DOSAR NR.11772/3/2008 (1202/2009)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 234/A din 11 noiembrie 2009
Omor deosebit de grav. Individualizarea pedepsei. Pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii - criterii de alegere a sanctiunii.
Alaturi de componenta represiva, sanctiunile penale au si valente corective, aceasta conceptie fiind adoptata si in dreptul penal roman, conform art. 52 C. pen.
Din aceasta perspectiva, chiar si in conditiile unei gravitati deosebite a faptelor, dat fiind varsta tanara a inculpatilor si posibilitatea de reeducare a acestora, apare ca mai adecvata condamnarea la pedeapsa inchisorii si nu la pedeapsa detentiunii pe viata.
art.52, 54-552, 72 C. pen.
Prin sentinta penala nr.340 din 26.03.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 11772/3/2008, s-au dispus urmatoarele:
I. In baza art.174 rap la art.176 lit.a, d C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.M. la 25 de ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav.
In baza art.65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a si b C. pen. pe o durata de 10 ani dupa executarea pedepsei.
In baza art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei.
In baza art.211 alin.2 lit.b si alin.21 lit.a, c C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A.M. la 20 de ani inchisoare pentru infractiunea de talharie.
In baza art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei.
In baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b C. pen., s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 25 ani inchisoare si s-a aplicat un spor de 5 ani inchisoare, inculpatul avand de executat 30 de ani inchisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71-64 lit.a, b C. pen.
In baza art.71 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a, b C. pen.
II. In baza art.174 rap. la art.176 lit.a, d C. pen., a fost condamnat inculpatul T.R. la 25 de ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav.
In baza art.61 alin.2 C. pen. s-a revocat liberarea conditionata din pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 3599/02.12.2004 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti si s-a contopit restul de pedeapsa ramas de executat de 858 zile cu pedeapsa aplicata de 25 de ani inchisoare, inculpatul executand pedeapsa de 25 de ani inchisoare.
In baza art.65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a si b C. pen. pe o durata de 10 ani dupa executarea pedepsei.
In baza art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei.
In baza art.211 alin.2 lit.b si alin.21 lit.a, c C. pen. a fost condamnat inculpatul T.R. la 20 de ani inchisoare pentru infractiunea de talharie.
In baza art.61 alin.1 C. pen. s-a revocat liberarea conditionata din pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 3599/02.12.2004 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti si s-a contopit restul de pedeapsa ramas de executat de 858 zile cu pedeapsa aplicata de 20 de ani inchisoare, inculpatul executand pedeapsa de 20 de ani inchisoare.
In baza art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei.
In baza art.33 lit.a C. pen. rap. la art.34 lit.b C. pen. inculpatul s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 25 ani inchisoare la care s-a aplicat un spor de 5 ani inchisoare, inculpatul avand de executat 30 de ani inchisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71-64 lit.a, b C. pen.
In baza art.71 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a, b C. pen.
In baza art.88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata preventiei de la 03.10.2007 la zi pentru fiecare inculpat.
In baza art. 350 alin.1 C. pr. pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatilor.
In baza art.118 lit.e C. pen. s-au confiscat de la inculpati bunurile apartinand victimei si ridicate de organele de cercetare penala prin procesul verbal din data de 3.10.2007.
In baza art.14 si 346 C. pr. pen. a fost admisa actiunea civila formulata de partile civile si fiecare dintre inculpati a fost obligat la plata a cate 1 (un) leu cu titlu de daune morale.
In baza art.191 al.1 C. pr. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca in data de 1.10.2007, in jurul orelor 2200, inculpatii P.A.M. si T.R. se aflau intr-un parculet situat pe Calea 13 Septembrie si l-au observat pe A.A., inculpatul P.A.M. amintindu-si ca A.A. are o datorie mai veche in valoare de 5 lei, pe care nu i-o achitase.
P.A.M. i-a propus lui T.R. sa mearga in scara blocului unde locuia A.A., sa-l astepte si sa-l sperie. L-au asteptat in scara blocului pana in jurul orelor 2330 si cand A.A. a iesit din lift, au reusit sa-l sperie, dupa care inculpatul P.A.M. l-a intrebat cand ii da datoria. A.A. i-a raspuns ca in acel moment nu are nici un ban. Inculpatul P.A.M. i-a spus ca vrea sa bea o sticla de vin, iar victima A.A. le-a propus sa bea impreuna vinul in locuinta sa, pentru ca este singur.
