Stabilirea domiciliului minorului la unul dintre parintii sai presupune analiza in concret a situatiei de fapt prin raportare la interesul superior al copilului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.9375/300/2009 - DECIZIA CIVILA NR.112/01.02.2011)
Prin sentinta civila nr.2598/10.03.2010, pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.9375/300/2009, a fost respinsa ca neintemeiata cererea reclamantului parat B.S.D. formulata impotriva paratei reclamante A.C.M.D.A., privitoare la stabilirea domiciliului minorului B.J.-P.D., a fost admisa cererea reconventionala avand acelasi obiect formulata de parata reclamanta, s-a stabilit domiciliul minorului J.-P.D., nascut la 28.05.1996 la mama sa, in B., B-1200 Woluwe - Saint Lambert Avenue de la Licorne 31, reclamantul parat fiind obligat sa plateasca paratei reclamante suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari in acest sens, prima instanta a retinut ca din casatoria partilor prezentei cauze au rezultat patru copii, singurul aflat in stare de minoritate fiind numitul J.P.D.. Partile sunt separate din luna august 2008, anterior stabilindu-si resedinta obisnuita in Romania, impreuna cu ei locuind si minorul pana in luna iulie 2009, cand a mers in vizita la mama sa in Belgia si nu s-a mai intors.
Verificandu-si din oficiu competenta, in raport de prevederile Regulamentului nr.2201/2003 al Consiliului Europei din 27.11.2003, prima instanta a apreciat ca este competenta sa judece prezenta cerere, in raport de prevederile art.3 din regulament, fata de imprejurarea ca minorul si parintii sai au avut ultima resedinta obisnuita in Romania, iar reclamantul locuieste si in prezent aici.
Pe baza probelor administrate, s-a stabilit ca intre parti nu exista perspectiva de reluare a convietuirii si ca separarea lor a avut ca efect o scindare de facto a ocrotirii parintesti, deoarece minorul rezultat din casatorie locuieste in prezent cu mama acestuia, fara a exista un acord intre soti in acest sens.
Fata de evidenta lipsa a unei intelegeri intre parinti cu privire la domiciliul minorului, este dificil de acceptat ca acesta are garantat in mod real si efectiv exercitarea drepturilor parintesti de care trebuie sa se bucure potrivit legii.
S-a apreciat, in raport de sustinerile parintilor si ale autoritatii tutelare, de declaratia minorului si tinandu-se seama si de interesele acestuia, ca este in interesul sau sa locuiasca la mama sa in Belgia, intrucat urmeaza acolo deja cursurile unei scoli, are activitati extrascolare, este bine integrat in colectiv si este foarte atasat de parata, fiind la varsta cand inca mai are nevoie de afectiunea si sprijinul mamei sale.
In justificarea in drept a solutiei sale, prima instanta a invocat prevederile art.5, 16, 30 alin.2, 31 si 32 din Legea nr.272/2004, potrivit carora, copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica si morala, cu echilibrul socio-afectiv, drept ce este afirmat si prin art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. De asemenea, instanta a retinut ca relevanta si optiunea minorului, care a declarat cu ocazia audierii sale ca doreste sa traiasca in Belgia, intrucat in Romania nu ii plac unele lucruri.
Apelul declarat de reclamantul parat impotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.872/A/10.08.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca probatoriul administrat in cauza a relevat ca minorul J.P.D. - care se afla din anul 2009 la mama sa, in Belgia - s-a integrat perfect in comunitatea Woluwe - Saint Lambert si in Colegiul Visitation - La Berliere, ca in acest moment mama sa este cea care ii poate oferi cele mai bune conditii materiale si afective pentru cresterea, educarea si dezvoltarea sa, astfel ca se impune pastrarea solutiei data in cauza de catre prima instanta. S-a aratat, de asemenea, ca sustinerile din motivele de apel privind asa-zisa bulversare a vietii scolare si sociale a copilului nu au fost sustine de nici o proba si ca, acordand prioritate nevoii de ocrotire a interesului superior al copilului, constata ca este in interesul acestuia sa ramana sub supravegherea directa a mamei, unde i s-a stabilit si domiciliul.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs apelantul reclamant, in motivarea recursului sau sustinand ca decizia atacata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 Cod de procedura civila), intrucat:
- la data pronuntarii deciziei recurate, instanta de apel nu a observat faptul ca era in vigoare sentinta civila nr.3851/8.04.2010 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.20328/300/2009 prin care s-a admis cererea reclamantului si s-a dispus incredintarea spre crestere si educare a minorului J.-P.D. in favoarea sa, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului nr.19884/300/2009 (avand ca obiect divort si incredintare minor).
