Actiune in constatarea nulitatii unui testament. Conditii de valabilitate. Intentia de a gratifica a testatorului.
Cod Civil, art.480, art.644, art.650, art.651, art.800, art.802, art.858, art.860
Reprosand instantei de apel incalcarea sau aplicarea gresita in cauza a prevederilor art.800 Cod Civil, recurenta porneste de la o ipoteza care nu are corespondent in cuprinsul acestei norme, si anume aceea ca transmisiunea succesorala testamentara este valabila numai daca a fost realizata cu intentia de a gratifica persoana in favoarea careia s-a testat.
Or, astfel cum reiese din prevederile art. 800 si art. 802 Cod Civil, legiuitorul a conditionat valabilitatea testamentului de respectarea conditiilor de forma prescrise de lege, stabilind totodata ca efectele acestui act juridic se produc odata cu producerea evenimentului incetarii din viata a testatorului.
Testamentul a carui nulitate o invoca recurenta parata reclamanta este in mod evident un act juridic mortis causa, si este intocmit in forma autentica prescrisa prin art. 858 teza a II-a coroborat cu art. 860 Cod Civil, astfel ca acesta corespunde intrutotul cerintelor care rezida din prevederile art. 800 si art.802 Cod Civil.
Mai mult, transmisiunea care se realizeaza in puterea acestuia este una cu titlu gratuit, nefiind ceruta vreo contraprestatie din partea succesibililor instituiti beneficiari ai dispozitiei testamentare care sa conditioneze efectul translativ de proprietate recunoscut prin art. 644 teza I-a Cod Civil.
Imprejurarea ca, anterior decesului, testatorul a incheiat cu aceleasi persoane in favoarea carora a testat si acte juridice cu titlu oneros (antecontract de vanzare cumparare) cu privire la bunuri care ulterior s-au regasit in masa succesorala nu poate afecta mentionatele caracteristici ale testamentului, efectele acestui din urma act (transmiterea dreptului de proprietate) producandu-se de sine statator, in puterea prevederilor art. 650-651 raportat la art. 644 teza I-a din C.civ., fara vreo relationare cu actele juridice intre vii (ale caror efecte similare ar fi fost apte sa se produca in puterea dispozitiilor art. 1073-1074 C.civ).
Altfel spus, dispozitiile art.800 C.civ nu pot fi interpretate in sensul ca o persoana ar putea testa in favoarea alteia numai pentru ratiuni care tin exclusiv de sfera afectiva, de recunostinta, iar nu si pentru ratiuni care ar tine de intentia testatorului de a se descarca de obligatii pecuniare contractate/asumate de acesta in timpul vietii.
O atare interpretare ar fi de natura a aduce atingere caracterului exclusiv si absolut al dreptului de proprietate, astfel cum acesta este consfintit prin art. 480 C.civ., pentru ca ar restrange posibilitatea oricarei persoane de a dispune in mod liber, potrivit intereselor proprii, de bunurile sale prin acte intre vii si/sau acte mortis causa. (Decizia civila nr. 406R din data de 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, reclamantii P.I. si P.D. au chemat in judecata pe parata I.N. solicitand ca prin hotararea care se va pronunta: sa se constate deschisa succesiunea defunctului B.C. (decedat la 03.01.2008); sa se constate ca mostenitori ai defunctului sunt reclamantii, in calitate de legatari universali; sa se constate ca masa succesorala este formata din apartamentul nr. 1 situat in Bucuresti, sector ...., str. O. nr. ..., corp ..., parter; sa se constate ca testamentul autentificat sub numarul 3306/10.12.2007 a fost revocat indirect prin testamentul autentificat sub numarul 2129/12.12.2007; sa se anuleze certificatul de legatar nr. 3/24.01.2008 eliberat de BNP Expert; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat in esenta ca defunctul a intocmit un testament pe numele reclamantilor, la data de 12.12.2007, testament prin care i-a instituit legatari universali. Aceste testament a revocat testamentul anterior intocmit in favoarea paratei.
In drept, au fost invocate prevederile art. 802, 920, 921 Cod Civil, art. 88 alin. 1 din Legea nr.36/1995.
