Prima instanta nu a analizat fondul dreptului reclamantilor, de a solicita retrocedarea imobilului in litigiu, pronuntandu-se asupra "obligatiei de a face" (Decizia civila nr.88A/3.02.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila ).
Art. 297 Cod procedura civila raportat la decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronuntata in recurs in interesul legii, pronuntata de ICCJ.
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 15.12.2008, reclamantele B.S. si B.M.A. au solicitat in contradictoriu cu parata Primaria Municipiului Bucuresti, prin Primarul General, ca pe baza hotararii judecatoresti ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratei sa solutioneze notificarea in sensul emiterii dispozitiei de restituire in natura a terenului revendicat.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii invederand ca unitatea detinatoare nu poate sa emita dispozitie decat daca este investita cu solutionarea unei notificari formulate in conditiile art. 22 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinta civila nr. 462/31.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, s-a respins, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, s-a admis in parte cererea formulata de reclamantele B.S. si B.M.A.,in contradictoriu cu Primaria Municipiului Bucuresti prin Primar General si a fost obligata parata sa se pronunte prin decizie motivata, in calitate de unitate detinatoare, asupra notificarii nr. 930/12.07.2001.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, in raport de art. 137 Cod procedura civila, aceasta este neintemeiata, deoarece prin situatia juridica depusa la dosarul cauzei rezulta ca terenul litigios se afla in posesia paratei, situatie in care s-a retinut calitatea sa de unitate detinatoare conform dispozitiilor Legii nr. 10/2001.
Pe fond, tribunalul a retinut ca prin notificarea nr.930/12.07.2001, reclamantele au solicitat restituirea in natura a imobilului situat in Bucuresti, str. Alecu Russo, nr. 14, sector 2, compus din teren si constructie, notificare la care pana in prezent nu s-a primit nici un raspuns.
In speta, parata nu a facut dovada ca ar fi solicitat reclamantelor depunerea unor inscrisuri suplimentare care ar fi necesare pentru solutionarea notificarii.
In ceea ce priveste modul de solutionare a notificarii, in sensul actiunii in revendicare, tribunalul a retinut ca legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, numai in conditiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special, ce se aplica cu prioritate fata de prevederile art. 480 Cod civil.
Asadar,notificarea reclamantelor a fost analizata pe calea administrativa prevazuta de Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.1/2009, unitatea detinatoare fiind cea care a stabilit modalitatea de solutionare a notificarii.
Tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca neintemeiata, a admis in parte cererea si a obligat parata sa se pronunte prin decizie motivata asupra notificarii nr.930 /2001.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii B.M.A. si B.S.,criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie,sustinand ca Tribunalul Bucuresti nu a solutionat cauza si nu a respectat drepturile partilor, obligand in mod gresit pe paratul Municipiul Bucuresti sa se pronunte asupra notificarii, fara sa solutioneze pe fond solicitarea reclamantilor de restituire in natura a terenului revendicat.
S-a mai invederat de catre apelanti ca instanta de fond nu a respectat dispozitiile deciziei nr. XX/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, care permite tribunalului sa solutioneze notificarea pe fond, pronuntandu-se inclusiv asupra calitatii de persoana indreptatita si a modalitatii de retrocedare in conformitate cu dispozitiile Legii nr.10/2001.
Apelul este intemeiat.
Examinand actele si lucrarile dosarului se constata ca reclamantii au chemat in judecata Primaria Municipiului Bucuresti, prin Primarul General aratand ca, desi au formulat notificarea nr.930/2001, institutia administrativa nu a raspuns solicitarii acestora, astfel incat au fost nevoiti sa apeleze la actiunea in justitie.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronuntata in recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din 12/11/2007, a statuat ca in aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond, nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.
Actiunea formulata de apelantii-reclamanti se subsumeaza ipotezei reglementata de decizia mentionata mai sus, astfel incat tribunalul, analizand sustinerile partilor, trebuia sa se pronunte pe fond, stabilind calitatea de persoana indreptatita si modalitatea de retrocedare a imobilului in litigiu, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.10/2001.
Atata timp cat instanta de fond, prin sentinta pronuntata, a obligat parata sa se pronunte asupra notificarii prin decizie motivata, a solutionat o cerere care nu facea obiectul cauzei si, mai mult, a impiedicat accesul la justitie al reclamantilor care sunt indreptatiti sa solicite instantelor sa se pronunte asupra cererii de restituire a terenului, in sensul de a stabili existenta dreptului lor la retrocedare si de a obliga unitatea detinatoare fie la retrocedare in natura, fie la stabilirea de despagubiri in conformitate cu dispozitiile Legii nr.247/2005.
Asadar, tribunalul, solutionand litigiul, s-a pronuntat asupra unei obligatii de a face, desi a fost investita cu o cerere privind constatarea existentei si realizarea drepturilor reclamantilor, in raport de dispozitiile art.3 lit.1 pct. a raportate la art.7 alin.1 si 2 din Legea nr.10/2001.
In cauza sunt incidente dispozitiile art.297 Cod procedura civila, in sensul ca prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, urmand ca apelul sa fie admis, sa fie desfiintata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare Tribunalului Bucuresti.
Aceasta solutie procedurala se impune, atat datorita faptului ca prima instanta nu a analizat fondul dreptului reclamantilor, de a solicita retrocedarea imobilului in litigiu, cat si pentru asigurarea examinarii litigiului pe toate gradele de jurisdictie prevazute de Codul de procedura civila, in conformitate si cu Legea speciala nr.10/2001.