Cum aceasta hotarare este executorie, potrivit legii, instanta de apel avea obligatia de a tine seama si de a o respecta, neputand mentine domiciliul copilului la celalalt parinte.
- intrucat intre partile prezentei cauze se disputa in acelasi timp divortul si incredintarea aceluiasi minor, respectiv in dosarul nr.19884/300/2009, tocmai in interesul superior al minorului se impunea suspendarea prezentei judecati in baza art.244 pct.1 Cod de procedura civila, iar nu solutionarea apelului.
- prin decizia pronuntata, tribunalul a incalcat principiul interesului superior al copilului consacrat prin dispozitiile art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004.
Administrarea probelor solicitate de apelant prin cererea de apel era necesara tocmai prin prisma acestui principiu, instanta de apel avand obligatia sa verifice daca se mentine situatia de fapt avuta in vedere de prima instanta. Se impunea reaudierea minorului ca urmare a timpului scurs intre momentele pronuntarii celor doua hotarari ale instantelor de fond, minorul chiar schimbandu-si pozitia initiala cu ocazia audierii sale in dosarul finalizat prin sentinta civila nr.3851/8.04.2010, cand a declarat ca doreste sa locuiasca in tara cu tatal sau, intrucat nu a reusit sa se integreze in Belgia si sa isi faca prieteni.
Din probele administrate in cauza rezulta ca ambii parinti indeplinesc conditiile necesare pentru cresterea si educarea copilului, insa cu privire la atitudinea copilului - aspectul cel mai important in cauza - nu s-au administrat probe suficiente.
- instanta de apel a incalcat interesul superior al copilului, netinand cont de importanta continuarii si stabilitatii relatiilor firesti cu tatal acestuia, intrucat el a fost cel ce s-a ocupat de cresterea si educarea copilului dupa parasirea domiciliului conjugal de catre mama.
La 12.01.2011 intimata parata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, ca nefondat, aratand in esenta urmatoarele:
- sentinta civila nr.3851/8.04.2010 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, la care face referire recurentul, a fost modificata in tot prin decizia civila nr.1735/R/19.08.2010 a Tribunalului Bucuresti, ce a admis recursul intimatei si a respins cererea formulata de recurent privind incredintarea minorului pe cale de ordonanta presedintiala, pana la solutionarea procesului de divort.
In motivarea acestei solutii, instanta de recurs a aratat ca, simplul fapt al razgandirii minorului de 13 ani cu privire la parintele cu care prefera sa locuiasca, nu justifica urgenta in conditiile art.581 Cod procedura civila, instanta de fond fiind chemata sa actioneze in interesul superior al minorului care nu trebuie interpretat in nici un caz prin simpla validare a dorintelor minorului, mai ales cand pozitia acestuia este oscilanta si fara o baza obiectiva.
In plus, obiectul dosarului nr.20328/300/2009 il constituia cererea de ordonanta presedintiala privind incredintarea provizorie a minorului pana la solutionarea procesului de divort, in timp ce obiectul prezentei cauze este unul distinct, anume stabilirea domiciliului minorului. Tot astfel, hotararea pronuntata in procedura ordonantei presedintiale nu are autoritate de lucru judecat intr-o procedura de drept comun, asa cum este cea din prezenta cauza, neputand nici constitui temei pentru o suspendare a judecatii, conform art.244 pct.1 Cod de procedura civila, dupa cum pretinde recurentul.
