1) Partaj succesoral. Interpretarea dispozitiilor art.921 Cod civil cu privire la revocarea unui testament anterior prin cel ulterior
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.12305/299/2007 - DECIZIA CIVILA NR.131/02.02.2010)
Prin cererea inregistrata la data de 05.06.2007, pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, sub nr. 12.305/299/2007, reclamanta V.N. a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, in contradictoriu cu paratul R.S.A. sa se constate calitatea ei de unica mostenitoare a defunctei R.N., sa se constate ca paratul nu a acceptat succesiunea acesteia, fiind strain de succesiune, sa se stabileasca masa succesorala, compusa din dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul teren, situat in B., str.M. nr. 26, sector 1 si 1/2 din terenul arabil, in suprafata de 21.400 m.p., situat in satul B., judet D., cu cheltuieli de judecata.
Prin incheierea de sedinta din 16.11.2007, instanta a admis exceptia conexitatii si a unit cauza ce forma obiectul dosarului nr. 13048/299/2007 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti cu prezenta cauza.
Prin cererea conexata, paratul R.S.A. a solicitat instantei, in contradictoriu cu reclamanta V.N. si cu paratul S.G., sa se constate valabilitatea testamentului, autentificat sub nr.11870/06.06.1994, de catre Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucuresti, prin care a fost instituit legatul cu titlu particular si sa se constate existenta dreptului sau exclusiv de proprietate asupra terenului, in suprafata de 560 m.p., din B., str. M., nr.26.
Prin sentinta civila nr. 4204/28.03.2008, pronuntata in dosarul nr. 12305/299/2007, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei V.N.; a admis actiunea principala formulata de reclamanta V.N., in contradictoriu cu paratii R.S.A. si S.G.; a constatat ca reclamanta V.N. este unica mostenitoare a defunctei R.N., decedata la data de 22.03.2006; a constatat ca masa succesorala se compune din cota indiviza de 5/8 din dreptul de proprietate asupra terenului, in suprafata de 560 mp, situat in B., str.M., nr. 26, sector 1; cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului, in suprafata de 21.400 mp, situat in corn. B., jud.D.; a respins, ca neintemeiata, cererea conexata si l-a obligat pe paratul R.S.A. la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta V.N., in cuantum de 1.557,3 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei V.N., instanta a respins-o ca neintemeiata. Paratul S.G. a precizat, la solicitarea instantei, ca intelege sa ramana strain de succesiune.
Analizand fondul actiunii principale si al cererii conexate, instanta a constata ca, la data de 22.03.2006, a decedat R.N.; de pe urma defunctei, a ramas urmatoarea masa succesorala: dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8, din imobilul teren, in suprafata totala de 560 mp, situat in B., str.M., nr.26, sector 1. Defuncta a dobandit cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului aratat, prin cumparare, impreuna cu sotul sau, astfel cum rezulta din actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2303 din 1951, transcris la Tribunalul Municipiului Bucuresti sub nr. 4082/1951 si cota indiviza de 1/4, prin mostenire, de la defunctul sot, R.D., astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 812/1974, eliberat de Notariatul de Stat Sector 6 Bucuresti.
Suprafata de 3/8 din terenul in cauza, precum si constructia aflata pe acesta, apartin paratului R.S.A., astfel cum rezulta din contractul de donatie autentificat sub nr. 11857 din 06.06.1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 1; dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din terenul arabil, in suprafata totala de 21.400 mp, situat in satul B., jud.D. Defuncta a dobandit cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului aratat, prin reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum rezulta din titlul de proprietate nr. 81032/28.11.1996, eliberat de C.J.S.D.P.A.T.D.
Cealalta cota de 1/2 apartine reclamantei, care a dobandit dreptul de proprietate asupra acesteia, prin mostenire, de la defunctul N.N., tatal sau, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 587/19.12.1997 eliberat de BNP "N.A.".
In cursul vietii sale, defuncta a instituit trei testamente, a caror ordine cronologica este urmatoarea: la 06.06.1994, legat cu titlu particular, in favoarea paratului R.S.A., cu privire la cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra terenului situat in str.M.; la 27.11.1998 - legat universal, in favoarea reclamantei V.N.; la 10.02.2003 - legat universal, in favoarea paratului S.G.
