Oferta reala urmata de consemnatiune. Nulitate procedura. Necesitatea unei vatamari
Codul civil, art. 1114-1121
Codul de procedura civila, art. 586-590
Neregularitatile privind notificarea si consemnarea sumei datorate in favoarea creditoarei nu pot conduce la nulitatea procedurii in conditiile in care parata nu poate invoca vreo vatamare pentru aceasta, in raport cu atitudinea sa de refuz de a incasa chiria platita de catre reclamanta, atitudine manifestata pe tot parcursul procedurii de judecata
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 286/8.02.2010)
Prin decizia comerciala nr.16A/25.05.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, in dosarul nr. 45378/3/2007, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelanta MDG SRL, in contradictoriu cu intimata SC AR SRL, impotriva sentintei civile nr. 8828/4.06.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 3718/299/2007.
Pentru a pronunta aceasta decizie tribunalul a retinut in esenta ca motivul de apel privind gresita transformare a actiunii principale si gresita solutionare a exceptiei invocate de parata cu privire la aceasta este neintemeiat, deoarece aceasta problema nu a mai fost pusa in discutie de catre parata in recursul declarat impotriva sentintei de declinare a competentei, sentinta prin care s-a stabilit obiectul pricinii. In acest sens, tribunalul a luat act de transformarea actiunii in constatare in actiune in realizare conform art.132 alin.2 pct.4 din Codul de procedura civila, iar sentinta de declinare a fost confirmata de catre instanta de recurs.
Avand in vedere ca obiectul judecatii il constituie cererea de validare a ofertei reale de plata, tribunalul a apreciat ca neintemeiate si criticile apelantei referitoare la lipsa concilierii prealabile si consecintele juridice ale acesteia, ceea ce a solicitat reclamantul nefiind satisfacerea unei pretentii, ci prevenirea unei eventuale pretentii ale paratei.
In ce priveste critica referitoare la numarul platilor validate si aceasta a fost considerata nefondata de catre tribunal deoarece pe parcursul judecarii cauzei, pana la pronuntarea sentintei apelate au devenit exigibile mai multe chirii, iar validarea sau invalidarea consemnatiunii se putea pronunta, deoarece solicitarea de validare a mai multor plati a fost determinata de trecerea timpului, fiind astfel incidenta situatia prevazuta de art. 132 alin.2 pct. 2 din Codul de procedura civila.
Referitor la regularitatea consemnarilor, tribunalul a considerat ca in mod corect prima instanta a apreciat ca sunt efectuate conform legii, singura incalcare invocata, a dispozitiilor art. 588 Codul de procedura civila, nu rezulta ca ar fi determinat prejudicii apelantei. Ca atare este lipsit de relevanta faptul ca s-a facut consemnarea odata cu somatia intrucat apelanta a refuzat primirea platii.
Chestiunea renegocierii chiriei si a consecintei lipsei unui acord asupra cuantumului acesteia, dupa expirarea perioadei de trei ani prevazuta de art. 90 din contract, a fost apreciata de catre instanta de apel ca fiind de asemenea solutionata corect de catre prima instanta, intrucat singura chirie negociata si acceptata de ambele parti a fost aceea de 38.000 Euro anual, propunerile paratei comunicate reclamantei dupa expirarea perioadei de trei ani nefiind acceptate de aceasta.
Instanta de apel a avut in vedere si dispozitiile art. 970 alin 1 din Codul civil care stabilesc obligatia partilor de a executa cu buna credinta conventiile, nefiind astfel imputabil intimatei esecul negocierilor.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta, ce a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea recursului, se sustine ca sentinta este nelegala, fiind intrunite motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 9 si de art.304 pct.7 din Codul de procedura civila, dupa cum urmeaza:
In primul rand se sustine analiza si dezlegarea gresita a motivului de apel privind nelegalitatea transformarii cererii principale din actiune in constatare in actiune in realizare (validare plati), cu consecinte si asupra motivului de apel referitor la lipsa concilierii prealabile.
Recurenta considera ca motivele retinute de instanta de apel sunt straine de natura pricinii, deoarece hotararea de declinare nu are nici o legatura cu sustinerile apelantei. Dispozitiile art. 132 alin.2 pct. 4 din Codul de procedura civila, se mai sustine, opereaza numai cu mentinerea obiectului si a cauzei actiunii initial inregistrata (adica doar daca reclamanta ar fi solicitat obligarea debitorului la plata efectiva a debitului).
Procedura speciala prevazuta de art. 589 din Codul de procedura civila, reprezenta de fapt o cerere noua a reclamantei, diferita de actiunea in constatare declaratorie formulata initial.