De asemenea, cererea de divort formulata de recurent in dosarul nr.19884/300/2009, in raport de care se formulase cererea de ordonanta presedintiala, a fost respinsa ca nesustinuta prin sentinta civila nr.10104/26.10.2010 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, in prezent obiectul acestui dosar fiind dat doar de cererea reconventionala de divort formulata de intimata.
- cat priveste interesul superior al minorului, dupa o trecere in revista a normelor de drept incidente si a practicii judiciare nationale conturate in aplicarea acestora, s-a aratat toate argumentele legale si de fapt justifica imprejurarea ca minorul Paul sa fie incredintat spre crestere si educare intimatei, cu care sa si locuiasca in Belgia, respectiv in Bruxelles.
Astfel, minorul J.P.D. s-a nascut in Paris, avand dubla cetatenie belgiana si franceza, a locuit impreuna cu parintii sai pe toata durata copilariei sale in Paris si apoi in Belgia, stabilindu-se in Romania doar in urma cu 3 ani, cand recurentul si intimata au decis sa se mute in Bucuresti, din ratiuni profesionale. Asadar, minorul este un cetatean strain, vorbitor nativ de limba franceza, care si-a format relatiile sociale in timpul copilariei, in tarile sale de origine Franta si Belgia, acolo unde a si frecventat cursurile gradinitei si mai multor scoli cu predare in limba franceza.
Pe toata durata de timp scursa pana la stabilirea partilor in Bucuresti, minorul a dezvoltat puternice si stranse relatii de familie cu unchii, matusile si verisorii sai din partea mamei, ca si cu bunica materna, toti stabiliti in Belgia, Franta sau Anglia, si a format o serie de relatii de prietenie cu mai multi copii de varsta sa stabiliti in Belgia.
Intimata a subliniat ca perioada petrecuta de minor in Romania este rezumata doar la intervalul 2006 - 2008, in care partile au decis sa se mute in Bucuresti, in apartamentul lor comun, si ca in mod evident copilul este mai atasat de limba si valorile franceze, drept dovada fiind si inscrierea lui pe perioada sederii in Bucuresti la un liceu cu predare in limba franceza - Colegiul Anna de Noailles.
Dupa stabilirea minorului in Belgia in anul 2009, el a fost inscris la Colegiul Visitation - La Berliere, institutie preuniversitara prestigioasa de limba franceza din Bruxelles, referintele emise de aceasta institutie cu privire la minor fiind in sensul unei bune integrari si evolutii a acestuia.
De asemenea, minorul s-a bucurat pe perioada locuirii in Belgia, alaturi de intimata, de cele mai bune conditii de locuit intr-o vila unde acesta beneficiaza de o camera special amenajata pentru nevoile si varsta sa, cu camera de baie proprie.
In opozitie cu aceasta, pe perioada cat minorul s-a aflat in Bucuresti, in ingrijirea tatalui sau, acesta a fost neglijat, existand mai multe ocazii in care tatal sau era nevoit sa plece din Bucuresti si sa-l lase in casa singur pe perioada noptii.
Intimata acuza faptul ca recurentul denota lipsa de preocupare in mod serios cu privire la viata de zi cu zi a minorului, reclamand ca in mai multe ocazii in care acesta din urma s-a accidentat a fost fie neglijat, fie tratat superficial de parintele sau care nu s-a preocupat de a-l duce la doctor. De asemenea, intimata acuza comportamentul recurentului care, in anul 2009, l-a retras in mod repetat si nejustificat pe minor de la cateva scoli din Belgia, unde ea il inscrisese, iar in luna aprilie 2010 dupa ce P. a petrecut vacanta de primavara in Bucuresti, el nu a mai fost lasat sa se reintoarca in Belgia pentru a-si finaliza anul scolar 2009 - 2010. Recurentul s-a opus si la executarea voluntara a hotararilor judecatoresti din aceasta cauza, astfel ca intimata a fost nevoita sa apeleze la concursul autoritatilor din Belgia pentru a reusi sa locuiasca cu fiul sau, astfel cum instantele au decis.
