Recurs. Gestiune colectiva a drepturilor de autor. Autorizatia licenta neexclusiva. Natura juridica a actului. Exceptie de nelegalitate intemeiata pe Legea nr. 554/2004. Admisibilitate. Invocarea direct in recurs a nulitatii unui act juridic.
- Legea nr. 8/1996, art.12, art.124, art.125,
- Legea nr. 554/2004, art.2, art.4
- Cod procedura civila, art.129, art.294, art.316;
- Cod Civil, art.969, art.970
Natura juridica a Autorizatiei de licenta neexclusiva incheiata intre partile din proces, este aceea a unei conventii.
Fata de prevederile art. 124 si art. 125 alin. 1 din Legea nr.8/1996, organismele de gestiune colectiva sunt persoane juridice de drept privat, constituite in conditiile dreptului comun prin libera asociere si cu autorizarea prealabila a ORDA, si au ca scop gestionarea drepturilor (patrimoniale) de autor si a drepturilor (patrimoniale) conexe ce tin de sfera dreptului privat.
Actele administrative sunt definite strict si limitativ - prin art. 2 lit. c din Legea nr.554/2004 - in sensul ca sunt acte care au caracter individual sau normativ si sunt emise de o autoritate publica in regim de putere publica, ori contracte incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitii publice.
Astfel, tinand seama de imprejurarea ca intimata-reclamanta nu are statutul de autoritate publica, si ca Autorizatia de licenta neexclusiva acordata recurentei-parate nu se refera la bunuri sau prestatii de natura celor limitativ enumerate prin art. 2 lit. c din Legea 554/2004, este lipsita de fundament legal sustinerea recurentei potrivit careia mentionata Autorizatie ar fi un act administrativ.
Autorizatia de licenta neexclusiva are natura unui act juridic de drept privat, bilateral prin care organismul de gestiune colectiva (reclamanta) si-a exprimat acordul de a fi utilizat repertoriul sau in desfasurarea concertului "Massive Attack", acord exprimat la solicitarea paratei-recurente. Eliberarea Autorizatiei neexclusive mentionate este consecinta a realizarii - in acest mod - a unui acord de vointa al partilor, iar imprejurarea ca anumite elemente/clauze ale conventiei astfel materializate s-au impus ca efect al existentei Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publica (publicata potrivit Deciziei ORDA nr. 365/2006) nu este de natura a lipsi conventia de forta obligatorie conferita prin art. 969 Cod Civil.
Clauza penala inserata in Autorizatie nu este incompatibila cu acest tip de conventie, prin Metodologia mentionata sau printr-o norma imperativa a Legii nr.8/1996 nefiind stabilita vreo interdictie in privinta prestabilirii conventionale a cuantumului despagubirii ce s-ar datora in cazul in care nu se respecta termenele de plata a remuneratiei de catre beneficiarul autorizatiei.
Invocand nulitatea Autorizatiei de licenta neexclusiva nr. 4000745/2008, cu titlu de exceptie in cadrul motivelor de recurs, recurenta tinde a extinde obiectul procesului, direct in calea de atac, cu o cerere care sa conduca la constatarea nulitatii absolute a unui act juridic utilizat ca proba de partea adversa. O asemenea modalitate de largire a cadrului procesual este oprita prin prevederile art.316 raportat la art.294 alin.1 Cod procedura civila, potrivit acestor norme nefiind posibila schimbarea partilor, a cauzei ori obiectului sau formularea de cereri noi in faza apelului si recursului. (decizia nr.11R/07.01.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 11.03.2009 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila, reclamanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR ADA) a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei S.C. O.E. S.R.L. la plata catre UCMR-ADA a sumei de 20.039,58 RON reprezentand remuneratia restanta, datorata cu titlu de drepturi patrimoniale ale titularilor de drepturi de autor pentru comunicarea publica in scop lucrativ a operelor muzicale in cadrul concertului sustinut de formatia MASSIVE ATTACK in data de 02.08.2008 la Complexul Sportiv Iolanda Balas din Bucuresti; obligarea paratei la plata penalitatii de intarziere in suma de 50.000 RON potrivit art. 12 din Autorizatia neexclusiva a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr. 40000745/ 31.07.2008; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat in esenta ca UCMR-ADA este desemnata ca unic organism de colectare a remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru utilizarea prin comunicare publica a operelor muzicale, astfel cum prevede Decizia ORDA nr. 365/2006.
