Actiune in restituirea contravalorii imobilului cumparat in temeiul Legii nr.112/1995 in urma desfiintarii contractului de vanzare - cumparare. Calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor in raport de dispozitiile art.50 din Legea nr.10/2001 intrata in vigoare pe parcursul solutionarii litigiului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.22170/299/2008 - DECIZIA CIVILA NR.116/03.02.2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 12.10.2008 sub nr.22.170/299/2008, reclamantii P.A. si P.R. au chemat in judecata pe paratul M.E.F., pentru ca, prin hotararea ce va pronunta, instanta sa dispuna obligarea paratului la restituirea pretului actualizat, calculat la valoarea de circulatie a imobilului situat in B., str.C. nr.2, et.3, ap.4, sector 1, de la data de 15.03.2007, iar in subsidiar, obligarea paratului la restituirea sumei de 1038,447 lei, actualizata si indexata cu indicele inflatiei, pana la data plati efective, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr.10963/2009, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea si a obligat parata la 103.691,81 EURO echivalent in lei la data platii, 2100 lei onorariu avocat si 702 lei onorariu de expert.
In motivarea sentintei, s-a retinut, in esenta, ca potrivit contractului de vanzare cumparare cu plata in rate nr.471/112/1996, reclamantii au dobandit, in calitate de cumparatori, apartamentul nr.3 situat in B., str.C. nr.2, et.3, sector 1, vanzator fiind P.M.B., reprezentata prin mandatar S.C. R.-V. S.A.
Pretul apartamentului mai sus mentionat a fost de 10.384.472 lei (ROL), 10.384.472 lei (ROL), cumparatorul platind vanzatorului suma de 311,53 lei (RON), reprezentand 30% din pret, la data incheierii contractului, apartamentul fiind achitat integral la data de 03.04.1997.
Prin decizia civila nr. 516/2007, irevocabila, Curtea de Apel Bucuresti a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare mai sus mentionat, motivat prin aceea ca statul nu detinea un titlu valabil asupra apartamentului in cauza si, in consecinta, nu putea dispune de acesta.
Raportul de expertiza judiciara intocmit de expertul tehnic ing. A.I. a stabilit ca valoarea de circulatie liberalizata a imobilului este de 103 691,51 Euro.
Avand in vedere considerentele mai sus enuntate si raportat la dispozitiile art.41 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana pentru Apararea Dreptului Omului si a Libertatilor Fundamentale, conform caruia "daca dreptul intern al partii contractante nu permite stergerea consecintelor incalcarii decat intr-un mod imperfect, Curtea acorda partii lezate, daca e cazul, o despagubire echitabila ", instanta a retinut ca argumentele paratei in sensul ca nu poate fi obligata la plata valorii de circulatie a imobilului din cauza absentei unui text de lege care sa instituie o astfel de obligatie in sarcina sa, nu subzista.
S-a apreciat ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de codul civil in materia evictiunii intrucat contractul de vanzare-cumparare al reclamantei a fost desfiintat prin sentinta civila nr.943/2004 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, astfel incat reclamanta este indreptatita sa primeasca pretul actualizat al imobilului.
Impotriva acestei sentintei civile a declarat apel in termen (intitulat eronat recurs) paratul M.F.P., solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a sa si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar pe fond, respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin decizia civila nr.528/22.04.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis apelul, a schimbat in parte sentinta civila apelata in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului pe capatul de cerere principal; a respins capatul de cerere principal ca fiind introdus impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a desfiintat sentinta civila in parte si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta in vederea solutionarii capatului de cerere subsidiar.
Tribunalul a apreciat ca sustinerile apelantului in sensul ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza sunt intemeiate intrucat potrivit art.1337 cod civil, vanzatorul este de drept obligat de a raspunde fata de cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, iar potrivit art.1341 cod civil, daca vanzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul are dreptul de a cere printre altele restituirea pretului de la vanzator, precum si eventualele cheltuieli de judecata efectuate.
Tribunalul a retinut ca, potrivit art. 1341 pct. 4 raportat la art. 1350 Cod Civil, in caz de evictiune totala consumata, cumparatorul are dreptul si la daune interese constand in diferenta dintre pret si sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii contractului si data producerii evictiunii, indiferent de cauza care a produs excedentul de valoare sau daca sporul a fost sau nu previzibil.
Avand in vedere ca M.B. este parte in contractul de vanzare-cumparare a carui nulitate s-a pronuntat si prin urmare in raport de dispozitiile art.1337 si 1341 Cod civil, vanzatorul are calitate procesuala pasiva si nicidecum Ministerul Finantelor Publice.