In recurs a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri pentru ambele parti.
Au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri: decizia civila nr.1735/R/19.08.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Civila, in dosarul nr.20328/300/2009, sentinta civila nr.10104/26.10.2010 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.19884/300/2009, documente cu privire la componenta gospodariei din Comuna Woluwe - Saint - Lambert, Bruxelles, Belgia, documente cu privire la inscrierea minorului la Colegiul Saint - Michel, Bruxelles in anul 2010 - 2011, documente cu privire la situatia scolara a minorului la Liceul Francez Anna de Nocilles, o scrisoare de atestare a starii de sanatate a minorului din decembrie 2010 emisa de Spitalul Grigore Alexandrescu, dovezi cu privire la formularea unei plangeri de catre intimata privitoare la nerespectarea de catre recurent a hotararii de stabilire a domiciliului minorului adresata Politiei locale Bruxelles, declaratiile date de minorul Paul Jean Dominique in cadrul acestei proceduri, certificate de ingrijire medicala a minorului, copii ale cererilor de divort formulate de ambele parti - din partea intimatei parate reclamante; proces verbal de notificare a legii intocmit de Jandarmeria Nationala Franceza la 26.12.2010, scrisori ale lui P.B., fise de scolarizare anii 2009 - 2010 si 2010 - 2011, chitante cheltuieli de scolarizare, adeverinta Liceul francez Anna de Noailles, scrisori adresate de avocat Collinet J. Parchetului Procurorului Regal, somatie de punere in executare a sentintei nr.2598/10.03.2010 - din partea recurentului reclamant parat.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de motivele de recurs formulate, Curtea apreciaza ca recursul declarat este nefondat, acesta urmand a fi respins in consecinta pentru argumentele ce se vor arata in cele ce urmeaza.
Este nefondata critica recurentului privitoare la pronuntarea hotararii de apel din prezenta cauza cu nesocotirea celor dezlegate prin sentinta civila nr.3851/8.04.2010 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.20328/300/2004, sentinta care fusese emisa si isi producea efectele la data judecarii apelului din pricina de fata.
Curtea retine ca prin mentionata hotarare judecatoreasca, Judecatoria sectorului 2 a admis cererea recurentului si a dispus in favoarea lui incredintarea provizorie a minorului J.-P.D. pana la solutionarea definitiva a dosarului nr.19884/300/2009 avand ca obiect desfacerea casatoriei partilor.
Asa cum rezulta din cuprinsul acestei hotarari judecatoresti, masura dispusa avea a fi una provizorie, temporara, pana la momentul solutionarii definitive a divortului partilor, fiind luata in cadrul unei proceduri sumare si speciale a ordonantei presedintiale, al carei specific il constituie, printre altele, si imprejurarea ca hotararile luate pe aceasta cale nu se bucura de autoritate de lucru judecat fata de hotararile pronuntate intr-o procedura de drept comun (cum este si cazul in speta) avand chiar acelasi obiect sau doar un obiect aflat in legatura cu al celor dintai.
Prin urmare, instanta de apel nici nu ar fi avut temei de a se raporta in mod obligatoriu la existenta sentintei civile nr.3851/8.04.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 care, de altfel, a fost si infirmata in tot in cadrul recursului exercitat impotriva ei si care a fost solutionat prin decizia civila nr.1735/R/19.-08.2010 (modificandu-se in tot hotararea de prima instanta, in sensul respingerii cererii reclamantului de incredintare provizorie, pe calea ordonantei presedintiale, a minorului).
Cat priveste masura suspendarii prezentei judecati in baza art.244 pct.1 Cod de procedura civila, fata de imprejurarea existentei pe rolul instantelor judecatoresti a dosarului nr.19884/300/2009 in care se judeca cererile reciproce de divort ale partilor, ca si solicitarile lor accesorii privitoare la incredintarea minorului J.-P.D. si stabilirea celorlalte drepturi privitoare la minor, Curtea observa in primul rand ca aceasta critica este invocata omisso medio, adica direct in recurs, fara a face obiectul criticilor si cenzurii in apel, desi aceeasi situatie de fapt se regasea in cauza inca de la data judecatii de prima instanta.