In al doilea rand recurenta critica si considerentele tribunalului referitoare la numarul platilor validate si regularitatea consemnarilor efectuate de intimata, deoarece incalcarea dispozitiilor procedurale de stricta interpretare si aplicare conducea la nulitatea absoluta a procedurii.
Astfel, potrivit art. 1114 - 1121 din Codul civil si art. 586-590 din Codul civil, aceasta procedura se desfasoara, esentialmente, in trei etape. Or, in speta, consemnarea sumei de 16.368 lei s-a facut la 02.12.2005, o data cu notificarea, ca si a sumei de 11.145 lei ( la 26.01.2006). Si consemnarile din cursul luni februarie au fost efectuate la fel, o data cu notificarea, astfel ca din punctul de vedere al recurentei, a fost incalcata procedura prevazuta de lege.
Referitor la inexistenta negocierii si lipsa consimtamantului recurentei la prelungirea contractului dupa parcurgerea primilor trei ani, se sustine ca gresit s-a apreciat de catre instanta de apel ca o atare negociere rezulta din corespondenta partilor, deoarece partile au convenit asupra unei re-formari a contractului dupa primii trei ani de derulare a relatiilor contractuale.
Se mai critica de catre recurenta si concluzia instantei cu privire la faptul ca esecul negocierilor s-ar datora paratei, deoarece aceasta a cerut o chirie disproportionat de mare in raport cu chiria pietei, dar se omite faptul ca partile nu au prevazut o procedura de determinare a chiriei de catre o terta persoana, de catre un tribunal arbitral sau de o instanta de judecata. De aceea, se sustine, instanta nu a dorit sa tina seama de cuantumul chiriei comunicat de recurenta-parata printr-o adresa.
In fine, recurenta invoca interpretarea contractului potrivit art. 977 din C. civil aratand ca aceasta se face potrivit vointei reale a partilor, iar nu conform sensului literal al termenilor.
In drept recurenta invoca dispozitiile art. 299-316 din C.pr. civ.
In ce priveste exceptia nulitatii recursului, invocata de intimata prin intampinare si unita cu fondul recursului la termenul de judecata din 08.02.2010, Curtea apreciaza ca aceasta este neintemeiata deoarece, asa cum se arata in chiar cererea de recurs, criticile formulate de recurenta se circumscriu motivelor de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 din C.pr. civ. (fila 2 ) ceea ce conduce la concluzia ca recursul este motivat prin chiar cererea de recurs, cu respectarea dispozitiilor art. 303 alin. 2 din C.pr. civ., astfel ca exceptia nulitatii recursului intemeiata pe dispozitiile art. 306 alin. 1 din C.pr. civ. este nefondata. Mai mult, dispozitiile art. 306 alin. 3 din C.pr. civ. reglementeaza : " Indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304 ". In acest sens, motivele invocate de recurenta au fost incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 din C.pr. civ., asa cum aceasta a mentionat expres in cererea de recurs, aprecierea incidentei acestora sau a altor motive de recurs (abrogate in prezent, dupa cum sustine intimata, ca efect al calificarii acestora in raport cu dispozitiile art. 304 pct. 10 si 11 din C.pr. civ.) fiind o chestiune ce tine de chiar fondul recursului, de incidenta in cauza a unor aspecte de nelegalitate ale deciziei atacate. Ca atare, nu poate fi primita exceptia nulitatii recursului, decurgand din lipsa motivelor de recurs.
Pe fond, analizand recursul declarat, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat si urmeaza a fi respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prima critica referitoare la modul cum instanta de apel a dezlegat motivul de apel referitor la nelegalitatea transformarii cererii principale din actiune in constatare in actiune in realizare (validare plata) este nefondata, instanta de apel apreciind corect caracterul neintemeiat al acestei critici.
Astfel, pe de o parte, dispozitiile art. 132 alin. 2 pct. 4 din C.pr. civ. permit o astfel de modificare chiar si dupa prima zi de infatisare, legiuitorul acordand astfel reclamantului posibilitatea ca inlocuirea cererii in constatare cu o cerere in realizarea dreptului sa se poata face oricand, pe parcursul procesului.
Recurenta - apelanta - parata sustine ca motivarea instantei de apel in sensul ca o astfel de critica nu ar putea fi nicidecum admisa cu atat mai mult cu cat dupa declinarea competentei de solutionare a cauzei, se stabilise obiectul cauzei, este criticabila si straina de natura pricinii. Aceasta sustinere insa nu poate fi primita deoarece calificarea obiectului litigiului si a pretentiei efective a reclamantei, dupa transformarea actiunii initiale in constatare in actiune in realizare s-a efectuat si de catre instanta care a declinat competenta de solutionare a cauzei, o atare hotarare chiar daca nu are autoritate de lucru judecat pe fondul pricinii constituie o procedura dilatorie care cuprinde in continutul sau aspecte de procedura ce au fost avute in vedere si de catre instanta de apel.
