odata incetata comunitatea de bunuri, fie la cererea fostilor soti, fie la cererea creditorilor ca in speta de fata, bunurile urmeaza sa fie atribuite sotilor in aport pe contributia cu care fiecare dintre ei a avut-o la dobandirea si consemnarea bunurilor.
Asa fiind se observa ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a principiilor care guverneaza comunitatea de bunuri a sotilor, retinand o situatie de fapt neconforma cu realitatea si nesustinuta de probatoriile administrate in cauza.
Solutia instantei de fond si concluzia acesteia privind cota majoritara de 90% a intimatei parate reclamante O.F. la dobandirea imobilului bun comun supus partajului in prezenta cauza, fundamentata pe inscrisul intitulat "chitanta" (fila 116), din care rezulta ca O.F. se obliga sa renunte la partea sa din mostenirea de pe urma parintilor in favoarea fratelui, renuntare conditionata de primirea sumei de "100 milioane lei" este fundamental gresita si nelegala.
Tribunalul a constatat ca o astfel de "renuntare" la o mostenire viitoare, avand in vedere ca la data de 24.10.1999 ambii parinti ai intimatei erau in viata, conditionata de primirea unei sume de bani este imorala si lipsita de consecinta juridice, fiind inlaturata ca proba.
"Renuntarea la mostenire" ca si dreptul de optiune succesorala reprezinta un drept subiectiv al succesibilului care se naste si respectiv se poate uza de el la moartea unei persoane, deci la data deschiderii succesiunii.
Din certificatul de mostenitor nr.413 din 03.11.2004, eliberat de BNP B.M. - Rosiorii de Vede, judetul Teleorman, rezulta ca tatal intimatei M.E. a decedat la data de 16.04.2001 iar la categoria "mostenitori renuntatori" nu este trecuta intimata O.F.; mai mult chiar, se observa ca aceasta a dat o declaratie autentificata sub nr.5427/03.11.2004 din care rezulta ca este straina de succesiunea defunctului M.E.prin neacceptare.
Neacceptarea succesiunii in termenul de exercitare a dreptului de optiune succesorala nu echivaleaza cu "renuntarea la succesiune", la care face referire atat intimata in dovedirea cotei de 90% la dobandirea imobilului cat si instanta in motivarea solutiei pronuntate.
In lipsa unor dovezi certe, verosimile si pertinente, care sa dovedeasca si sa sustina contributia majoritara a intimatei parate la dobandirea imobilului supus partajului la cererea creditoarei, tribunalul a retinut contributia egala a celor doi soti de 50% fiecare, la dobandirea apartamentului situat in B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1 sector 6.
Mai mult, tribunalul a observat ca incheierea din 05.50.2008, prin care imobilul a fost atribuit provizoriu intimatei - parate - reclamante cu obligatia corelativa a acesteia de a plati o sulta de 6.030 euro intimatului - parat pana la data de 01.09.2009, este lovita de nulitate intrucat nu este insotita de incheierea de dezbateri din data de 21.04.2009, iar instanta de control judiciar nu poate verifica care au fost sustinerile partilor de la acea data.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii O.F. si O.M..
Recurenta O.F. a criticat decizia sub aspectul nelegalitatii in ceea ce priveste cota de contributie la dobandirea imobilului - bun comun.
In acest sens se arata ca, inscrisul denumit chitanta incheiat la 24.10.1999 atesta faptul ca recurenta a primit de la parintii sai suma de 100.000.000 lei ROL in scopul achizitionarii apartamentului ce face obiectul cauzei, recurenta urmand sa renunte la partea sa de mostenire ce i s-ar fi cuvenit de pe urma parintilor sai, in favoarea fratelui sau N.M..
Instanta a inlaturat gresit acest inscris pe considerentul ca "renuntarea la o mostenire viitoare conditionata de primirea unei sume de bani este imorala si lipsita de consecinte juridice".
Acest inscris a avut rolul de a consfinti o intelegere in cadrul familiei, prin care au inteles sa gratifice pe unul dintre copii, fara a dezavantaja pe celalalt, scop in care a dat recurentei suma de 100 milioane pentru cumpararea locuintei. Astfel, nu se poate trece peste faptul ca aceea chitanta atesta faptul ca recurenta a primit de la parintii sai suma de 100 milioane lei in scopul achizitionarii unei locuinte.
O dovada in plus, ca recurenta a primit aceasta suma este si certificatul de mostenitor nr.413/3.11.2004 eliberat de Biroul Notarului Public B.M., in care s-a dezbatut succesiune tatalui sau Nicula Emil, recurenta neacceptand succesiune si fiind astfel, straina de mostenire. Consecinta juridica a acestui comportament al recurentei fiind aceea ca fratele sau a dobandit intreaga mostenire, intelegerea familiala fiind astfel respectata.