In mod secundar, Curtea considera critica si neintemeiata, dat fiind ca judecata pricinii de fata nu depinde nici in tot si nici in parte de cele ce se vor hotari in dosarul nr.19884/300/2009, cererile privitoare la drepturile parintilor in legatura cu copilul lor minor ce fac obiectul acestor doua cauze fiind independente si neaflate intr-un raport de accesorialitate ori subordonare pentru a se putea sustine ca anume una dintre cel ar fi trebuit judecata inaintea celeilalte.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurentul critica hotararea instantei de apel pentru incalcarea principiului respectarii si asigurarii interesului superior al minorului.
In opinia recurentului, administrarea probelor pe care le-a propus prin cererea de apel era necesara pentru a se verifica daca se mentine situatia de fapt avuta in vedere de judecatorul fondului si, in special, s-ar fi impus reaudierea minorului care si-a schimbat opinia, declarand in dosarul finalizat prin sentinta civila nr.3851/8.04.2010, ca doreste sa locuiasca si sa traiasca in Romania.
Raportat la aceste critici, Curtea observa ca, intr-adevar, prin cererea sa de apel recurentul de astazi a propus incuviintarea si administrarea probelor cu acte, martori si interogatoriul paratei, insa nu a aratat teza probatorie pe care dorea sa o faca prin probele sale, dupa cum nici criticile sale de apel nu relevau imprejurarile expuse prin cererea de recurs, respectiv ca ar fi intervenit modificari ori schimbari in situatia de fapt initiala a cauzei. Tot astfel, nu s-a propus reaudierea minorului sub motivul ca acesta si-ar fi schimbat opinia in privinta optiunii sale asupra locului si parintelui cu care doreste sa traiasca in viitor, cu toate ca aceasta schimbare se petrecuse deja anterior formularii cererii de apel (14.04.2010) de vreme ce ea fusese avuta in vedere de instanta ce a pronuntat sentinta civila nr.3851/8.04.2010.
In plus, Curtea observa ca la termenul din 10.08.2010, instanta de apel a luat in discutie cererea de probatorii formulata in scris, in cuprinsul cererii sale de apel, de catre recurentul reclamant insa nu a putut incuviinta aceste probe deoarece inscrisurile propuse ca probe nu au fost individualizate, pentru probele cu martori si interogatoriu nu au fost indicate tezele probatorii pentru a putea aprecia asupra utilitatii, concludentei si pertinentei acestora in cauza, iar prin intermediul motivelor de apel apelantul nu a indicat faptele personale pe care dorea sa le dovedeasca cu proba cu interogatoriu; toate aceste aprecieri s-au realizat in contextul in care recurentul (apelant in acel stadiu procesual) a lipsit la termenul de discutare a probelor, neputandu-se oferi instantei lamuriri suplimentare asupra probelor, iar parata, cetatean strain cu domiciliul in Belgia, a fost prezenta si a manifestat disponibilitate pentru administrarea probelor (inclusiv a celei cu luarea interogatoriului sau).
Fata de aceasta conduita procesuala adoptata pe parcursul judecatii de apel, se apreciaza ca recurentul nu poate imputa tribunalului necercetarea unor fapte pe care el insusi nu le-a invederat acestuia si pe care instanta nu avea cum sa le presupuna, dupa cum nu poate imputa nici administrarea unor probe pe care el nu le-a propus (cum ar fi reaudierea minorului) sau a acelora pe care, desi le-a propus, nu a aratat imprejurarile ori faptele noi la care aveau sa se refere, imprejurari ori fapte pe care instanta de judecata nu avea cum sa si le imagineze.
Intrucat propriile motive de apel s-au raportat la situatia de fapt initiala a cauzei, si judecata in instanta de apel s-a realizat in aceleasi limite.