Mai mult, caracterul neintemeiat al criticii recurentei rezulta si din inexistenta unei vatamari a acesteia prin permiterea transformarii actiunii in actiune in realizare, de vreme ce aceasta a avut posibilitatea de a se apara, litigiul a suferit numeroase etape procesuale, in care drepturile procedurale ale paratei au fost pe deplin respectate, cu atat mai mult cu cat motivarea in fapt a cererii initiale nu a fost schimbata. Cu alte cuvinte, retinem ca scopul pentru care dispozitiile art. 132 alin. 1 din C.pr. civ. stabilesc un termen procedural (prima zi de infatisare ) pentru modificari aduse cererii de chemare in judecata este acela de a fi respectat dreptul partii potrivnice la aparare, dreptul de a combate pretentiile, de a invoca aparari care sa conduca la paralizarea pretentiei reclamantului, iar in speta parata nu poate pretinde o astfel de incalcare si nici nu o face prin motivele de recurs.
Nu este vorba astfel de incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 din C.pr. civ., in sensul ca instanta de apel ar fi avut in vedere "motive straine de natura pricinii", instanta de recurs constatand ca dimpotriva, considerentele instantei de apel sunt in legatura cu atitudinea procesuala a paratei, adica in legatura cu cauza. De altfel, instanta de apel nu a respins aceasta critica nici pentru autoritate de lucru judecat si nici ca tardiva, ci ca nefondata, expresia " apelanta nu mai este in drept sa invoce..." fiind interpretata intr-un sens mai larg, adica in sensul ca priveste o neregularitate procedurala care ar fi trebui invocata cu mai mult timp inainte, fara insa ca aceasta sa nu fi constituit obiect de analiza pentru instanta de apel (asa cum incearca sa acrediteze ideea recurenta).
In fine, Curtea constata, asa cum mentionam mai devreme, ca aceasta critica, invocata in apel, era nefondata, deoarece in mod corect a fost calificata transformarea cererii in constatare in cerere in realizare, ca nefiind o modificare a cererii in sensul art. 132 alin. 1 din C.pr. civ., ci o modificare permisa oricand conform art. 132 alin. 2 pct. 4 din C.pr. civ.
Referitor la critica privind modul gresit de interpretare a dispozitiilor art. 1114-1121 din Codul civil si ale art. 586-590 din C.pr. civ., dispozitii de stricta interpretare si aplicare extinse de catre instanta de apel, aceasta este de asemenea nefondata, nerezultand din decizia apelata si din probele administrate in cauza ca instanta de apel ar fi interpretat extensiv in mod nepermis, dispozitiile privind procedura ofertei reale urmate de consemnatiune. Astfel, pretinsa nulitate a procedurii invocata de recurenta-apelanta - parata, decurgand din numarul platilor retinute si regularitatea consemnarilor, nu este dovedita prin probele administrate in cauza, pentru ca incalcarea dispozitiilor procedurale sa conduca la nelegalitatea deciziei recurate.
In ce priveste consemnarea sumei de 16.368 lei, cu recipisa nr. 63/02.12.2005 reprezentand rest de plata la chiria aferenta lunii noiembrie 2005 si chirie integrala aferenta lunii decembrie 2005 + TVA , se considera de catre recurenta ca aceasta nu putea fi facuta concomitent cu notificarea si ca, fiind facuta astfel, este nula. Consideram ca nu este in nici un caz vorba de nulitatea procedurii, mai ales ca parata nu poate invoca vreo vatamare pentru aceasta, in raport cu atitudinea sa de refuz de a incasa chiria platita de catre reclamanta, atitudine manifestata pe tot parcursul procedurii (incepand cu data de 28.11.2005 - data introducerii cererii de chemare in judecata pana astazi - a se vedea. Cu alte cuvinte, nulitatea procedurii de consemnare, in conditiile in care nulitatile procedurale sunt reglementate de dispozitiile art. 105 alin. 2 din C.pr. civ., iar acestea sunt dependente de o vatamare pretinsa si dovedita de cel care o invoca, avand un regim diferit de nulitatile din dreptul civil substantial, nu poate fi primita. Asa cum rezulta din motivele de recurs, recurenta-parata nu invoca vreo vatamare pentru comunicarea notificarii si consemnarea concomitenta a sumelor de bani cu titlu de chirie, in conditiile refuzului paratei-creditoare de a incasa aceasta suma de bani, o atare vatamare nefiind rezultata nici din probele administrate in cauza in cele doua etape procesuale. Nulitatea sustinuta de recurenta atat prin motivele de apel cat si prin motivele de recurs nu poate fi astfel avuta in vedere, in lipsa unei atare vatamari, refuzul paratei de a incasa sumele notificate si consemnate de reclamanta fiind manifest.