Parata a formulat intampinare, solicitand pe aceasta cale respingerea actiunii. A aratat ca reclamantii l-au determinat pe defunct sa intocmeasca testamentul din data de 12.12.2007 prin manopere dolosive, fiind un caz clasic de viciu de consimtamant prevazut de art. 960 Cod Civil, testatorul fiind indus in eroare cu privire la continutul actului pe care l-a semnat. Defunctul a mers la notariat - in sustinerea paratei - avand convingerea ca va perfecta antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub numarul 3755/01.08.2005, act completat de actele aditionale cu nr.3551/19.08.2004, 3755/2005, 1064/2007, acest lucru fiind spus paratei de defunct in prezenta unor vecini.
A mai sustinut parata ca starea de degradare fizica si psihica a testatorului era atat de avansata la data respectiva, incat are convingerea ca nu a mai fost in stare sa citeasca ceea ce i s-a dat sa semneze, avand ferma convingere ca semneaza un act privitor la vanzarea pentru care anterior incheiase antecontract de vanzare cumparare cu reclamantii. La intoarcerea de la notariat a declarat ca, in sfarsit, a scapat si de reclamant facandu-i vanzarea.
De asemenea s-a aratat ca niciodata reclamantii nu l-au ajutat pe defunct.
La data de 09.06.2008, parata a depus cerere reconventionala prin care a solicitat anularea testamentului autentificat sub numarul 2128/12.12.2007.
In motivarea acestei cereri s-a aratat ca testamentul este un act unilateral, esentialmente gratuit, insa din toate actele incheiate de defunct cu reclamantii rezulta ca raporturile dintre acestia erau esentialmente pecuniare; defunctul nu a avut intentia de a intocmi un testament, ci intentia acestuia a fost de a perfecta actele de vanzare cumparare asupra subsolului si bucatariei de vara din imobilul situat in Bucuresti, str.O. nr. ....., corp B.
De asemenea s-a aratat ca testamentul este nul pentru ca, in aceeasi zi, defunctul - aflat sub influenta morfinei - a incheiat o conventie mutus disensus, un antecontract de vanzare cumparare si un testament asupra aceluiasi imobil, iar expresia "am citit" si semnatura nu par a fi ale defunctului; suma de 31.000 euro nu a fost niciodata platita defunctului.
In drept s-au invocat prevederile art. 960-961 Cod Civil.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 02.109.2008 parata a aratat ca solicita anularea testamentului nr. 2120/12.12.2007 pentru vicierea consimtamantului testatorului prin sugestie si captatie, acesta fiind indus in eroare asupra actului pe care il incheie. Prin acest testament nu se revoca expres testamentul anterior intocmit in favoarea paratei, asa cum defunctul a procedat atunci cand a revocat testamentul intocmit in favoarea nepoatei lui.
Prin sentinta civila nr.3227 pronuntata la 05.05.2009, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis cererea principala si a respins cererea reconventionala ca neintemeiata; a constatat deschisa succesiunea defunctului B.C., decedat la data de 03.01.2008; a constatat ca mostenitorii acestuia sunt reclamantii P.I.C. si P.D., in calitate de legatari universali; a constatat ca masa succesorala este compusa din: apartamentul format din doua camere si dependinte situat in Bucuresti, sector ...., str. O. nr. ..., corp ..., parter, ap. ...; a obligat parata sa achite reclamantului suma de 3019, 3 lei reprezentand cheltuieli de judecata, taxa judiciara si onorariu avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca la data de 03.01.2008 a decedat B.C., cu ultimul domiciliul in Bucuresti, sector ...., str. O. nr. ..., corp ..., parter, ap. ..., iar in urma dezbaterii succesiunii acestuia in cadrul procedurii notariale, a fost emis certificatul de mostenitor nr.3 din data de 24.01.2008 eliberat de BNP "E", prin care s-a constatat ca singura mostenitoare este parata, in calitate de legatara universala, careia ii revine intreaga masa succesorala.
Din testamentul autentificat sub numarul 2129 din data de 12.12.2007 la BNP V.C. si Asociatii reiese ca testamentul paratei autentificat sub numarul 3306 din data de 10.12.2007 la BN E. era revocat la data cand s-a solicitat emiterea certificatului de legatar, astfel ca parata nu avea calitatea de mostenitoare a defunctului.
Potrivit art. 920 din Cod Civil, un testament nu poate fi revocat, in tot sau in parte, decat sau prin un act legalizat de judecatoria competenta, care act va cuprinde mutarea vointei testatorului, sau prin un testament posterior, iar, potrivit art. 921 Cod Civil "testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior".