Analizand continutul celui de-al doilea testament, instanta constata ca dispozitiile acestuia sunt incompatibile cu legatul cu titlu particular, care trebuie considerat ca fiind revocat tacit.
Astfel, testamentul universal exprima vointa defunctei ca, la momentul incetarii sale din viata, toate bunurile care se vor gasi in patrimoniul sau sa revina reclamantei V.N., implicit, si cel care facuse obiectul legatului cu titlu particular.
Legatul universal, ulterior legatului cu titlu particular, il revoca pe acesta, cu singura exceptie ca, din modul de redactare al legatului universal, sa rezulte vointa defunctului ca cele doua testamente sa se execute impreuna (de exemplu, printr-o exprimare de genul: las toate bunurile mele lui X, mai putin bunul lasat lui Y ), ceea ce nu s-a intamplat in speta.
De altfel, aceasta este si concluzia autorului citat de parat in cererea conexa; paratul reda insa, in cererea sa, doar partea introductiva a argumentatiei autorului, pe care acesta o expune, pentru a o combate, nu pentru a si-o insusi.
In aceste conditii, este lipsita de relevanta problema acceptarii sau nu a legatului cu titlu particular in termen, cat timp acesta este revocat.
La randul sau, al doilea testament a fost revocat prin cel de - al treilea testament, aceasta imprejurare neavand insa nici o relevanta in ceea ce priveste revocarea primului testament, asa cum prevede expres art. 922 Cod civil.
In privinta celui de-al treilea testament, beneficiarul acestuia, S.G., a inteles sa renunte la succesiune, astfel incat titlul sau de mostenitor s-a stins.
Prin urmare, nici unul dintre cele trei testamente nu a produs efecte, conditii in care a renascut vocatia succesorala legala.
Or, singurii mostenitori legali ai defunctei sunt reclamanta V.N., in calitate de nepoata de frate, si paratul S.G., in aceeasi calitate.
Paratul S.G. a renuntat insa atat la calitatea de mostenitor testamentar, cat si la calitatea de mostenitor legal, in declaratiile aflate la dosar el precizand expres acest lucru.
Prin urmare, reclamanta V.N. este singura mostenitoare a defunctei R.N.
Paratul R.S.A. nu are vocatie succesorala legala, fiind fiu vitreg, neadoptat, al defunctei.
Pentru aceste considerente, instanta a admis actiunea principala si a respins cererea conexata, ca neintemeiata.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, a obligat paratul R.S.A., ca parte cazuta in pretentii, la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta V.N., in cuantum de 1.557,3 lei, reprezentand 1.500 lei-onorariu de avocat, conform chitantelor nr.121/10.09.2007 si 115/06.09.2007, 57 lei - taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel paratul R.S.A., solicitand admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei atacate, respingerea, ca neintemeiata, a cererii principale, admiterea cererii conexe, in sensul constatarii valabilitatii testamentului autentificat sub nr. 11870/06.06.1994 de Notariatul de Stat al Sectorului 1 si a legatului cu titlu particular, instituit prin acesta, si sa se constate dreptul exclusiv de proprietate al apelantului parat asupra terenului, in suprafata de 560 mp, situat in B., Str.M., nr. 26, Sector 1.
Prin decizia civila nr. 538/A/01.04.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis apelul declarat de apelantul parat impotriva sentintei civile nr. 4204/28.03.2008, pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti; a admis in parte actiunea principala, a admis in parte cererea conexa; a constatat ca reclamanta are calitate de unic mostenitor legal si paratul reclamant are calitatea de legatar cu titlu particular, in baza testamentului autentificat sub nr.11870/06.06.1994; a constatat ca masa succesorala este compusa din dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din terenul situat in comuna B., care revine reclamantei si din dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8, din terenul din B., str.M., nr.26, sector 1, care revine paratului reclamant; a compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca testamentul universal ulterior trebuie "sa revoce anume pe cel anterior"; intocmirea testamentului ulterior constituie o revocare a celui dinainte, numai atunci cand dispozitiile sunt "necompatibile sau contrare".