Parata, in cadrul concertului sustinut de formatia Massive Attack, desfasurat in data de 02.08.2008 la Complexul Sportiv "Iolanda Balas" din Bucuresti, a comunicat public opere muzicale din repertoriul trupei mai sus mentionate fara sa respecte prevederile Autorizatiei neexclusive a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr. 40000745/31.07.2008 incheiata cu UCMR-ADA, pentru comunicarea publica a operelor muzicale si fara a plati in totalitate remuneratia reprezentand drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale.
La data de 31.07.2008, odata cu incheierea Autorizatiei neexclusive a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr.40000745/31.07.2008, parata a achitat cu chitanta nr.25483/31.07.2008, un avans in cuantum de 3.570 RON, UCMR-ADA eliberand factura seria ADA nr. 83682/30.08.2008.
Potrivit mentionatei autorizatii licenta neexclusiva, parata trebuia sa achite un procent de 8,5% din baza de calcul a remuneratiei. Avand in vedere ca din decontul de impunere depus de parata la Directia de taxe si impozite locale Sector 1 si comunicat UCMR-ADA, rezulta ca baza de calcul a remuneratiei datorate este in cuantum de 233.41l RON, iar prin aplicarea procentului de 8,5% asupra acestei baza de calcul rezulta o remuneratie in suma de 23.609,58 RON, inclusiv TVA.
Intrucat parata a achitat pana in prezent doar suma de 3.570 RON, din totalul de 23.609,58 RON, se impune obligarea acesteia la plata remuneratiei restante in cuantum de 20.039,58 RON, datorata cu titlu de drepturi patrimoniale de autor precum si penalitati de intarziere in cuantum de 50.000 RON, potrivit art. 12 din Autorizatia neexclusiva a utilizarii muzicii in scop lucrativ 40000745/31.07.2008.
In drept, cererea s-a intemeiat pe dispozitiile Legii nr. 8/1996 a drepturilor de autor si a drepturilor conexe, cu modificarile ulterioare, art. 969 si urmatoarele Cod Civil si pe dispozitiile Titlului II al Metodologiei publicate in Monitorul Oficial Partea I nr. 857/19.10.2006 prin Decizia ORDA nr. 365/2006.
Prin sentinta civila nr. 517/09.04.2009 a fost admisa actiunea astfel formulata, dispunandu-se obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 20.039,58 lei reprezentand remuneratie restanta pentru concertul "Massive Attack" din data de 02.08.2008 si 50.000 lei despagubiri pentru intarziere. A mai fost obligata parata la plata sumei de 2.419 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut in esenta ca potrivit autorizatiei neexclusive a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr. 40000745/31.07.2008 incheiata intre parti, parata s-a obligat sa plateasca o remuneratie procentuala de 8,5% din incasarile la concertul Massive Attack din 02.08.2008 organizat in Complexul Sportiv "Iolanda Balas" din Bucuresti. Prin chitanta serie ADA nr. 25483 din 06.08.2008 acesta a achitat suma de 3570 lei reprezentand avans partial din suma datorata potrivit autorizatiei mentionate.
Ulterior la data de 16.09.2008, parata a trimis reclamantei decontul incasarilor, din acesta rezultand incasari de 233.411,76 lei; fata de aceste incasari, rezulta ca mai are de achitat o diferenta de 20.039,58 lei. Nu s-a facut nici o dovada a achitarii acestei sume.
Potrivit art. 12 din contract, partile au reglementat o clauza penala, in sensul ca pentru intarzierea cu mai mult de 10 zile in comunicarea bazei de calcul ori a platii remuneratiei datorate, parata datoreaza penalitati de 50.000 lei.
Constatand ca nu s-a facut dovada achitarii integrale a remuneratiei datorate in temeiul autorizatiei neexclusive a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr. 40000745/31.07.2008, in baza art. 969 Cod civil cu raportare la art. 1 si 12 din contract, a apreciat instanta ca pretentiile reclamantei sunt intemeiate.
In baza art. 274 Cod procedura civila, a fost obligata parata la 2.419 lei cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata.
In motivarea recursului se arata in esenta ca hotararea a fost data cu incalcarea formelor de procedura, motiv de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Sub acest aspect, sustine recurenta ca hotararea recurata a fost pronuntata cu o evidenta incalcare a formelor de procedura, aducandu-se atingere dreptului recurentei la aparare, principiului contradictorialitatii procesului precum si al egalitatii procesuale a partilor.