Dar dincolo de toate aceste consideratii si chiar avand in vedere schimbarea optiunii initiale a minorului, ca si intregul nou context al cauzei (concretizat in aceea ca de la stabilirea sa in Belgia in iulie 2009 - situatie existenta la data pronuntarii hotararii de prima instanta - acesta a mai fost ulterior si succesiv retinut de parintii sai dupa caz, in Romania si apoi iar in Belgia, cu consecinta retragerii lui de la scolile unde isi urma invatatura si reinscrierii la noile scoli de domiciliu), Curtea apreciaza ca solutia adoptata de catre instantele de fond asigura si garanteaza cel mai bine interesul superior al minorului, al carui drept de domiciliu este disputat in cauza.
Pentru a face aceasta apreciere, Curtea are in vedere ca minorul J.-P.D. s-a nascut la 28.05.1996 la Paris, avand dubla cetatenie franceza si belgiana (filele 15 si 31 dosar fond), din parinti - mama cetatean belgian, iar tatal cetatean roman si francez.
Minorul J.-P.D. este cel de-al patrulea fiu al parintilor sai si singurul minor dintre acestia, ceilalti frati si surori ai sai fiind stabiliti in Belgia si Franta.
Minorul a trait impreuna cu parintii sai pana in anul 2006 in Franta, la Paris, dupa care si in Belgia, fiind inscris la gradinitele si apoi scolile din aceste doua tari. In anul 2006, parintii sai s-au stabilit in Bucuresti, iar pe fondul diferentelor de opinie, in ceea ce priveste deciziile majore din viata lor, in privinta muncii desfasurate si a locului stabilirii lor, acestia s-au separat, tatal ramanand si continuand sa locuiasca in apartamentul sau din Bucuresti, in timp ce mama sa s-a reintors la domiciliul sau anterior din Bruxelles. Intre acestia se afla in desfasurare si procesul de divort si de incredintare a minorului, aflat pe rolul Judecatoriei sectorului 2 si inregistrat sub nr.19884/300/2009.
Asadar, perioada cat minorul s-a aflat pe teritoriul Romaniei, s-a rezumat la aproximativ cei doi ani 2006 - jumatatea lui 2009, cand acesta a fost retinut in Belgia de mama sa.
Pe baza tuturor acestor date, privitoare la copilul minor, Curtea observa ca in mod natural acesta - cetatean strain, vorbitor nativ de limba franceza, care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii sale de pana acum in Franta si respectiv, Belgia - este mult mai atasat valorilor sociale si educationale in care a fost crescut si cu care s-a familiarizat pana in prezent, adica cele existente in aceste doua tari si, de asemenea, ca tot in aceste doua tari se gasesc si persoanele cu care minorul a dezvoltat stranse legaturi de familie (ceilalti frati si surori, ca si rudele mamei sale, unchi, matusi, verisori, bunica materna) ca si de prietenie.
S-a demonstrat in cauza, de asemenea, ca mama este cea care s-a preocupat de cresterea si educarea copilului, supraveghindu-i atent parcursul educational si inscriindu-l la unitati de invatamant din Belgia dotate corespunzator pentru a pregati o dezvoltare si educare sub toate aspectele a copilului minor. Toate referintele despre minor emise de aceste unitati de invatamant (Scoala Montgomery si Colegiul Visitation - La Berliere) au fost in sensul unei bune integrari si adaptari a minorului, confirmandu-se seriozitatea in activitatile scolare si inregistrarea unei evolutii a pregatirii sale scolare, ca si supravegherea lui permanenta si atenta din partea mamei.
In opozitie cu aceasta, pe perioadele de timp cat minorul s-a aflat in Romania, la tatal sau, rezulta ca a fost inscris si a urmat cu intreruperi cursurile colegiului francez Anna de Noailles, insa evaluarile scolare ale copilului nu sunt deloc favorabile si, in plus, conduita sa la scoala demonstreaza ca minorul nu si-a mai pastrat aceeasi seriozitate si disciplina, parintii sai fiind notificati in privinta comportamentului distrat al copilului lor, pentru excluderea de la anumite ore de curs ori pentru lipsa nejustificata de la scoala.