In aceeasi data - 6 iunie 1994, R.N., proprietara a cotei de 5/8 din imobilul din str.M., nr.26 (teren si constructie), impreuna cu R.S.A., (proprietar al cotei de 3/8) isi exprima acordul la instrainarea, prin donatie, a cotei sale din constructie, si, respectiv, din constructie si teren, prin testament - filele 9 si 10.
Testamentul intocmit la 6 iunie 1994 este facut cu intentia de a intregi, in favoarea legatarului, dreptul sau de proprietate asupra imobilului.
Prin testamentul din noiembrie 1998, R.N. Iasa reclamantei V.N. "toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi in patrimoniul sau la data decesului". Prezumtia ca testamentul ulterior il revoca pe cel anterior nu este reglementata. Dispozitia legala din art. 921 Cod civil reglementeaza regula ca testamentul ulterior nu revoca implicit un testament anterior, ci revocarea trebuie sa fie "anume".
De aceea, fata de modul in care s-a intocmit testamentul anterior, in aceeasi zi ca si donatia, Tribunalul a retinut ca testatoarea a lasat legatarului universal acele bunuri care se gaseau in patrimoniul sau, mai putin bunul testat anterior (cu intentia de a intregi dreptul de proprietate asupra imobilului, in intregime).
De altfel, actiunea prin care reclamanta a contestat dreptul paratului asupra terenului aferent constructiei este intemeiata pe neacceptarea succesiunii, iar nu pe revocarea testamentului. Avand in vedere caracterul devolutiv al apelului, imprejurarea ca prima instanta nu a pus in discutia partilor aspectul revocarii testamentului nu este o cauza pentru trimiterea spre rejudecare.
Cu privire la acceptarea succesiunii de catre apelant, Tribunalul a retinut ca nu poate fi primita apararea apelantului, cu privire la dobandirea calitatii de legatar, in lipsa indeplinirii conditiei de acceptare a succesiunii. Art.899 Cod civil reglementeaza posesia de drept asupra bunului testat, fara a fi necesara "trimiterea in posesie", prin eliberarea certificatului de mostenitor. Art.905, art.909 Cod civil reglementeaza obligatiile ce se nasc din calitatea de legatar, astfel ca nu se poate retine ca o persoana este obligata la "acceptarea" calitatii de erede. In cauza, fata de inscrisurile de la filele 46- 52, apelantul si-a insusit titlul de proprietar asupra intregului imobil, dupa moartea testatoarei, in termenul de 6 luni, prevazut de art. 700 Cod civil.
Potrivit acestor considerente, s-a retinut calitatea de mostenitor a apelantului, potrivit dispozitiilor art.296 Cod de procedura civila, hotararea urmand a fi schimbata in acest sens.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta V.N., solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate, in sensul respingerii apelului paratului intimat si mentinerii in tot a sentintei civile nr.4204/28.03.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
In dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurentii, dupa reiterarea situatiei de fapt si a solutiilor pronuntate in cauza, au sustinut urmatoarele:
1. Instanta de apel, interpretand gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila.
Astfel, dispozitiile testamentului autentificat sub nr.1706 din 27.11.1998, de BNP N.A., prin care recurenta este instituita legatar universal, sunt, in opinia acesteia, foarte clare in ceea ce priveste vointa ultima a testatoarei, instanta interpretand gresit actul dedus judecatii si atribuind un sens eronat si in contradictie totala cu vointa testatoarei, care reiesea expres din acest act - toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi in patrimoniul meu la data decesului - implica cu necesitate inclusiv cota de 5/8 din imobilul teren, in absenta altor mentiuni de excludere a acestora.
Tot astfel, daca testatoarea ar fi dorit sa mentina testamentul anterior, ar fi facut vorbire expres despre bunul lasat anterior printr-un legat cu titlu particular, in sensul de a fi exclus din universalitatea ce avea sa o lase noii legatare universale.