Astfel, instanta de fond a solutionat litigiul la prim termen de judecata, fara ca in cauza sa fie administrata vreo proba in conditiile in care recurenta a formulat o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecata in vedere angajarii unui aparator.
Avand in vedere atat natura pricinii, cat si cuantumul ridicat al pretentiilor formulate de partea adversa, precum si fata de imprejurarea ca recurenta si-a manifestat expres intentia de a-si exercita dreptul constitutional la aparare, considera ca in mod nelegal, judecatorul fondului a ignorat cererea de amanare formulata si a retinut cauza in pronuntare, fara a dispune macar amanarea pronuntarii astfel cum prevad imperativ dispozitiile art. 156 Cod procedura civila.
Prin respingerea cererii de amanare, judecatorul fondului a incalcat - in sustinerea recurentei - atat principiul contradictorialitatii, potrivit caruia instanta este obligata sa acorde partilor posibilitatea de a participa in mod activ la prezentarea, argumentarea si dovedirea drepturilor lor in cursul desfasurarii judecatii litigiului, precum si principiul dreptului de aparare, garantat de art. 24 din Constitutia Romaniei.
Se arata ca, prin incalcarea acestor principiilor esentiale ale procesului civil, s-a adus o grava atingere dreptului recurentei la un proces echitabil, prin suprimarea dreptului de a participa in mod activ la solutionarea pricinii, de a discuta si combate sustinerile partii adverse, precum si de a-si expune punctul de vedere cu privire la orice incident, in scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.
O alta critica este in sensul ca hotararea recurata a fost pronuntata cu interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, instanta schimband natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila.
Sub acest aspect, instanta de fond a calificat ,,Autorizatia neexclusiva de utilizare a operelor muzicale in scop lucrativ" ca fiind un contract incheiat intre parti, in ciuda faptului ca natura juridica a acestuia precum si continutul sau sunt in mod expres reglementate de lege, astfel interpretand gresit actul dedus judecatii.
Procedand astfel, instanta de fond a savarsit o grava confuzie intre doua institutii juridice, conferind unui act administrativ, emis in regim de putere publica, atributele unui contract bilateral, incheiat ca urmare a formarii acordului de vointa al partilor.
In conditiile in care actul juridic in baza caruia intimata reclamanta si-a formulat pretentiile nu constituie un contract negociat intre parti, ci o autorizatie emisa in vederea desfasurarii unei activitati, este evident ca instanta nu putea retine in mod legal existenta vreunei obligatii asumate contractual de catre subscrisa.
Consecinta calificarii gresite a actului juridic dedus judecatii a fost aceea a admiterii cererii de chemare in judecata fara o analiza a legalitatii actului administrativ in baza caruia au fost formulate pretentiile reclamantei, instanta de fond dispunand obligarea societatii la plata unei clauze penale, motivat exclusiv de imprejurarea ca aceasta ar fi fost reglementata de catre parti.
Instanta de fond a omis sa analizeze in ce masura este posibila instituirea unei clauze penale printr-un act administrativ guvernat de prevederile legale care stabilesc modalitatea si procedura de gestionare a drepturilor patrimoniale de autor.
Mai sustine recurenta ca rationamentul instantei de fond este totodata contradictoriu, de vreme ce pe de o parte a retinut ca este vorba despre o autorizatie emisa in baza Legii nr. 8/1996, iar pe de alta a condamnat-o pe recurenta pentru pretinsa neindeplinire a unei obligatii contractuale.
Recurenta invoca exceptia de nelegalitate a Autorizatiei neexclusive a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr. 40000745/31.07.2008, in temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. In masura in care s-ar aprecia de catre instanta ca Autorizatia neexclusiva a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr. 40000745/31.07.2008, nu are natura juridica a unui act administrativ, arata recurenta ca intelege sa invoce, pe cale de exceptie, nulitatea absoluta a actului juridic anterior mentionat.