In cauza, defunctul nu a revocat in mod expres testamentul paratei, insa instituindu-i legatari universali pe reclamanti este clara intentia acestuia de a revoca testamentul autentificat sub numarul 3306 din data de 10.12.2007 la BNP E., intre cele doua legate fiind o contrarietate, respectiv o imposibilitate de executare concomitenta, cumulativa datorata intentiei testatorului.
De asemenea, prima instanta a retinut ca, din actele semnate anterior de defunct, respectiv conventia mutuus dissensus autentificata sub numarul 2127 din 12.12.2007 la BNP V.C. si Asociatii, extras CF 38696, antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub numarul 2128 din 12.12.2007 la BNP V.C. si Asociatii, reiese in mod clar intentia autorului de a lasa bunurile sale reclamantilor si nu se poate interpreta ca autorul, prin cele doua legate, ar fi instituit ca legatari universali atat pe reclamanti cat si pe parata.
In ceea ce priveste testamentul reclamantilor, s-a retinut ca acesta indeplineste toate conditiile de validitate prevazute de lege si nu este afectat de vreun viciu de consimtamant.
Dolul invocat de parata reclamanta, sub forma captatiei si sugestiei, nu a fost dovedit de catre aceasta, avand in vedere ca din probele administrate in cauza nu a reiesit utilizarea de catre reclamanti a unor mijloace viclene, directe sau indirecte, prin care sa il indeparteze pe defunct de mostenitorii sai, martora N.N.A. aratand ca defunctul nu a fost indepartat de alte persoane.
In ce priveste motivul de nulitate invocat de parata reclamanta, respectiv eroarea obstacol, in sensul ca defunctul a dorit sa definitiveze actele de vanzare cumparare asupra subsolului si bucatariei de vara ce face parte din imobilul situat in strada Bucuresti, sector ...., str. O. nr. ..., corp ..., parter, ap. ...si nu sa testeze in favoarea reclamantilor, instanta de fond l-a apreciat de asemenea neintemeiat.
Defunctul a incheiat cu reclamantii antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub numarul 1213 din data de 22.03.2004 la BNP A.S., contractul de comodat legalizat sub numarul 3101 din data de 22.03.2003 la BNP A.S., actele aditionale autentificate sub numerele 3551 din 19.08.2004, 3755 din data de 01.08.2005, 1064 din data de 01.03.2007, la BNP A.S., insa, prin conventia mutuus dissensus autentificata sub numarul 2127 din 12.12.2007 la BNP V.C. si Asociatii, au desfiintat antecontractul de vanzare cumparare numarul 1213 din data de 22.03.2004 si au incheiat un antecontract asupra intregului apartament; ulterior, acesta a testat intregul imobil in favoarea reclamantilor, aceasta fiind ultima sa vointa. Acest lucru reiese din succesiunea cererilor de autentificare si din succesiunea numerelor de autentificare a celor trei acte juridice, acte perfect valabile, avand in vedere faptul ca prin incheierea antecontractului, bunul nu a iesit din patrimoniul defunctului, el dispunand liber de acesta prin testament, urmand ca neexecutarea obligatiei asumata prin antecontract sa fie sanctionata juridic.
Intr-adevar, defunctul a incheiat in data de 12.12.2007 trei acte juridice, insa acestea sunt perfect valabile, chiar daca unul este patrimonial si altul este cu titlul gratuit.
Martorii audiati au declarat ca ar sti de la defunct ca acesta dorea ca imobilul sa ii revina paratei, iar cu reclamantii dorea sa definitiveze actele asupra bucatariei si subsolului, insa aceste declaratii nu pot infrange mentiunea defunctului cuprinsa in actele notariale "am citit", urmata de semnatura, stiut fiind ca cele constatate personal de notar pot fi infrante prin procedura falsului, ceea ce nu s-a intamplat in cazul de fata.
Totodata, sustinerile paratei reclamante in sensul ca defunctul nu a fost ingrijit de reclamanti, ca reclamantii i-ar fi imprumutat bani defunctului pe care acesta ar fi trebuit sa ii inapoieze, ca doar reclamanta a avut grija de defunct din anul 1998, nu au relevanta in cauza, din moment ce defunctul si-a exprimat ultimul act de vointa prin testamentul instituit in favoarea reclamantilor.