2. Decizia pronuntata in apel este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii, motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
In acest sens, art.921 Cod civil prevede ca un testament posterior revoca testamentul anterior, in masura in care dispozitiile celor doua testamente nu sunt compatibile, prezumtia instituita de acest text fiind aceea ca, daca prevederile sunt contrare, sau nu se pot concilia, testamentul ulterior il revoca pe cel anterior, chiar daca acest lucru nu este prevazut.
Astfel, legatul cu titlu particular, si mai ales legatul cu titlu universal, facut prin testament anterior, poate fi considerat contrar legatului cu titlu universal, instituit prin testament posterior, si, deci, revocat tacit, daca nu se dovedeste intentia testatorului ca legatele sa se execute cumulativ.
3. Lipsa de calitate procesuala activa a intimatului R.S.A. a fost invocata de catre recurenta ca un motiv de ordine publica, criticandu-se faptul ca cererea conexa a fost admisa cu ignorarea lipsei calitatii active a acestuia, din perspectiva neacceptarii in termen a succesiunii.
In acest sens, recurenta a sustinut ca a invocat aceasta exceptie in fata primei instante, insa instanta de fond nu a mai analizat-o, dat fiind ca a respins cererea conexa pentru motivul revocarii testamentului cu titlu particular.
Neavand interes procesual de a ataca sentinta primei instante, ce i-a fost favorabila, recurenta intelege sa invoce aceasta exceptie prin motivele de recurs, intrucat neacceptarea succesiunii de catre intimat conduce la prescriptia dreptului acestuia de a mai accepta succesiunea, dupa expirarea termenului de 6 luni, reglementat de art.700 din Codul civil, si, in consecinta, la respingerea cererii conexe, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, acesta fiind strain de succesiune, la acest moment.
Prin motivele de recurs inregistrate la data de 19.08.2009, care, de asemenea, investesc instanta s-a solicitat de catre recurenta, in principal, admiterea recursului si modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii apelului declarat de apelantul R.S.A., iar, in subsidiar, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei, spre rejudecare, instantei de fond.
Prin aceste motive, recurenta a sustinut, in mod esential, faptul ca instanta de fond nu a mai analizat exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala a intimatului R.S.A., exceptie ce nu a fost analizata nici de catre instanta de apel, care a concluzionat, in mod lapidar, ca, fata de inscrisurile de la filele 46-52, apelantul si-a insusit titlul de proprietar asupra intregului imobil, dupa moartea testatoarei, in termenul de 6 luni prevazut de art.700 Cod civil.
Or, la filele 46-52 din dosar, se regasesc inscrisuri eliberate de A.F.P., din care rezulta ca intimatul - parat este proprietar asupra constructiei si coproprietar, alaturi de defuncta R.N., asupra terenului si, nicidecum, ca ar fi proprietar al intregului imobil asa cum se pretinde.
Astfel, din probele administrate in cauza, intimatul - parat nu a facut dovada unor acte si/sau fapte din care sa rezulte, in mod neechivoc, intentia sa de a-si insusi calitatea de erede.
Intimatul R.S.A. a formulat intampinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedura civila, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neintemeiat, si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimatul a invocat inadmisibilitatea recursului, din perspectiva faptului ca motivele de recurs nu pot fi circumscrise motivelor reglemente de art.304 Cod procedura civila, inadmisibilitate ce a fost calificata, de catre instanta, ca fiind exceptia nulitatii recursului, pentru imposibilitatea incadrarii motivelor, in dispozitiilor limitative ale art. 304 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste motivul de recurs, intemeiat de recurenta pe dispozitiile art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, intimatul a sustinut ca actul juridic dedus judecatii nu este testamentul universal, autentificat sub nr.1706 din 27.11.1998, ci testamentul cu titlu particular, autentificat sub nr.11870 din 06.06.1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, intrucat, in baza acestuia, s-a constatat existenta dreptului sau exclusiv de proprietate asupra terenului, in suprafata de 560 mp, situat in B., str.M. nr.26, sector 1.