Neacceptarea succesiunii in termenul prevazut de lege nu echivaleaza cu renuntarea la mostenire, insa rezultatul urmarit de parti, respectiv ca recurenta sa nu beneficieze de mostenirea tatalui sau, s-a realizat, in acelasi conditii in care ar fi renuntat la mostenire.
In acest sens, recurenta a invocat dispozitiile art.977 Cod civil aratand ca inscrisul denumit chitanta este o proba certa, verosimila si pertinenta.
Se mai arata ca, si din cartea de munca si declaratiile martorilor rezulta ca recurenta avea venituri mai mari decat sotul sau, in perioada 1.04 1999 aceasta obtinand un venit de 966.000 lei, iar paratul in perioada 1.05.1999 a obtinut un venit de 585.000 lei.
O alta critica priveste criteriile de atribuire ale apartamentul, recurenta apreciind ca instanta de fond a aplicat corect prevederile art.6739 Cod procedura civila, respectiv cota majoritara de 90%a recurentei, in timp ce tribunalul nu a aratat criteriile avute in vedere cand a atribuit imobilul intimatului parat O.M..
Recurentul O.M. a criticat decizia tribunalului sub aspectul gresitei aprecieri a probelor, a aplicarii gresite a dispozitiilor art.6739 Cod procedura civila si a nemotivarii.
Intimata - reclamanta B.T. SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la recursul formulat de recurentul O.M. Curtea a pus in discutie exceptia anularii sale ca netimbrat.
In conformitate cu dispozitiile art.20 din Legea nr.147/1996 taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. In cazul cand se micsoreaza valoarea pretentiilor formulate in actiune sau in cerere, dupa ce a fost inregistrata, taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea initiala, fara a se tine seama de reducerea ulterioara. Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
In cauza, acestui recurent i s-a pus in vedere sa timbreze recursul cu suma de 1263,60 lei si cu 5 lei timbru judiciar fiind citat cu aceasta mentiune din data de 1.10.2010. Intrucat recurentul nu s-a conformat acestei dispozitii, recursul sau urmeaza a anulat ca netimbrat.
Recursul formulat de parata - reclamanta O.F. va fi admis avand in vedere urmatoarele considerente:
Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor, ele alcatuind obiectul dreptului de proprietate comuna in devalmasie al acestora. Calitatea de bun comun, se dispune in mod expres in art.30 alin.3 din Codul Familiei, nu trebuie sa fie dovedita.
Prezumtia instituita prin art.30 din Codul Familiei nu are un caracter irefragabil, ci este o prezumtie legala care scuteste pe cei care o invoca de orice alta proba.
In speta, creditorul urmaritor nu este obligat sa faca dovada ca un anumit bun al sotilor este comun, deoarece potrivit art.30 din Codul Familiei calitatea de bun comun nu trebuie dovedita.
Dimpotriva, partea care pretinde ca bunul respectiv este propriu al sau in speta recurenta, trebuie sa faca aceasta dovada.
In acest sens, recurenta a inteles sa formuleze cerere reconventionala, sustinand ca are o cota majoritara de contributie la dobandirea imobilului - apartamentul nr.16 bun comun, fapt probat prin chitanta din 24.10.1999, incheiata intre recurenta si parintii sai, inscris prin care recurenta a primit suma de 100.000.000 lei ROL, in scopul achizitionarii acestui apartament, cu conditia ca recurenta sa renunte la partea sa de mostenire de pe urma parintilor sai.
Tribunalul a inlaturat aceasta proba apreciind ca o astfel de renuntare la o mostenire viitoare, avand in vedere ca ambii parinti ai intimatei erau in viata la data incheierii inscrisului, conditionata de primirea unei sume de bani este imorala si lipsita de consecinte juridice, urmand a fi inlaturata ca proba.
In apel, s-a mai retinut ca recurenta a dat o declaratie de neacceptare a succesiunii de pe urma tatalui sau, insa neacceptarea succesiunii nu echivaleaza cu renuntarea la succesiune la care face referire atat intimata in dovedirea cotei de 90% la dobandirea imobilului cat si instanta de fond in motivarea solutiei pronuntate.
Aceasta acceptie a tribunalului nu va primita de Curte avand in vedere urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art.5 alin.1 din Decretul nr.32/1954, pentru punerea in aplicare a Codului Familiei si a Decretului nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice dovada ca un bun este propriu se va face intre soti prin orice mijloc de proba.