Sustinerea paratei-reclamante, in sensul ca defunctul nu a primit niciodata banii mentionati in antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub numarul 2128 din 12.12.2007 la BNP V.C. si Asociatii, a fost de asemenea apreciata ca lipsita de relevanta, fiind fara consecinte juridice asupra testamentului, iar anularea antecontractului pentru inexistenta pretului nu s-a solicitat de catre defunct sau mostenitorii acestuia, in procesul de fata, discutandu-se care sunt mostenitorii defunctului.
In ce priveste starea psihica a defunctului de la momentul intocmirii testamentului, instanta a retinut ca la dosar nu s-a depus nici un act medical din care sa reiasa ca defunctul ar fi suferit de vreo boala incurabila sau ar fi fost sub tratament cu morfina; mai mult, se poate observa ca cele doua testamente contrare au fost facute la doua zile diferenta, fiind greu de crezut ca starea sa s-a deteriorat atat de mult in doua zile, incat sa nu isi dea seama, la al doilea act, de consecintele juridice ale acestuia.
Fata de cele retinute, instanta de fond a constatat ca in mod gresit parata a declarat ca este mostenitoarea defunctului, testamentul sau fiind revocat de cel intocmit ulterior in favoarea reclamantilor, chiar daca acesta nu a fost inregistrat la RNTA, inregistrarea nefiind o conditie de validitate.
Drept urmare, prima instanta a constatat ca certificatul de mostenitor este lovit de nulitate intrucat a fost emis pe numele unei persoane care nu are calitatea de mostenitor si, in temeiul art. 88 din Legea 36/1995, a dispus anularea certificatului de mostenitor nr. 03 din 24.01.2008 eliberat de BNP " E.".
Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata I.V.N.
In motivarea apelului, s-a aratat in esenta ca instanta de fond a ignorat faptul ca lipsa mentiunii revocarii testamentului intocmit de defunct in favoarea sa evidentiaza tocmai faptul ca testatorul, aflat intr-o avansata degradare fizica si psihica premergatoare mortii, era indus in eroare cu privire la actul semnat, cu atat mai mult cu cat, la momentul semnarii testamentului in favoarea reclamantilor, defunctul a semnat mai multe acte, respectiv cele privind instrainarea.
Este evident - in sustinerea apelantei - ca semnarea si a altor inscrisuri concomitent cu semnarea testamentului constituie o manopera dolosiva menita sa abata atentia celui ce le semna de la cuprinsul inscrisurilor.
Mai mult, instanta a trecut cu vederea faptul ca reclamantii parati nu au facut nici o dovada certa cu privire la plata sumei de 31.000 euro, plata care nu a fost dovedita si care a fost adusa, in contextul inscrisurilor semnate de defunct, de asemenea, ca o manopera dolosiva.
Imprejurarea ca defunctul afirma incasarea acestei sume in actul suspensiv face dovada numai pana la proba contrarie. Or, aceasta plata nu a fost dovedita prin nici o alta proba, imposibilitatea reclamantilor de a produce vreo proba in acest sens fiind de natura sa ridice problema bunei credinte a acestora.
Instanta a trecut cu superficialitate peste aceste imprejurari care dovedesc ca testamentul lasat de defunct in favoarea reclamantilor parati este lipsit de esenta naturii sale juridice de act gratuit.
Daca defunctul ar fi avut si alte bunuri in afara de imobilul ce constituie obiectul conventiei incheiata cu reclamantii parati testamentul ar fi avut o justificare, or in absenta altor bunuri si valori, testamentul este doar un inscris formal.
Instanta de fond a retinut ca actele au fost semnate de defunct si ca notarul i-a luat acestuia consimtamantul, fapt necontestat de parata reclamanta, care nici nu a inteles sa se inscrie in fals, cu privire la semnatura, parata reclamanta a sustinut insa ca vointa juridica a defunctului a putut fi usor inselata avand in vedere starea sanatatii sale, de altfel decesul producandu-se la doar doua zile de la deplasarea la notar.
S-a mai sustinut ca fraza privitoare la asa zisa recunostinta a defunctului fata de reclamantii parati este evident formala, fiind trecuta in actele de aceasta natura de catre notarii publici tocmai pentru a sublinia caracterul gratuit al testamentului.
Or, instanta in mod gresit a retinut ca testamentul demonstreaza "intentia autorului de a sanctiona juridic neexecutarea obligatiei asumata prin antecontract".