La aprecierea acestei situatii, tribunalul a avut in vedere ca actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 50 alin. 2 si 3 din Legea nr.10/2001, or, aceste dispozitii legale se refera numai la plata pretului actualizat achitat in baza actului de vanzare-cumparare si nicidecum la valoarea de circulatie a imobilului.
Tribunalul a constatat ca potrivit dispozitiilor art.501 din Legea 10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea 1/2009, proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.
Asadar, apelantul ar fi putut avea calitate procesuala pasiva in cauza, doar daca actiunea era intemeiata pe dispozitiile art. 501 din Legea 10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea 1/2009, insa aceste dispozitii sunt inaplicabile in cauza, intrucat, pe de o parte, sunt dispozitii care nu erau in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata, iar pe de alta parte, reclamantii nu si-au precizat in niciun moment actiunea in sensul de a solicita pretentiile in baza art. 501 din Legea nr. 10/2001, care a intrat in vigoare pe parcursul solutionarii cauzei la instanta de fond.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamantii, cat si paratul.
Prin recursul declarat, recurentii reclamanti au solicitat admiterea recursului, casarea in tot a deciziei pronuntata de instanta de apel si mentinerea hotararii instantei de fond.
In motivarea recursului, s-a aratat ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a art.50 alin.2 si 3 din Legea nr.10/2001 si a art.1 din Protocolul nr.1 si art.41 din C.E.D.O. (art.304 pct.9 Cod de procedura civila).
In opinia recurentilor reclamanti, motivarea instantei, ambigua, este in totala contradictie cu dispozitiile legale, dispozitii invocate si chiar enuntate de instanta chiar in cuprinsul acestei decizii.
Desi legiuitorul a prevazut clar si neechivoc faptul ca restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile se face de catre M.F.P. din fondul extrabugetar constituit in temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, cu modificarile ulterioare (art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001), cu toate acestea, instanta de apel a dat o interpretare fortata acestui text, iar in urma constructiei juridice astfel formata a apreciat ca M.F.P. nu ar avea calitate procesuala pasiva pentru restituirea pretului actualizat la valoarea de circulatie a imobilului situat in B., str.C. nr.2, et.3, ap.4, sector 1 de la data de 15.03.2007.
S-a aratat ca de catre recurentii reclamanti ca instanta de apel a facut distinctie intre notiunea de pret actualizat prevazuta de art. 50 alin 2 si pretul de piata al imobilelor prevazuta de art. 50 alin 21, notiuni care, analizate din punct de vedere semantic, pot genera intr-adevar interpretari diferite.
Referitor la notiunea de pret actualizat, legiuitorul nu a precizat dupa ce criteriu se actualizeaza pretul, astfel ca in temeiul dispozitiilor constitutionale, recurentii considera ca aceasta notiune trebuie interpretata prin prisma CEDO si analizata conform practicii instantei de contencios european care, in repetate randuri, a condamnat S.R., tocmai din cauza acestei notiuni insuficient definita, care a dat in practica interna nastere la o serie intreaga de interpretari cu finalitate diametral opusa.
Legiuitorul roman a introdus notiunea de pret actualizat, fara a stabili insa criteriile sau modalitatile fata de care/prin care se face actualizarea. Din jurisprudenta instantei de contencios european reiese intelesul acestei notiuni in sensul in care statul trebuie sa restituie pretul actualizat la valoarea de circulatie a imobilului de la momentul deposedarii/evictiunii.
Toate aceste raporturi juridice, create in baza Legiinr.112/1995 au fost guvernate de legea speciala care deroga de la legea generala (Codul Civil pe care se sprijina solutia instantei de apel) si prin urmare restituirea acestui pret actualizat este guvernat tot de legea speciala, art. 50 din Legea 10/2001.
Or, avand in vedere ca toate aceste raporturi care au presupus transmisiunea dreptului de proprietate asupra unor bunuri aflate in proprietatea statului la momentul instrainarii lor au fost reglementate printr-o suita de legi speciale, considera ca toate actiunile in legatura cu drepturile dobandite in temeiul unor prevederi speciale sunt reglementate tot de legile speciale si numai acolo unde acestea nu dispun se aplica dreptul comun.
Potrivit principiului general de drept - legea speciala deroga de la legea generala - temeiul de drept al actiunii reclamantilor este legea speciala, in aceasta cauza art. 50 alin.2 si 3 din Legea 10/2001. Considera ca dispozitiile mentionate sunt izvorul de drept al actiunii reclamantilor, care este o actiune in restituirea pretului intemeiata pe niste prevederi speciale si nu o actiune in raspunderea vanzatorului pentru evictiune intemeiata pe dreptul comun.