Astfel, dizertatiile recurentei, cu privire la interpretarea gresita sau la schimbarea masurii si intelesului lamurit al testamentului universal, autentificat sub nr. 1706 din 27.11.1998, sunt inadmisibile in faza procesuala a recursului, intrucat vizeaza modalitatea de interpretare a probelor administrate in cauza.
In ceea de priveste gresita aplicare a prevederilor art. 921 Cod civil, intimatul a sustinut ca Tribunalul Bucuresti a retinut in mod corect ca un testament nou constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai daca acest lucru este expres prevazut in cuprinsul lui, sau daca acesta contine dispozitii necompatibile sau contrarii.
Or, in cauza, se poate constata ca, in aceeasi zi cu cea in care s-a realizat legatul cu titlu particular, testatoarea i-a donat si cota de 5/8 din imobilul constructie, testamentul venind ca o completare a acestei manifestari de vointa, in sensul intregirii dreptului asupra intregului imobil in patrimoniul sau.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesule active, rezultand din aceea ca nu ar fi acceptat in termen succesiunea, recurentul a sustinut, pe de o parte, ca recurenta nu a inteles sa formuleze apel sub acest aspect, astfel incat nu poate reitera critica omisso medio, direct in recurs, iar, pe de alta parte, ca s-au probat actele de acceptare a succesiunii, facute in termenul legal, intrucat s-a ocupat de inscrierea in cartea funciara a intregului teren, achitand, pentru acesta, in nume propriu, toate impozitele si taxele datorate, si folosind terenul in intregul sau, in interesul sau exclusiv.
In etapa procesuala a recursului, nu a fost administrata proba cu inscrisuri noi, in sensul art. 305 Cod procedura civila .
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate, si deliberand cu prioritate, in temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, asupra exceptiei nulitatii recursului, invocata de intimatul R.S.A., Curtea retine urmatoarele:
Asupra exceptiei nulitatii recursului, din perspectiva imposibilitatii incadrarii motivelor, in dispozitiile limitative ale art.304 Cod procedura civila, Curtea considera ca aceasta exceptie procesuala este nefondata, intrucat motivele invocate de recurenta V.N. pun in dezbatere aspecte de nelegalitate, ce pot fi supuse cenzurii instantei, in actuala reglementare a recursului, intemeiat pe dispozitiile exhaustive ale art.304 pct.1-9 Cod procedura civila.
Astfel, argumentele invocate de intimat, in sustinerea acestei exceptii, se raporteaza, in mod esential, la faptul ca motivele de recurs sunt nefondate, aspect ce nu poate determina inadmisibilitatea recursului, ci determina insasi cercetarea acestor motive, pe fondul lor.
In acelasi sens, imprejurarea ca motivele de recurs, astfel cum au fost formulate de catre recurenta V.N., nu se incadreaza in dispozitiile corespunzatoare si concordante ale pct.1-9 ale art. 304 Cod procedura civila, nu este de natura sa conduca la inadmisibilitatea cercetarii motivelor, intrucat, in temeiul art.306 alin.2 Cod procedura civila, ce realizeaza principiul deplinei jurisdictii a instantei de recurs, in domeniul articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului - domeniul "drepturilor si obligatiilor cu caracter civil", notiune conventionala autonoma - cum este dreptul dedus judecatii, instanta de recurs este indrituita sa realizeze calificarea juridica a acestor motive, fara a recurge la formalisme excesive si incompatibile cu dreptul de acces la un tribunal, drept care nu este absolut, dar care trebuie sa fie unul efectiv si care se aplica inclusiv cailor de atac in ipoteza in care acestea sunt prevazute de legea interna (a se vedea in acest sens, cauza Golder contra Marii Britanii, hotararea din 21 februarie 1975 ; Delcourt contra Belgiei, hotararea din 17 ianuarie 1970).
Pentru aceste argumente, Curtea va respinge exceptia nulitatii recursului invocata de intimatul R.S.A., ca nefondata.