Inculpatii P.A.M. si T.R. au cumparat 2 sticle de vin alb „Premiat" de 3/4, o sticla de Coca-cola si un pachet de tigari Marlboro dupa care s-au intors si s-au intalnit cu A.A. in fata blocului in care acesta locuia si au urcat impreuna in apartamentul victimei.
Cei trei au stat aproximativ 20 min. in bucatarie, inculpatii au desfacut o sticla de vin, victima a deschis calculatorul dand drumul la muzica, cei trei au jucat poker si apoi inculpatul P.A.M. le-a propus sa se mute in sufragerie.
Aici, inculpatul T.R. si victima A.A. au jucat un joc pe calculator, A.A. castigand de fiecare, dupa care inculpatul T.R. a renuntat sa mai joace. Dupa acest moment, victima A.A. a intrat pe „messenger" si a jucat biliard cu martora I.C. pana in jurul orelor 200-230, timp in care inculpatii ascultau muzica si consumau bauturi alcoolice. Cand victima A.A. si-a intrerupt discutiile pe „messenger”, i-a propus inculpatului P.A.M. sa joace un alt joc si de fiecare data a reusit sa-l invinga pe inculpat, victima folosind un ton ironic la adresa acestuia, ceea ce l-a enervat pe inculpat.
La finalul unei partide de joc, inculpatul P.A.M. s-a deplasat la baie, timp in care victima impreuna cu inculpatul T.R. au schimbat jocul intorcandu-se la „NFS”.
In momentul in care inculpatul P.A.M. s-a intors de la baie, victima era asezata pe scaun cu spatele la inculpat, iar inculpatul T.R. se afla in dreapta victimei, la masa pe care se afla tastatura de calculator. Pentru ca victima il ironizase in timpul jocului, inculpatul P.A.M. a luat o vaza din lemn din spatele acesteia si din lateral dreapta a lovit-o puternic in cap, de doua ori, astfel ca a doborat-o de pe scaunul pe care se afla, iar o bucata din vaza de lemn s-a desprins.
In cadere, victima A.A. a lovit cu capul carcasa de metal a calculatorului, indoind-o, moment in care inculpatul P.A.M. a tras victima dintre scaun si un fotoliu, pentru a-si crea spatiu si a inceput sa o loveasca puternic cu piciorul in coaste. Inculpatul T.R. s-a ridicat de la masa si a inceput si el sa loveasca victima cu pumnul in piept, cerandu-i sa taca pentru ca aceasta incepuse sa tipe.
In timp ce victima a fost imobilizata de inculpatul T.R., inculpatul P.A.M. M.A. a luat dintr-o alta camera un halat de baie, l-a aruncat inculpatului T.R., care la randul sau l-a pus victimei pe fata, iar inculpatul P.A.M. a legat victima la maini cu ajutorul cordonului de la halatul de baie.
Intrucat victima incerca sa opuna rezistenta, inculpatul T.R. a continuat sa ii aplice mai multe lovituri in zona toracelui, dupa care a tras-o sub tocul usii dintre sufragerie si holul de intrare in apartament, cu fata in jos.
Inculpatul P.A.M. a gasit in sufragerie un sort de bucatarie din panza, de culoare portocalie, a taiat cu un cutit un snur si in timp ce victima era imobilizata de inculpatul T.R., celalalt inculpat a legat-o de picioare.
In aceste conditii, in care victima era imobilizata, cei doi inculpati ii aplicau in continuare multiple lovituri cu intensitate in zona toracica si cranio-faciala.
Vazand pe canapeaua din sufragerie o perna, inculpatul T.R. i-a pus-o victimei pe fata incercand sa o sufoce, timp in care inculpatul P.A.M. o imobiliza.
In timp ce opunea rezistenta, victima a ajuns cu fata in jos si inculpatul P.A.M. i-a fixat fata in perna, in incercarea de a o sufoca, iar inculpatul T.R. a luat un cablu de alimentare de la calculator, l-a infasurat in jurul gatului si pe la spate a incercat sa sugrume victima, sprijinindu-se cu genunchiul pe spatele acesteia. La un moment dat, cablul de alimentare s-a rupt, victima intrand in stare de inconstienta.
Pentru ca victima devenise inconstienta, inculpatului P.A.M. i-a venit ideea de a cauta prin casa lucruri de valoare ce puteau fi sustrase, idee ce a fost sustinuta si de celalalt inculpat. Aducandu-si aminte ca in timpul vizitelor anterioare observase in baia de serviciu manusi chirurgicale, pentru a-si ascunde urmele, fiecare inculpat a luat cate o pereche de manusi, le-au pus pe maini si au inceput sa caute in camere, in fiecare sertar si dulap bunuri de valoare sau sume de bani.