Conform aceleiasi norme speciale, legea confera calitate procesuala pasiva M.F.P..
Obligatia de garantie pentru evictiune are un continut mai larg decat simpla restituire a pretului. Aceasta actiune in restituirea pretului este o actiune izvorata dintr-o norma cu caracter special, aceeasi lege speciala conferind calitate procesuala M.F.P..
In acelasi timp, din continutul disp.art.50 alin.2 din Legea 10/2001 reiese fara dubiu natura juridica distincta si de sine statatoare a actiunii in restituirea pretului, indicand in mod indubitabil persoanele care pot avea calitate procesuala activa in cadrul unei asemenea actiuni si anume persoanele care au dobandit un drept de proprietate in temeiul Legii 112/1996 si al caror act de dobandire a fost anulat.
Recurentul parat M.F.P. a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a deciziei civile atacate, in sensul respingerii capatului de cerere referitor la obligarea M.F.P. la restituirea pretului actualizat cu indicele de inflatie, ca fiind formulat impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In motivare, s-a aratat ca hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a fost data, in parte, cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv prevazut de dispozitiile art.304 pct.9 Cod de procedura civila.
Astfel, in ceea ce priveste desfiintarea in parte a sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea solutionarii capatului de cerere subsidiar, respectiv obligarea M.F.P. la plata pretului platit de reclamanti, actualizat cu indicele de inflatie, acest recurent a sustinut ca decizia pronuntata de instanta de apel este netemeinica, avand in vedere ca, potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, acesta produce efecte numai intre partile contractante, neputand nici profita si nici dauna unui tert.
Or, M.F.P., nefiind parte la incheierea contractului dintre reclamanti si P.M.B. prin mandatar SC R.-V. SA este tert fata de acesta, avand doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar in care se varsa sumele incasate de P.M.B..
In conformitate cu dispozitiile art.1337, art.1341 si urmatoarele din Codul civil, considera ca trebuia sa se instituie raspunderea vanzatorului, respectiv a P.M.B., pentru evictiune totala sau partiala prin fapta unui tert.
Aceasta dispozitie de drept comun nu poate fi inlaturata prin nici o dispozitie speciala contrara, fiind asadar pe deplin aplicabila intre partile din prezentul litigiu.
Nici dispozitiile art.50 din Legea nr.10/2001 nu sunt de natura sa determine introducerea in prezenta cauza a M.F.P. si sa acorde calitate procesuala acestei institutii, cat timp obligatia de garantie pentru evictiune are un continut mai larg decat simpla restituire a pretului.
La data de 29.10.2010, reclamantii au depus intampinare, solicitand respingerea recursului declarat de M.F.P., ca fiind nefondat aratandu-se ca recurentul parat ignora cu desavarsire tot contextul legislativ in baza caruia s-a ajuns intr-o astfel de situatie si in baza caruia se poarta litigiul prezent.
In acest context legislativ, chiar actul juridic initial, respectiv contractul de vanzare-cumparare nr. 471/112/1996 incheiat intre reclamanti si P.M.B. a fost posibil si s-a incheiat datorita dispozitiilor speciale ale Legii 112/1996 si doar in subsidiar s-a completat cu principiile de drept comun.
Ca urmare, toate actiunile in legatura cu drepturile dobandite in temeiul unor prevederi speciale sunt reglementate tot de legile speciale si numai acolo unde acestea nu dispun se aplica dreptul comun.
Potrivit principiului general de drept - legea speciala deroga de la legea generala, astfel incat intimatii au sustinut ca temeiul de drept al actiunii este legea speciala, in aceasta cauza art. 50 alin. 2 si 3 din Legea nr.10/2001.
Conform aceleiasi norme speciale, legea confera calitate procesuala pasiva recurentului parat.
In calea de atac a recursului nu s-au administrat probe noi.