O alta critica a fost in sensul ca instanta de fond a nesocotit total probele administrate de parata reclamanta din care rezulta clar imprejurarea ca numai testamentul lasat in favoarea sa indeplineste conditiile de valabilitate prevazuta de lege, constituind un act firesc de recunostinta pentru faptul ca i-a stat alaturi defunctului.
Instanta a judecat in mod automatic, considerand ca actul prin care a dispus defunctul in favoarea reclamantului parat, fiind in ordine cronologica ultimul, reprezinta vointa reala a defunctului.
Prin decizia civila nr. 166/16.02.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a V-a civila a fost respins apelul astfel formulat, ca nefondat si s-a dispus obligarea apelantei la plata catre intimati a sumei de 1.500 lei ci titlu de cheltuieli de judecata
Pentru a dispune astfel, instanta de apel a retinut in esenta ca lipsa mentiunii revocarii exprese a testamentului intocmit de testator in favoarea paratei reclamante este lipsita de relevanta in conditiile in care, conform art. 921 Cod civil, "testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior".
Sustinerea paratei in sensul ca tocmai lipsa mentiunii revocarii exprese a testamentului, intocmit in favoarea sa, constituie dovada erorii in care s-a aflat defunctul testator, nu poate fi primita.
Nu numai faptul ca testatorul a semnat testamentul facand mentiune despre faptul ca a citit actul semnat dar, mai mult, la fila 186 din dosarul de fond, s-a depus cererea nr. 5444/12.12.2007 adresata de defunct BNP, prin care acesta a solicitat redactarea si autentificarea "testamentului cu privire la imobilul situat in Bucuresti, str. O. nr. .... sector ....". Parata reclamanta nu a contestat nici scrisul si nici semnatura ca apartinand defunctului.
Cerand, asadar, redactarea si autentificarea testamentului, defunctul avea reprezentarea exacta a actului pe care urma sa il semneze.
Este adevarat ca testatorul a decedat la scurta vreme (respectiv la 3.01.2008, iar nu la doar doua zile cum afirma apelanta) de la intocmirea testamentului in favoarea reclamantilor (12.12.2007), dar tot atat de adevarat este si faptul ca, pe de o parte, nici testamentul in favoarea paratei reclamante nu a fost intocmit cu mult timp inainte de intervenirea decesului testatorului, ci cu doar 2 zile inainte de cel intocmit in favoarea reclamantilor parati (respectiv la 10.12.2007), iar pe de alta parte, parata reclamanta nu a facut nici o dovada in sensul ca boala de care testatorul ar fi suferit il facea incapabil pe acesta sa citeasca un act ori sa aiba reprezentarea asupra actului semnat, dar mai ales nu a dovedit parata reclamanta ca o asemenea incapacitate ar fi intervenit in cele 2 zile scurse de la semnarea unui act identic in favoarea sa.
Acceptand, in raport de data survenirii decesului, ca starea sanatatii testatorului era precara la momentul semnarii testamentului, nu se poate retine ca aceasta determinase o neputinta fizica si mai ales psihica a acestuia, avand in vedere ca totusi la interval de doar de 2 zile defunctul s-a deplasat la biroul notarial pentru semnarea celor doua testamente.
Ca testatorul avea cunostinta de natura actelor ce avea sa incheie rezulta, asa cum s-a aratat mai sus, din chiar faptul ca a formulat o cerere in sensul autentificarii testamentului, completand, cu aceeasi ocazie, o cerere separata pentru intocmirea unui antecontract de vanzare - cumparare, in ambele cereri fiind mentionat obiectul actelor juridice, adresa si chiar descrierea prin indicarea suprafetei construite si a terenului.
Plata sau nu a pretului convenit de defunct si reclamantii-parati este corect retinuta de prima instanta ca irelevanta, in raport de faptul ca aceasta nu constituie o cerinta de valabilitate a testamentului.
In orice caz insa, tocmai intocmirea antecontractului de vanzare cumparare pentru intreg imobilul demonstreaza, pe de o parte, ca defunctul , contrar sustinerilor paratei reclamante, nu s-a deplasat la notariat exclusiv cu intentia de a perfecta contractul de vanzare cumparare asupra subsolului si bucatariei, conform invoielii partilor intervenita in anul 2004, iar pe de alta parte, demonstreaza, asa cum corect a retinut prima instanta, dorinta defunctului de a instraina imobilul si implicit primirea pretului, iar intocmirea testamentului ca o garantie in favoarea reclamantilor-parati pentru situatia survenirii decesului mai inainte de perfectarea contractului de vanzare cumparare.