In timp ce acestia rascoleau casa, de teama ca sunetele, gemetele agonice ale victimei sa nu fie percepute de eventualii martori, cei doi inculpati au lovit-o din nou, cu intensitate in zona toracica si cranio-faciala, iar loviturile aplicate la nivelul cranian au determinat victima sa vomite, sindrom specific traumatismului cranio-cerebral si abdominal.
Dupa ce inculpatii au scotocit toata locuinta, au desfacut componentele calculatorului cu ajutorul unor surubelnite, lasand doar carcasa unitatii centrale.
La un moment dat, inculpatul P.A.M. s-a dus la bucatarie si a preparat doua cafele, a revenit in sufragerie si impreuna cu inculpatul T.R. au convenit in mod expres sa nu lase victima in viata.
Dupa ce au terminat de baut cafeaua, au introdus intr-un rucsac de culoare portocalie piesele de calculator care erau infasurate in carpe, un joc CD, un parfum barbatesc si un pachet de cafea, iar inculpatul T.R. a luat din sufragerie telefonul mobil al victimei marca Motorola V 360, incarcatorul si o memorie RAM. Intr-o punga de plastic au pus tastatura calculatorului, vaza ce fusese folosita la lovirea victimei, un castron din care consumasera floricele de porumb, cartile de joc, cele doua sticle de vin, sticla de coca-cola, toate chistoacele de tigari si sortul de culoare portocalie din care inculpatul P.A.M. taiase snurul cu care legase la picioare victima. Toate obiectele au fost stranse cu scopul de a nu lasa urme. In acelasi scop, inculpatul P.A.M. a strans din sufragerie toate obiectele din sticla si portelan, pe care le-a spalat in bucatarie, asezandu-le in uscatorul de vase.
Inainte de a parasi locuinta, inculpatul T.R. a luat un alt cablu de alimentare, l-a infasurat in jurul gatului victimei, sprijinindu-se cu genunchiul de spatele acesteia si a sugrumat-o pana cand a avut certitudinea decesului.
Pentru ca se facuse dimineata, dupa ce s-au asigurat ca victima nu este in viata, cei doi inculpati au luat rucsacul in care se aflau bunurile sustrase si punga de plastic si au parasit locuinta, inchizand usa fara sa o asigure.
Victima a fost descoperita a doua zi de sora sa, numita A.A.E., in jurul orelor 1130.
Potrivit raportului de constatare medico-legala „Moartea numitului A.A., de 20 ani, a fost violenta. Ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, consecutive unei asfixii mecanice prin mecanism mixt: comprimarea regiunii cervicale cu un lat (strangulare) si obstruarea orificiilor oro-nazale cu mana sau cu un alt corp/obiect moale sau semidur (sufocare), in legatura de cauzalitate directa neconditionata cu decesul. La autopsie s-au mai constatat leziuni traumatice cranio-meningo-cerebrale, care s-au putut produce atat prin lovire repetata cu corpuri dure, cat si prin lovire cu si de corpuri dure (lovire activa urmata de caderea victimei in impact cranian). Leziunile cranio-meningo-cerebrale, prin gravitatea lor, aveau potential tanato-generator, putand duce la decesul victimei prin ele insele, chiar in lipsa sindromului asfixie. Sangele recoltat de la cadavru apartine grupei 0 si nu contine alcool etilic sau substante toxice curente. Moartea victimei dateaza din 02.10.2007".
Instanta a constatat ca faptele inculpatilor intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de omor deosebit de grav si talharie, prev. de art. 174 - art. 176 lit. a, d C. pen. si art. 211 alin. 2 lit. b si alin. 21 lit. a, c C. pen.
In ceea ce priveste individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala a codului penal, pericolul social foarte ridicat al faptei, dedus din imprejurarile si modalitatea in care au actionat inculpatii ca si din urmarile produse, cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, datele care circumstantiaza persoana inculpatilor (care nu sunt la primul conflict cu legea penala, dar au recunoscut faptele).
S-a retinut ca, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiza medico-legala psihiatrica, inculpatii P.A.M. si T.R. prezinta diagnosticul „tulburare de personalitate de tip antisocial", pastreaza capacitatile psihice de apreciere critica a continutului si consecintelor faptelor lor si au discernamantul pastrat in raport cu faptele pentru care sunt cercetati.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, partile civile si inculpatii.
Parchetul si partile civile au solicitat aplicarea pedepsei detentiunii pe viata, iar inculpatii au solicitat reducerea cuantumului pedepselor la jumatatea maximului special.