Intrucat recursul declarat de recurentii reclamanti vizeaza gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, prin raportare la cererea principala, iar recursul declarat de catre parat vizeaza aceeasi problematica de drept a calitatii procesuale pasive a acestuia, intr-adevar pe cererea secundara, fata de faptul ca dispozitiile legale la care urmeaza a se face referire vizeaza ambele aspecte aduse in discutie de catre cele doua parti procesuale, avand in vedere ca solicitarile reclamantilor sunt intr-o relatie nu numai de subsidiaritate, dar si de interdependenta determinata de chestiunile de fond asupra carora instanta de recurs nu poate a se pronunta, depinzand de aprecieri asupra desfiintarii contractului reclamantilor pentru eludarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, respectiv o desfiintare a contractului, desi contractul a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, Curtea urmeaza a analiza cele doua recursuri prin considerente comune, retinand urmatoarele:
La data de 12.10.2008, reclamantii au investit instanta de fond cu o cerere, prin care au solicitat obligarea paratului M.E.F., in prezent M.F.P., la restituirea pretului actualizat, calculat la valoarea de circulatie a imobilului situat in B., str.C. nr.2, et.3, ap.4, sector 1, de la data de 15.03.2007, in temeiul dispozitiilor art. 50 alin. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 41 din aceeasi Conventie, iar in subsidiar, obligarea paratului la restituirea sumei de 1038,447 lei, actualizata si indexata cu indicele inflatiei, pana la data plati efective, in temeiul art. 50 alin. 3 din Legea nr. 1072001, cu cheltuieli de judecata.
Instanta de fond a pasit la analiza pe fond a pretentiilor deduse judecatii prin raportare la temeiul juridic al cererii, respectiv Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, instanta de apel realizand o judecata atat prin raportare la Legea nr. 10/2001, cat si a dispozitiilor comunitare invocate de catre reclamanti.
Principiul disponibilitatii cuprinde, in continutul sau, printre altele, atat dreptul persoanei de a porni sau nu actiunea civila, cat si dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau ale apararii. Astfel, limitele actiunii, ale cadrului procesual in care se va desfasura judecata cu privire la obiect (pretentia concreta dedusa judecatii), temei juridic si la parti (persoanele intre care exista raportul juridic litigios) sunt fixate de catre reclamant, iar instanta de judecata, conform art.129 alin.6 Cod de procedura civila, nu poate depasi limitele obiectului fixat de reclamant.
In speta de fata, Curtea, avand in vedere temeiul juridic indicat de catre reclamanti, constata ca in mod corect instanta de apel a solutionat cauza prin trimitere la dispozitiile speciale ale Legii nr.10/2001, precum si prin raportare la dispozitiile comunitare, respectand astfel principiul disponibilitatii sus-enuntat.
Cu referire la temeiul juridic invocat de catre recurentii reclamanti, respectiv Legea nr. 10/2001, Curtea retine ca dezdaunarea cumparatorilor, specific situatiei contractelor de vanzare cumparare in care cumparatorul este evins, si-a gasit consacrarea legislativa, in ce priveste imobilele trecute in mod abuziv in proprietatea statului, in dispozitiile actului normativ invocat de catre reclamanti, Legea nr. 10/2001, lege care a suferit modificari, in aceasta privinta, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 1/2009.
Intr-adevar, la data la care reclamantii au formulat cererea, respectiv 12.10.2008, art. 50 din Legea nr. 10/2001 prevedea: "(2) Cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru. (3) Restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile se face de catre Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare".
Numai ca, pe parcursul solutionarii cauzei, aceste dispozitii legislative au suferit modificari in ce priveste alineatele 2 si 3 ale art. 50 din Legea nr. 10/2001, ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2009, acestea avand urmatorul continut, determinat si de introducerea unui alineat suplimentar: "(2) Cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru. (2^1) Cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor, privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru. (3) Restituirea pretului prevazut la alin. (2) si (2^1) se face de catre Ministerul Economiei si Finantelor din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare".
Intr-adevar, daca in ceea ce priveste normele de procedura exista dispozitie legala care prevede in mod expres aplicarea lor si proceselor in curs de judecata, din momentul intrarii lor in vigoare, astfel cum dispune art. 725 Cod procedura civila: "Dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, precum si executarilor silite incepute sub acea lege", in ce priveste normele de drept substantial nu exista o asemenea reglementare expresa.
Numai ca, temeiul de drept invocat de catre reclamanti, respectiv art. 50 din Legea 10/2001, reprezinta nu numai o norma de drept substantial, ci este in absoluta legatura si cu dreptul procedural, deoarece calitatea procesuala pasiva pe care o poate avea persoana obligata la despagubiri ca urmare a evingerii cumparatorului este in legatura si cu dreptul procesual si cu dreptul substantial.
Fata de consideratiile expuse mai sus, Curtea constata ca, in speta de fata, dispozitiile legale survenite prin intrarea in vigoare a Legii nr. 1/2009, de modificare a Legii nr. 10/2001, care modifica art. 50 din acest din urma act normativ, trebuiau aplicate de catre instanta de apel.
Intr-adevar, potrivit regulilor generale din materia contractului de vanzare-cumparare, obligatia de evictiune revine vanzatorului (art. 1336 Cod civil), care in speta este M.B..