Aceleasi considerente sunt avute in vedere de instanta de recurs si pentru inlaturarea criticilor referitoare la modul cum a fost interpretata critica apelantei privind consemnarea sumei de 11.145 lei cu recipisa nr. 73/26.01.2006, precum si cea cu privire la consemnarea sumei de 11.058 lei cu recipisa nr. 639587/24.02.2006, deoarece aceleasi premise procedurale trebuie avute in vedere la analiza unei astfel de critici, apreciate nefondate.
In concluzie, nu poate fi retinuta neregularitatea procedurii de " oferta reala urmata de consemnatiune", ca motiv de respingere a cererii reclamantei de validare a ofertei, pentru motivele aratate in cele ce preced.
Critica recurentei referitoare la modul nelegal in care Tribunalul a considerat ca nu s-a procedat la o renegociere a chiriei si ca nu este vorba de o lipsa a consimtamantului paratei pentru prelungirea contractului de inchiriere, si aceasta este nefondata, deoarece contractul de inchiriere dintre parti a fost incheiat pentru o perioada de 45 de ani, asa cum rezulta din art. 5 ( Capitolul III) ( a se vedea fila 10 din Dosarul nr. 40382/3/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, numar vechi 5966/2005, inainte de declinarea competentei ), astfel ca sustinerea recurentei in sensul ca era neaparat necesara dupa o perioada de 3 ani o " re-formare" a contractului , este neavenita si contrara unor reguli de principiu ce guverneaza contractele. Intre acestea sunt esentiale doua: " a) principiul obligativitatii efectelor contractului - art. 969 alin. 1 din C.civil - pacta sunt servanda si b) principiul simetriei actului juridic civil - art. 969 alin. 2 din Codul civil - mutuus consensus mutuus dissensus, potrivit acestuia din urma contractul neputand fi modificat decat in aceeasi modalitate in care acesta s-a incheiat, adica prin consimtamantul ambelor parti.
Ca atare, retine Curtea, nu poate fi vorba nicidecum de o incetare a contractului dupa primii trei ani si nici de o nulitate a acestuia, asa cum sustine recurenta, apararile paratei fiind inlaturate in mod corect de catre instanta de apel. Aspectele de fond privind posibilitatea determinarii chiriei majorate in vederea renegocierii acesteia si cel privind culpa uneia sau alteia dintre parti pentru esecul incercarilor de renegociere consideram ca nu pot fi analizate in cadrul procedurii sumare a validarii ofertei reale urmate de consemnatiune, acestea tinand exclusiv de executarea contractului de inchiriere, de modul cum au decurs raporturile juridice dintre parti si in orice caz, acestea nu se circumscriu unor critici de nelegalitate care sa poata fi incadrate in dispozitiile art. 304 din C.pr. civ., astfel ca instanta de recurs le va inlatura.
In acest sens, retinem ca in mod corect, instanta de apel a considerat ca legal si temeinic a procedat prima instanta cand a validat oferta reala urmata de consemnatiune cu privire la plata chiriei datorate potrivit contractului de inchiriere dintre parti (contract nemodificat prin vreun act aditional de catre parti).
Nerealizarea unei renegocieri a chiriei si, prin urmare, nefinalizarea unei proceduri de modificare a cuantumului chiriei, nu sunt chestiuni care sa poata fi avute in vedere ca si aspecte de nelegalitate, deoarece modul cum instantele au interpretat contractul dintre parti, raportat la probele administrate in cauza nu apare ca fiind unul nelegal. Recurenta nu arata care anume dispozitii legale au fost incalcate sau interpretate gresit de catre instanta de apel, pentru ca incidenta motivului de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 din C.pr. civ. sa fie dovedita, astfel ca si sub acest aspect recursul este nefondat.
Referirea la dispozitiile art. 977 din C.civil care stabilesc ca interpretarea contractelor se face dupa vointa reala a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor, nu are nicio eficienta in ce priveste recursul, deoarece instanta de apel a interpretat corect contractul de inchiriere, retinand astfel si corespondenta dintre parti, ceea ce confirma tocmai respectarea principiului de interpretare astfel reglementat, iar nu incalcarea sa.
Pentru toate aceste considerente, Curtea in temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 din C.pr. civ.a respins recursul ca nefondat ( E.R.).