Cu privire la temeinicia exceptiei de nelegalitate invocate, considera recurenta ca pot fi avute in vedere urmatoarele motive (care insa urmeaza a fi analizate de instanta de contencios administrativ competenta):
(i) Nelegalitatea actului administrativ contestat in raport de inexistenta unui mandat de gestiune a drepturilor patrimoniale de autor prin care intimata reclamanta sa justifice indreptatirea de a solicita plata remuneratiei pentru comunicarea publica a operei muzicale si totodata indreptatirea de a emite Autorizatia neexclusiva a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr. 40000745/31.07.2008; Astfel, in ceea ce priveste mandatul de gestiune colectiva a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, potrivit art. 129 din legea nr. 8/1996, acesta este "acordat direct, prin contract scris de catre titularii de drepturi." Or, in speta, intimata reclamanta nu a facut in niciun fel dovada unui mandat din partea titularilor drepturilor de autor in ceea ce priveste concertul Massive Atttack din data de 02.08.2008.
(ii) Nelegalitatea actului administrativ contestat in raport de incalcarea prevederilor art. 13 din Decizia nr. 365/2006; Din aceasta perspectiva, actul juridic contestat este nelegal, fiind emis cu incalcarea chiar a actului normativ in baza caruia intimata reclamanta desfasoara activitatea de gestionare a drepturilor patrimoniale de autor, stabilind in mod unilateral clauze de agravare a raspunderii, contrare dispozitiilor legale care reglementeaza metodologia de colectare a remuneratiei; in conditiile in care prin decizia emisa de autoritatea de reglementare in materie, raspunderea pentru plata cu intarziere a remuneratiei datorata pentru utilizarea operei muzicale a fost stabilita si limitata la un cuantum de 0,2 % pe zi de intarziere, este nelegala si abuziva instituirea unei clauze penale prin intermediul Autorizatiei neexclusive contestate.
(iii) Nelegalitatea actului administrativ contestat in raport natura abuziva a clauzei penale instituite in cuprinsul art. 12 din Autorizatia neexclusiva a utilizarii operelor muzicale in scop lucrativ nr. 40000745/31.07.2008, urmand a constata nulitatea acesteia, cu consecinta inlaturarii efectelor asupra consumatorului, potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000. Astfel, in ceea ce priveste notiunea de clauza abuziva, potrivit art. 4. din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori ,,o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor". Tot astfel, potrivit alin 2 din acelasi text de lege, "o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv".
Astfel cum rezulta din intreg materialul probator, ipoteza dedusa judecatii se circumscrie pe deplin notiunii de clauza abuziva, astfel cum este definita in cuprinsul actului normativ anterior mentionat, Autorizatia anterior mentionata reprezentand un act juridic standard preformulat, iar prin extinderea raspunderii si instituirea unei clauze penale in conditiile in care chiar Decizia nr. 365/2006 invocata de reclamanta prevede majorari de intarziere in cuantum de 0,2% pe zi de intarziere, se creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, cu singura consecinta a imbogatirii fara just temei a intimate-reclamante.
Mai critica recurenta sentinta atacata in sensul ca hotararea a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii - motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila - respectiv, dincolo de nelegalitatea actului administrativ in temeiul caruia au fost admise pretentiile intimatei reclamante, hotararea atacata a fost data cu aplicarea si interpretarea gresita a legii atat in ceea ce priveste natura juridica a raporturilor dintre parti, cat si in ceea ce priveste modalitatea in care au fost calculate pretentiile invocate de partea adversa.
Astfel, este nelegala solutia instantei de fond prin care parata-recurenta a fost obligata la plata unei sume de bani in temeiul raspunderii civile contractuale, de vreme ce intre parti nu au existat raporturi contractuale, guvernate de principiul acordului liber de vointa.
De vreme ce nu a existat un raport contractual prin care partile, in temeiul vointei liber exprimate sa stabileasca o clauza de agravare a raspunderii, instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze pe de o parte in ce masura o clauza penala poate fi instituita prin intermediul unui act juridic de adeziune, care nu poate fi negociat intre parti, iar pe de alta parte in ce masura intimata reclamanta poate impune o clauza de agravare a raspunderii in conditiile in care aceasta este expres reglementata prin chiar actul normativ in temeiul caruia isi justifica legitimarea de a colecta aceste sume de bani.
In acest sens, urmeaza a se observa ca, potrivit prevederilor art. 13 din Decizia nr. 365/2006, invocata de chiar partea potrivnica, "pentru intarzieri la plata utilizatorii datoreaza penalitati de 0,2%/zi de intarziere".