Procedand in continuare la analiza fondului motivelor de recurs, Curtea va face urmatoarele consideratii:
Primul motiv de recurs, prin care se invoca faptul ca instanta de apel, interpretand gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea considera necesar sa il cenzureze, in conexiune cu cel de-al doilea motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, prin care se critica aplicarea si interpretarea eronata a dispozitiilor art.921 Cod civil, intrucat acestea se raporteaza in mod necesar la modul in care pot coexista sau se pot exclude un legat cu titlu particular si un legat universal sau cu titlu universal.
In drept, in conformitate cu art. 921 Cod civil, testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
Din analiza particulara a circumstantelor cauzei deduse judecatii, Curtea retine ca, prin testamentul, autentificat sub nr.11870 din 6 iunie 1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, R.N. Iasa intimatului R.S.A. cota indiviza de 5/8 din imobilul, situat in str.Minervei nr.26, compus din teren, in suprafata de 560 mp, si constructia existenta pe acesta, iar, prin testamentul, autentificat sub nr.1706 din 27 noiembrie 1998, de catre BNP N.A., R.N. Iasa recurentei V.N., nepoata sa de frate, "toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi in patrimoniul sau la data decesului".
In acest punct, Curtea constata ca instantele anterioare si partile din prezenta cauza au conceptii diferite cu privire la modul de interpretare a dispozitiilor art.921 Cod civil, in sensul ca revocarea tacita a primului legat ar opera, intr-o prima opinie, in ipoteza in care nerevocarea nu a fost prevazuta expres, sau, dimpotriva, revocarea nu opereaza decat atunci cand a fost prevazuta expres de testator.
Or, Curtea considera ca dispozitiile art.921 Cod civil, in partea privind testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, sunt clare in a mentine un testament anterior, care nu este revocat in mod expres prin cel posterior, cu conditia ca dispozitiile testamentului anterior sa nu fie incompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior, caz in care ar interveni un caz de revocare tacita a legatului anterior.
Deci, interpretand rational si teleologic acest text legal, rezulta ca un nou testament constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai daca acest fapt este expres prevazut in cuprinsul sau, sau daca cele doua acte juridice contin dispozitii incompatibile, care nu se pot concilia, sau contrarii.
In acest context, Curtea reaminteste ca insasi doctrina in aceasta materie a apreciat ca, in dreptul civil roman, de vreme ce legea nu confera, in toate cazurile, chemare la intreaga succesiune, ci poate conferi vocatie numai la o fractiune din aceasta sau la bunuri succesorale distincte, singulare, se admite ca un testament posterior nu il revoca, in principiu, pe cel anterior, ci amandoua se executa cumulativ.
Astfel, daca, printr-un testament se instituie un legat universal, iar, printr-un alt act de ultima vointa, se fac legate cu titlu universal sau particular, indiferent de ordinea lor, nu va exista contrarietate, emolumentul legatului universal, care da chemare la intreaga mostenire, fiind micsorat prin efectul celorlalte dispozitii de ultima vointa.
Ramane, in acest context, sa fie cercetate modul in care instantele anterioare au analizat vointa exprimata de defuncta R.N., stabilind, in acest sens, situatia de fapt dedusa judecatii, si au interpretat si aplicat dispozitiile legale relevante la aceasta situatie de fapt.
Analizand, in acest scop, cele doua legate instituite de R.N., Curtea considera, in acord cu tribunalul, ca vointa ultima a testatoarei, continuta in ultimul legat, a fost ca V.N., nepoata sa de frate, sa culeaga "toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi in patrimoniul sau la data decesului", deci, bunuri existente, actuale, la momentul decesului sau, fara a se referi la bunul ce forma obiectul legatului particular, instituit in favoarea intimatului R.S.A..