Aceasta inseamna ca sotul care neaga calitatea de bun comun va putea sa faca dovada prin orice mijloc de proba ca bunul respectiv, desi dobandit in timpul casatoriei, este bun propriu.
Prin aceasta regula instituita cu privire la dovada calitatii de bun propriu in raporturile dintre soti se deroga, in unele privinte de la normele dreptului comun referitoare la proba actelor juridice.
Astfel, proba ca un bun este propriu se poate face nu numai prin inscrisuri, ci si prin martori ori prezumtii, fara nici o restrictie chiar daca este vorba de acte juridice cu o valoare mai mare de 250 lei.
In cauza, recurenta a inteles sa dovedeasca ca a primit suma de 100 milioane lei Rol de la parintii sai in vederea achizitionarii apartamentul, bun comun, intelegand astfel sa o gratifice numai pe ea, cu conditia de a nu mai ridica pretentii la mostenirea lor intrucat recurenta mai are un frate.
Conventii referitoare la succesiunile nedeschise sunt interzise de lege si nu produc nici un efect juridic in ceea ce priveste renuntarea ori neacceptarea succesiunii.
In prezenta cauza, insa nu se dezbate o chestiune legata de materia succesiunii pentru a se analiza valabilitatea inscrisului din aceasta perspectiva, ci inscrisul denumit chitanta din 24.10.1999 este un inceput de dovada scrisa care poate fi completat cu prezumtii, in sensul ca la dobandirea imobilului bun comun, reclamanta a avut o contributie majoritara cu o suma de bani reprezentand bun propriu.
Astfel, desi nu este valabila ca si conventie asupra unei mosteniri nedeschise, chitanta invocata de recurenta dovedeste faptul ca recurenta a primit o gratificatie personala din partea parintilor sai, in cuantum de 100 milioane lei Rol, la data de 24.10.1999.
Acest inceput de dovada scrisa a fost completat cu martori si alte inscrisuri din care rezulta faptul juridic al primirii de catre recurenta a sumei de 100 milioane lei Rol de la parintii sai, suma de bani care a fost folosita in noiembrie 1999 pentru achizitionarea apartamentul in litigiu.
Declaratia de neacceptare a succesiunii tatalui recurentei, constata prin certificatul de mostenitor nr.413/3.11.2004 este o prezumtie in favoarea dovedirii imprejurarii ca aceasta a primit efectiv suma de bani data de parintii sai si a respectarii acelei intelegeri familiale.
De altfel, in jurisprudenta s-a arata ca daca este vorba de dobandirea de catre unul dintre soti a unor bunuri mobile ca daruri manuale, dovada intre soti ca ele sunt proprii se va putea face prin orice mijloc de proba, deoarece obiectul probatiunii in astfel de situatii il constituie faptul predarii efective a bunurilor daruite, existenta faptelor juridice, in sensul restrans al cuvantului, putand fi dovedita si in cadrul dreptului comun prin orice mijloc de proba.
Prin urmare, respingerea cererii reconventionale ca nedovedita, exclusiv prin analizarea valabilitatii si inlaturarea inscrisului denumit chitanta din 24.10.1999, apreciind ca este imoral si lipsit de eficacitate juridica in ceea ce priveste succesiunea, fara coroborarea celorlalte probe administrate in cauza este nelegala, fiind incidente dispozitiile art. 04 pct.9 Cod procedura civila.
Faptul ca recurenta a avut o contributie majoritara la dobandirea bunului comun rezulta din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, iar atribuirea imobilului catre recurenta se impunea avand in vedere cota majoritara retinuta si motivata de catre instanta de fond.
Curtea subliniaza ca si in conditiile art.493 alin.1 Cod procedura civila, soti au posibilitatea de a face toate apararile prevazute de lege, inclusiv invocarea cotei majoritare la dobandirea bunurilor comune ori invocarea calitatii de bun propriu pentru un anumit bun din comunitatea de bunuri.
Daca s-ar da eficienta solutiei contrare, ceea sustinuta de intimata B.T. prin motivele de apel, ar insemna ca instantele de judecata sa efectueze o judecata formala potrivit careia, in concurs cu institutiile bancare sotii nu pot avea decat o contributie egala la dobandirea bunurilor comune, altfel interesele acestor institutii ar fi ab initio prejudiciate, instantele neavand caderea de apreciere asupra constituirii comunitatii de bunuri.
Astfel fiind, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila Curtea va anula ca netimbrat recursul formulat de recurentul O.M., va admite recursul formulat de O.F., se va modifica in tot decizia recurata in sensul ca se va respinge apelul ca nefondat.
2