Pe de alta parte, contractele de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr.112/1995, au o situatie speciala, ele neconstituind pentru unitatea detinatoare, o expresie a libertatii contractuale, ci executarea unei obligatii legale exprese, cea corelativa dreptului chiriasului de a cumpara, drept prevazut de art. 9 alin. 1 din acest act normativ. Faptul ca unitatile detinatoare actionau ca mandatari fara reprezentare ai vanzatorului, rezulta si din imprejurarea ca sumele incasate din aceste vanzari nu intrau in patrimoniul lor, ci intr-un fond extrabugetar la dispozitia M.F., constituit prin dispozitiile art. 13 alin. 6 din Legea nr.112/1995.
Prin dispozitiile art. 50 din Legea nr.10/2001, a fost reglementat cu caracter de norma speciala, dreptul chiriasilor ale caror contracte de vanzare-cumparare - incheiate cu respectarea sau eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare si care au fost desfiintate - la restituirea despagubirilor de la M.F.P., motiv pentru care, in astfel de situatii, este atrasa incidenta normei speciale, fiind exclusa astfel de la aplicare - potrivit regulii general acceptate specialia generalibus derogant - norma generala, in speta, dreptul comun privind raspunderea exclusiva a vanzatorului pentru evictiune.
Prin urmare, din interpretarea sistematica a dispozitiilor Codului civil in materie de garantie pentru evictiune si a art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, Curtea retine ca cel chemat sa raspunda in calitate de parat, pentru despagubirile reprezentand pretul de cumparare actualizat sau, dupa caz, pretul de piata al imobilului (neincluzand valoarea imbunatatirilor determinate de cheltuielilor necesare si utile), este paratul M.F.P..
Ca urmare, in mod gresit instanta de apel nu a luat in considerare aceasta modificare legislativa si, drept consecinta, a respins cererea principala, pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P., acesta fiind persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Curtea retine incidenta dispozitiilor art.20 al. 2/1 din Legea nr. 10/2001, prin care legiuitorul a stabilit ca, prin contract desfiintat se intelege atat situatia in care contractul de vanzare cumparare a fost anulat printr-o hotarare judecatoreasca, cat situatia in care desi contractul nu a fost anulat, dar s-a admis actiunea in revendicare.
Ca urmare, termenul de "desfiintare" a contractului are in prezent un sens mai larg decat lipsirea de efecte a actului juridic ca urmare a declararii nulitatii acestuia, in acelasi cadru fiind inclusa acum in aceasta materie, prin vointa legiuitorului, si "ineficacitatea" actului juridic ca si titlu de proprietate asupra imobilului, "ineficacitate" aparuta in urma admiterii unei actiuni in revendicare indreptata impotriva titularului dreptului de proprietate, ce a exhibat un contract valabil incheiat, asa cum rezulta din interpretarea alin. 2 ind.1 al art. 20 introdus prin Legea nr. 1/2009.
Fata de situatia premisa avuta in vedere de legiuitor - desfiintarea contractului - se impune ca instanta de apel sa analizeze, in continuare, conditia respectarii Legii nr. 112/1995, in acest caz prin corelare cu celelalte dispozitii ale Legii nr. 10/2001, in vigoare, care confera fostilor chiriasi care au cumparat in temeiul Legii nr. 112/1995 si ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, dreptul la o despagubire.
Dispozitiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 republicata si modificata, obliga instanta sa distinga intre o desfiintare a contractului cauzata de "eludarea" prevederilor Legii nr. 112/1995 la incheierea acestuia si o desfiintare a contractului, desi contractul a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Pe de alta parte, aceasta analiza a intrunirii cerintelor de valabilitate trebuie realizata exclusiv prin raportare la aspectele de fapt si de drept retinute prin hotararea judecatoreasca, definitiva si irevocabila, prin care contractul a fost desfiintat, hotarare de desfiintare la care normele legale fac trimitere in vederea acordarii despagubirii solicitate, considerentele respectivei hotarari impunandu-se cu putere de lucru judecat.
In consecinta, fata de considerentele de fapt si de drept enuntate mai sus, Curtea, cu referire la recursul declarat de recurentii reclamanti, constatand ca acestia au fost vatamati prin hotararea instantei de apel, gasind intemeiate motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila, apeciind ca nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de catre acestia cu referire la normele comunitare si motivarea realizata de catre instanta de apel, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va admite recursul declarat de reclamanti, va casa in tot decizia atacata si va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bucuresti. Totodata, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedura civila, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul parat M.F.P..
2