Curtea apreciaza ca nefondate criticile referitoare la individualizarea pedepsei.
Incontestabil, gravitatea faptelor comise de inculpati este deosebita. Fiind invitati in casa victimei, acestia au lovit-o in mod spontan, hotarand apoi sa suprime viata tanarului de numai 20 de ani, pe care il cunosteau dinainte, luand de asemenea hotararea de a sustrage bunuri din locuinta, exercitand intr-o durata indelungata de timp (circa 3-4 ore) violente intense asupra victimei, pe care au ucis-o prin strangulare si axfisiere.
Din perspectiva unei conceptii retributive, inculpatilor ar trebui sa li se aplice acelasi tratament, cu consecinta si in ceea ce-i priveste, a afectarii dreptului fundamental la viata. O asemenea sanctiune ar putea fi considerata ca cea mai eficienta si din perspectiva preventiei generale, ca una din functiile sanctiunii penale.
Principiul „moarte pentru moarte” nu mai este insa actual, caci in societatile civilizate pedeapsa cu moartea a fost abolita, nu doar din considerente de ordin juridic, ci si de ordin etic, filozofic si religios, iar sanctiunile penale au dobandit alaturi de componenta represiva si valente corective.
Aceasta conceptie a fost adoptata si in dreptul penal roman, caci art. 52 C. pen., care reglementeaza pedeapsa si scopul ei, prevede : „(1) Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare al condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni. (2) Prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana condamnatului”.
Din aceasta perspectiva, in opinia instantei de apel, in cazul de fata, cea mai adecvata pedeapsa este cea a inchisorii - in cuantumul maxim prevazut de lege - si nu pedeapsa detentiunii pe viata, principalele argumente fiind varsta inculpatilor si posibilitatea de reeducare a acestora.
Desigur, pentru a fi eficienta, pedeapsa trebuie adaptata gravitatii faptei si personalitatii faptuitorului.
S-a stabilit ca faptele inculpatilor sunt de o gravitate extrema, necesitand o reactie pe masura.
Cat priveste persoana inculpatilor, este adevarat ca acestia au avut o atitudine oscilanta in cursul procesului penal: initial inculpatul P.A.M. nu a recunoscut comiterea faptelor, iar declaratiile ulterioare de recunoastere contin elemente contradictorii sau care au fost infirmate prin celelalte probe administrate (cum este motivatia savarsirii faptelor prin existenta unui sentiment de gelozie manifestat de inculpatul T.R. fata de prietena sa, care anterior fusese prietena victimei A.A.). De asemenea, se constata ca in prima declaratie, inc. T.R. a incercat sa acrediteze ideea ca inculpatul P.A.M. a avut o contributie covarsitoare la savarsirea faptelor, T.R. incercand astfel sa atenueze propria raspundere penala.
Trebuie insa precizat ca, desi oscilanta, atitudinea inculpatilor prezinta o evolutie pozitiva in cursul procesului penal, caci in cele din urma, inculpatii au descris modalitatea in care au actionat si au recunoscut inclusiv faptul ca, impreuna, au luat hotararea de a ucide victima.
In conditiile in care faptele au fost comise in lipsa unor martori oculari, declaratiile inculpatilor, dar si memoriul depus de inculpatul T.R. in fata instantei de apel (desi a invocat dreptul la tacere), au contribuit la aflarea adevarului in cauza si evidentiaza o imbunatatire a atitudinii pe care inculpatii au manifestat-o fata de faptele comise, de situatia victimei si a familiei acesteia.
Este, de asemenea, adevarat ca inculpatul T.R. este cunoscut cu antecedente penale, insa condamnarile anterioare au fost aplicate pentru infractiuni comise in timpul minoritatii, de o gravitate mult mai redusa decat cele din prezenta cauza (furt calificat).
Cat priveste sanctiunea administrativa aplicata anterior inculpatului P.A.M., aceasta nu are valoarea unui antecedent penal, insa constituie un element de caracterizare a inculpatului, retinandu-se sub acest aspect ca fapta pentru care a fost cercetat a fost de o gravitate redusa, motiv pentru care, desi corespundea elementelor constitutive ale infractiunii de furt calificat, s-a considerat ca nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
De asemenea, referitor la persoana inculpatilor, trebuie retinut ca potrivit rapoartelor de expertiza medico-legala psihiatrica, ambii inculpati prezinta o tulburare de personalitate de tip antisocial.