In conditiile in care testamentul, ca si dispozitiile pe care le cuprinde, sunt acte juridice esentialmente revocabile, iar intocmirea unui testament nou, posterior, care fara a revoca expres pe cel anterior contine dispozitii contrare cu dispozitiile testamentului anterior (art. 921) constituie un caz de revocare voluntara tacita a celui anterior, si cum testamentul nou a fost intocmit cu respectarea formelor solemne prevazute de lege, iar testatorul a avut capacitatea de a testa si consimtamantul neviciat, nu se poate retine ca instanta de fond a dat in mod "automatic" eficienta testamentului posterior in raport de cel anterior..
In baza art.274 alin.1 C.pr.civ., retinand culpa procesuala a apelantei, a retinut instanta obligatia acesteia de a plati suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimati, reprezentand onorariu de avocat dovedit cu chitanta nr.44/30.12.2009.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta.
In motivarea recursului se arata in esenta ca decizia atacata s-a pronuntat cu incalcarea art. 800 Cod civil sau cu aplicarea gresita a acestui text de lege, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.cpr.civ.
Potrivit art. 800 Cod civil, testamentul este un act de dispozitie cu titlu gratuit. Or, instanta de apel motiveaza validitatea ultimului testament lasat de defunct in favoarea intimatilor-reclamanti-parati ca fiind "o garantie in favoarea reclamantilor-parati pentru situatia survenirii decesului mai inainte de perfectarea contractului de vanzare cumparare".
Mai mult decat atat, instanta motiveaza validitatea testamentului si pe faptul ca intocmirea antecontractului de vanzare-cumparare pentru intregul imobil (care de altfel constituia intreaga avere a defunctului) pe faptul ca defunctul nu s-a deplasat la notariat exclusiv cu intentia perfectarii contractului de vanzare-cumparare asupra subsolului si bucatariei, conform invoielii intervenita in anul 2004 si demonstreaza dorinta defunctului de a instraina imobilul si implicit de a demonstra primirea pretului prin intocmirea testamentului.
Este evident, prin urmare, ca testamentul lasat de defunct in favoarea reclamantilor-parati este doar un act menit sa perfecteze tranzactia partilor privind instrainarea imobilului si nicidecum un act gratuit.
Aceasta fiind situatia, solicita recurenta ca instanta de recurs sa constate ca prin intocmirea acestui testament s-a urmarit nu incheierea unui act de liberalitate cum prevede expres art. 800 din Codul civil, ci un act oneros de instrainare a imobilului ce formeaza obiectul material al litigiului.
Subliniaza recurenta faptul ca notarul instrumentator C.E.D. din cadrul B.N.P. V.C. si Asociatii din Bucuresti, a incalcat dispozitiile legale privind comunicarea testamentului, la data autentificarii lui, catre Camera Notarilor Publici, fapt ce l-a determinat pe notarul care a emis Certificatul de Mostenitor sa intocmeasca formalitatile de dezbatere a succesiunii dupa ce i s-a comunicat de catre Camera Notarilor ca testamentul autentificat sub nr. 3306 din 10.12.2007 de N.P. C.E. nu a fost revocat. Abia dupa emiterea Certificatului de Mostenitor, cu intarziere s-a primit comunicarea existentei celui de-al doilea testament in acest sens instanta poate vedea inscrisurile anexate.
Din toate cele de mai sus rezulta - in sustinerea recurentei - ca testamentul autentificat sub nr. 2129 din 12.12.2007, ascunde in forma autentica un act cu titlu oneros, privind vanzarea imobilului, fiind orice altceva in afara de testament cum este intitulat.
De altfel chiar instanta in motivarea sa retine ca intentia intocmirii actului respectiv nu era de a gratifica pe reclamantii-parati cu imobilul respectiv, ci de a-l instraina catre acestia.
Considera recurenta ca acest motiv este suficient pentru ca instanta de recurs sa observe incalcarea dispozitiilor legale privitoare la testament care, in speta, in loc sa fie un act gratuit este un act cu titlu oneros.
In drept, s-au invocat prevederile art. 299 si urmatoarele Cod proc. civ., art. 304 pct. 9 teza a II-a si teza a III-a, art. 306 pct. 3, art. 312 alin.1 teza I si art. 312 pct. 3 Cod proc. civ. si a celor din petitul cererii.