Cat priveste aspectul schimbarii optiunii minorului asupra locului in care acesta doreste sa traiasca, sa isi aiba domiciliul si sa isi urmeze invatatura - dovedit inclusiv prin declaratiile facute de minor la 12.01.2011 in fata Politiei locale zona 5343 (ZP Montgomery) din Bruxelles - Curtea considera ca acest element al cauzei nu poate fi privit in mod izolat, in afara intregului context al pricinii ce se judeca, dupa cum nici nu ar putea el singur sa conduca la adoptarea unei alte solutii in cauza.
Astfel, continutul declaratiei minorului demonstreaza ca schimbarea optiunii acestuia a avut loc pe fondul presiunilor exercitate asupra lui de ambii parinti, care fiecare considera ca este mai bine pentru copil sa locuiasca cu unul sau celalalt si sa urmeze scolile pe care fiecare le alege pentru el, ca si al instabilitatii vietii sale cotidiene si scolare, in mod vadit marcata de conflictul dintre parinti. Pe fondul acestei bulversari totale, descrise de minor care se considera "aruncat dintr-o tara in alta", el isi exprima optiunea asupra locuirii cu tatal sau pe argumentul ca acesta ii ofera mai multa libertate, in timp ce mama este mult mai restrictiva sub acest aspect.
Apreciind ca interesul superior al minorului trebuie urmarit si gasit nu in beneficiile de ordin imediat pe care acesta le resimte in viata sa cotidiana, ci intr-un ansamblu de factori care sa vizeze asigurarea unei bune si echilibrate dezvoltari educationale, morale, fizice si sociale ale copilului viitor adult, si considerand ca cea dintai optiune exprimata de minor (ce a fost audiat in fata primei instante), in sensul locuirii sale in Belgia, este cea mai putin alterata de presiunile si stresul procedurilor judiciare la care acesta a fost supus ulterior atat in Romania, cat si in Belgia, Curtea concluzioneaza ca nu gaseste argumente pertinente si solide de a schimba solutia adoptata in cauza de catre cele doua instante de fond.
Asa cum s-a aratat deja anterior, Curtea considera ca stabilirea domiciliului minorului la mama sa nu face decat sa dea expresie si sa asigure respectarea si aplicarea principiului continuitatii si stabilitatii in cresterea si educarea copilului J.-P.D. (principiu pe care si recurentul il invoca in motivele sale), mai atasat valorilor educationale si sociale din tara sa de origine prin relatiile de familie pe care le are cu rudele din tara sa, prin relatiile de prietenie dezvoltate pana in prezent acolo, ca si prin aceea ca cea mai mare parte a vietii sale a trait, a crescut si s-a format in tarile sale de origine (Franta si Belgia).
Toate aceste date privitoare la persoana minorului nu pot fi nici sterse si nici diminuate ca importanta de evenimentele de data recenta la care acesta a fost supus in urma deciziilor parintilor sai, privitoare la mutarea lor in Bucuresti si apoi a separarii lor, cand minorul a ramas sa locuiasca impreuna cu tatal sau in Bucuresti dupa parasirea noului lor domiciliu comun de catre mama, timp in care recurentul a fost singurul care s-a ocupat de copil.
Aceasta imprejurare nu poate fi rupta din contextul cauzei, parasirea domiciliului de catre intimata si, implicit si a minorului, producandu-se doar din pricina neintelegerilor care au aparut in relatia sa cu recurentul. Nici o alta proba a cauzei nu a demonstrat si, de altfel, nici recurentul nu a sustinut ca intimata si-ar neglija copilul, ca nu si l-ar dori ori ca i-ar fi indiferenta viata si evolutia viitoare a acestuia. Probatoriul cauzei demonstreaza cu prisosinta contrariul.
In considerarea tuturor acestor argumente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
2