Referatele de evaluare nu au concluzii pozitive in ceea ce-i priveste pe inculpati, evidentiind pentru inculpatul P.A.M. faptul ca in pofida aspectelor ce pot influenta pozitiv conduita acestuia (lipsa antecedentelor penale personale si la nivelul familiei, sustinerea de care se bucura din partea familiei, existenta unui model pro-social sub aspectul valorizarii pozitive a mijloacelor legale de obtinere a veniturilor), factorii negativi, desi numeric inferiori, prevaleaza prin importanta origine si complexitatea impusa de demersurile necesare pentru modificarea lor. Se apreciaza ca se impune dezvoltarea resurselor personale, in prezent limitate, printr-o interventie de specialitate pentru formarea si dezvoltarea capacitatii de empatie in raport cu situatia victimei si a familiei acesteia, constientizarea propriilor actiunii si gravitatii infractiunilor pentru care este judecat si exersarea asumarii responsabilitatii pentru propriile fapte. Formarea, exersarea si consolidarea acestor resurse personale, trebuie sa vizeze in egala masura si formarea unor perceptii corecte a rolului pedepsei, pentru a preintampina accentuarea sentimentelor si manifestarilor de frustrare generata de mentinerea sa in mediul carceral, astfel ca, alaturi de resursele familiare de care inculpatul beneficiaza, sa se poata constitui ulterior in agenti facilitatori ai reintegrarii sociale.
In ceea ce-l priveste pe inculpatul T.R., in referatul de evaluare se mentioneaza ca acesta a experimentat mai multe modalitati de a intra in conflict cu legea penala, insa cel mai puternic conflict ca intensitate a fost acela cu regulile stricte impuse de parintii sai, care au incercat de-a lungul timpului sa-l controleze in tot ceea ce face. Reactia fireasca la controlul excesiv a fost incalcarea regulilor si evadarea. Pentru a putea vorbi in termen reali de perspective de reintegrare, trebuie sa se produca o constientizare a faptei, depasirea blocajului emotional, si dezvoltarea capacitatii de empatie fata de victima. Toate aceste aspecte necesita o interventie de lunga durata si necesitate, centrata pe constientizarea motivelor care au determinat infractiunea, constientizarea legaturii de cauzalitate dintre comportamentul parintilor si cel insusit de inculpat, controlul furiei si identificarea unor noi modalitati de abordare a situatiilor conflictuale. Gestionate corespunzator, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul T.R. s-ar putea baza dupa liberare, pe langa resursele externe reprezentate de sprijinul acordat de familia sa.
Reiese, asadar, ca desi stabilesc o prevalenta a factorilor negativi, referatele de evaluare nu neaga posibilitatile de reeducare ale celor doi inculpati, perspectiva reintegrarii sociale fiind sustinuta de varsta tanara a acestora, dar si de suportul familiei, existent in ambele cazuri.
Referitor la perioada indelungata de timp necesara pentru dezvoltarea personala a inculpatilor, se constata cu privire la durata perioadei de incarcerare (asa cum a observat si aparatorul partilor civile) ca, in mod paradoxal, perioada pe care inculpatii trebuie sa o execute efectiv pentru a putea fi liberati conditionati este, in cazul inchisorii de 30 de ani, cel putin egala sau chiar mai mare decat cea pe care trebuie sa o execute efectiv in cazul aplicarii detentiunii pe viata. Astfel, conform art. 59 alin. 1 si 2 C. pen., in cazul pedepsei inchisorii ar trebui sa execute efectiv 22 de ani si 6 luni, nu mai putin de 20 de ani - in situatia in care ar castiga prin munca o anumita perioada, pe cand conform art. 551 alin. 1 C. pen., in cazul detentiunii pe viata, inculpatii ar putea fi liberati conditionat dupa executarea a 20 de ani de detentiune.
Desigur, gravitatea deosebita a infractiunilor, contributia fiecarui inculpat la comiterea faptelor, existenta antecedentelor penale in ceea ce-l priveste pe inculpatul T.R., ca si trasaturile de personalitate ale inculpatilor, astfel cum au fost relatate de martorii audiati in cauza si evidentiate de rapoartele de evaluare psihosociala, de rapoartele de expertiza medico-legala psihiatrica si de inscrisurile depuse la dosar, justifica stabilirea pedepselor in cuantum egal cu maximul prevazut de lege, precum si aplicarea sporului maxim de pedeapsa, cu consecinta stabilirii unei pedepse rezultante egala cu maximul general al pedepsei inchisorii, neexistand temeiuri de reducere a pedepselor, in cazul ambilor inculpati.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 379 alin. 1 C. pr. pen. Curtea a respins apelurile ca nefondate.