Analizand recursul in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin art. 304 Cod Proc.Civ., Curtea constata caracterul nefondat al recursului.
Considerentele avute in vedere sunt urmatoarele:
Potrivit art. 800 C.civ. "Nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decat cu formele prescrise de lege pentru donatiuni intre vii sau prin testament".
Prin art. 802 C.civ. este definit testamentul ca fiind "un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau".
Reprosand instantei de apel incalcarea sau aplicarea gresita in cauza a prevederilor art.800 C.civ., recurenta porneste de la o ipoteza care nu are corespondent in cuprinsul acestei norme, si anume aceea ca transmisiunea succesorala testamentara este valabila numai daca a fost realizata cu intentia de a gratifica persoana in favoarea careia s-a testat.
Or, astfel cum reiese din normele juridice enuntate, legiuitorul a conditionat valabilitatea testamentului de respectarea conditiilor de forma prescrise de lege, stabilind totodata ca efectele acestui act juridic se produc odata cu producerea evenimentului incetarii din viata a testatorului.
Testamentul a carui nulitate o invoca recurenta parata reclamanta este in mod evident un act juridic mortis causa, si este intocmit in forma autentica prescrisa prin art. 858 teza a II-a coroborat cu art. 860 C.civ., astfel ca acesta corespunde intrutotul cerintelor care rezida din prevederile art. 800 si art.802 C.civ.
Mai mult, transmisiunea care se realizeaza in puterea acestuia este una cu titlu gratuit, nefiind ceruta vreo contraprestatie din partea succesibililor instituiti beneficiari ai dispozitiei testamentare care sa conditioneze efectul translativ de proprietate recunoscut prin art. 644 teza I-a C.civ.
Imprejurarea ca, anterior decesului, testatorul a incheiat cu aceleasi persoane in favoarea carora a testat si acte juridice cu titlu oneros (antecontract de vanzare cumparare) cu privire la bunuri care ulterior s-au regasit in masa succesorala nu poate afecta mentionatele caracteristici ale testamentului, efectele acestui din urma act (transmiterea dreptului de proprietate) producandu-se de sine statator, in puterea prevederilor art. 650-651 raportat la art. 644 teza I-a din C.civ., fara vreo relationare cu actele juridice intre vii (ale caror efecte similare ar fi fost apte sa se produca in puterea dispozitiilor art. 1073-1074 C.civ).
Altfel spus, dispozitiile art.800 C.civ nu pot fi interpretate in sensul ca o persoana ar putea testa in favoarea alteia numai pentru ratiuni care tin exclusiv de sfera afectiva, de recunostinta, iar nu si pentru ratiuni care ar tine de intentia testatorului de a se descarca de obligatii pecuniare contractate/asumate de acesta in timpul vietii.
O atare interpretare ar fi de natura a aduce atingere caracterului exclusiv si absolut al dreptului de proprietate, astfel cum acesta este consfintit prin art. 480 C.civ., pentru ca ar restrange posibilitatea oricarei persoane de a dispune in mod liber, potrivit intereselor proprii, de bunurile sale prin acte intre vii si/sau acte mortis causa.
Sustinerea potrivit careia notarul instrumentator care a autentificat testamentul nr. 2129/2007 nu a procedat la comunicarea acestui act juridic catre Camera Notarilor Publici constituie o critica formulata omisso medio, nefiind supusa aceasta chestiune controlului judiciar facut in etapa apelului.
Cum recursul este o cale de atac in cadrul careia se analizeaza - potrivit cu exigentele art.304 partea introductiva coroborat cu art.299 din C.pr.civ. - exclusiv aspectele care intereseaza legalitatea deciziei instantei de apel, Curtea constata ca mentionata critica a recurentei nu are corespondent in hotararea recurata, astfel ca nu poate constitui suportul unei analize circumscrise exigentelor art. 304 C.pr.civ.
Avand in vedere considerentele expuse si dispozitiile legale mentionate, Curtea constata caracterul nefondat al criticilor aduse de recurenta deciziei atacate cu recurs, urmand a dispune, in baza art. 312 C.cpr.civ., respingerea recursului astfel sustinut.
Constatand ca, fata de solutia retinuta, recurenta este parte cazuta in pretentii in sensul art. 274 C.civ., Curtea va dispune obligarea acesteia la plata catre intimati a cheltuielilor de judecata ocazionate de recursul pendinte, cuantumul acestora fiind de 1000 lei (onorariu asistenta juridica).