Aceasta vointa pare a da eficienta inclusiv principiului echitatii, cata vreme intimatul avea deja o cota de 3/8 din imobilul situat in str.M. nr.26, format din teren si constructie, imobil dobandit de catre defuncta R.N., impreuna cu sotul sau, R.D., in timpul casatoriei, intimatul fiind fiul celui din urma. Mai mult, nu se poate ignora faptul ca semnificatia instituirii a doua legate, ce s-ar suprapune asupra acelorasi bunuri, ar fi, in mod evident, aceea a unei exheredari tacite a primului legatar, vointa ce nu poate fi decelata in cauza, cata vreme insasi R.N. a facut, in aceeasi zi cu instituirea legatului, si o alta liberalitate in favoarea intimatului, incheind contractul de donatie, autentificat sub nr.11857 din 6 iunie 1994, Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, prin care R.N. Iasa intimatului R.S.A. cota indiviza de 5/8 din imobilul constructie, situat in str. M. nr. 26, sector 1, sub rezerva uzufructului viager asupra intregii cote (fila 9, dosar fond).
Astfel, neexistand dispozitii contrarii sau incompatibile in cele doua legate, instituite in favoarea partilor, cele doua legate pot coexista impreuna, si ar fi putut acorda vocatie la succesiune testamentara ambelor parti.
Cum, in cauza, recurenta nu a criticat imprejurarea ca solutia instantelor anterioare s-a bazat pe faptul ca testamentul realizat in favoarea sa a fost revocat prin instituirea celui de-al treilea testament, autentificat sub nr.174 din 10 februarie 2003, de catre BNP G.I., in favoarea lui S.G., care a declarat in fata instantei ca este renuntator la mostenire, si ca, astfel, ea culege mostenirea, nu in calitate de mostenitor testamentar, ci in calitate de mostenitor legal, Curtea, in acord cu principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, si apreciind ca acesta nu este un motiv de ordine publica, ce s-ar fi impus cu necesitate in dezbaterea partilor, nu va putea modifica solutia sub acest aspect.
Asupra celui de-al treilea motiv de recurs, prin care se invoca absenta calitatii procesuale active a intimatului R.S.A., din perspectiva neacceptarii in termen a succesiunii, in cauza, nerealizandu-se dovada unor acte si/sau fapte, din care sa rezulte, in mod neechivoc, intentia sa de a-si insusi calitatea de erede, si din perspectiva prescrierii dreptului acestuia de a mai accepta succesiunea, dupa expirarea termenului de 6 luni, reglementat de art.700 din Codul civil, Curtea il apreciaza ca inadmisibil, fiind invocat omisso medio.
Astfel, desi Curtea ia act de sustinerea recurentei, conform careia, in virtutea solutiei pronuntate de instanta de fond, aceasta nu ar mai fi avut interes in exercitarea apelului impotriva sentintei civile nr.4204/28.03.2008, pronuntata in dosarul nr.12305/299/2007, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, Curtea apreciaza ca, pentru a-si salvgarda drepturile procesuale, cu incidenta asupra insasi fondului cauzei, era necesar ca reclamanta V.N. sa exercite un apel incident, corelativ apelului exercitat de partea cu interese contrarii, R.S.A., prin care sa invoce fie necesitatea respingerii cererii conexe, in considerarea exceptiei procesuale de fond, absolute, peremptorii a lipsei calitatii procesuale active a intimatului R.S.A., iar nu pe fondul sau, ca neintemeiata, fie sa invoce schimbarea cauzei juridice a cererii principale, reprezentata de neacceptarea in termen a succesiunii de catre intimatul mentionat, iar nu de revocarea testamentului anterior de cel posterior.
Neprocedand in acest mod, si fiind de acord cu examinarea cauzei, exclusiv din perspectiva revocarii testamentului anterior, autentificat sub nr.11870 din 6 iunie 1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, instituit in favoarea intimatului R.S.A., prin testamentul, autentificat sub nr.1706 din 27 noiembrie 1998, de catre BNP N.A., instituit in favoarea sa, imprejurarea neacceptarii succesiunii, in termenul de 6 luni, reglementat de art. 700 din Codul civil, de catre intimatul R.S.A., nu mai poate fi pusa in dezbatere, de catre aceasta parte, direct in recurs, fara a se incalca principiul, conform caruia recursul este o cale subsecventa apelului, si acesta nu poate fi exercitat omisso medio.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatand ca nu este operant niciunul dintre motivele de recurs invocate, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta V.N. impotriva deciziei civile nr.538 din 01.04.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in contradictoriu cu intimatii-parati R.S.A. si S.G..