Or, in conditiile in care prin chiar actul normativ care reglementeaza procedura si metodologia de colectare a remuneratiei pentru utilizarea operelor muzicale, a fost stabilita si totodata limitata expres raspunderea pentru intarzierea la plata sumelor reprezentand drepturi patrimoniale de autor, in mod gresit prima instanta a validat o clauza abuziva si nelegala si a dispus obligarea subscrisei la plata unei clauze penale stabilite unilateral de partea adversa.
Mai mult, potrivit aceleiasi Decizii emise de Oficiul Roman pentru Protectia drepturilor de autor, in cuprinsul art. 17, a fost stabilita posibilitatea perceperii de daune interese, reprezentand triplul remuneratiei ce ar fi fost legal datorata, insa pentru situatia comunicarii publice a operelor muzicale in scop lucrativ fara autorizatie.
Prin urmare, posibilitatea instituirii unei clauze penale, in concordanta si cu natura sanctionatorie a acestei institutii juridice a fost stabilita exclusiv pentru situatia in care utilizatorul isi incalca obligatia de a solicita autorizatia, si nicidecum pentru intarzierea la plata.
Intimata reclamanta a urmarit, si a si obtinut, obligarea paratei-recurente la plata atat a remuneratiei cat si unei sume de bani care reprezinta triplul acestei remuneratii, suma ce nu putea fi perceputa nici macar in ipoteza lipsei oricarei autorizatii deoarece in aceasta situatie sanctiunea prevazuta de lege este triplul remuneratie si nicidecum triplul remuneratiei plus cuantumul remuneratiei.
O astfel de conduita nu poate decat sa evidentieze reaua credinta a intimatei recurente si sa conduca la o imbogatire a patrimoniului acesteia in detrimentul patrimoniului subscrisei, fara ca pentru aceasta sa existe vreo justificare legala sau contractuala.
Solicita recurenta ca instanta de recurs sa cenzureze hotararea contestata si din perspectiva lipsei oricarui rol activ al magistratului de prima instanta, care nu a efectuat nici minimele verificari cu privire la temeinicia pretentiilor partii adverse, insusindu-si fara rezerve sustinerile acesteia inclusiv in ceea ce priveste cuantumul pretentiilor solicitate.
Instanta de fond nu numai ca nu a efectuat nicio verificare, nu a dispus efectuarea niciunei probe, insa mai mult nu a procedat nici macar la un calcul simplu al pretentiilor solicitate pentru a constata ca in realitate suma solicitata excede procentului de 8,5% din suma cuprinsa in decontul transmis de catre subscrisa.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 si 9, art.3041 Cod procedura civila.
Recurs legal timbrat.
Intimata nu a formulat intampinare in recurs.
In ce priveste exceptia de nelegalitate a Autorizatiei neexclusive pentru utilizarea operelor muzicale in scop lucrativ cu nr.40000745/2008, invocata de catre recurenta in contextul art. 4 din Legea 554/2004, Curtea a constatat - in sedinta publica din data de 07.01.2010 - ca nu sunt intrunite conditiile mentionatei norme pentru a fi sesizata instanta de contencios administrativ cu solutionarea unei asemenea exceptii.
Analizand recursul in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de exigentele art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute in vedere sunt urmatoarele:
Recurenta imputa instantei de fond vatamarea dreptului la aparare, incalcarea principiului contradictorialitatii si incalcarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la o pretinsa cerere de amanare ce ar fi formulat-o, spre a-si angaja aparator, la primul termen de judecata.
In continutul dosarului nu se regaseste insa o cerere scrisa a paratei-recurente cu un astfel de continut, iar la termenul de judecata respectiv parata nu a fost prezenta, desi fusese legal citata.
In conditiile in care partile erau legal citate, conform cu exigentele art. 85 Cod procedura civila, si acestea nu invocasera vreun motiv de natura a justifica amanarea judecatii pentru un nou termen, instanta fondului a procedat la judecarea pricinii corespunzator cererilor concret formulate in fata sa si a probatoriului administrat.
Dreptul paratei la un proces echitabil si principiul contradictorialitatii au fost deplin respectate in conditiile in care parata-recurenta a avut cunostinta de termenul de judecata din data de 09.04.2009 si, astfel, a avut posibilitatea de a-si exercita drepturile procedurale - inclusiv cel de a adresa instantei o cerere de amanare pentru angajarea unui aparator - fiind tinuta concomitent de obligatia procedurala de a urmari desfasurarea si finalizarea procesului, de a indeplini actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege si de a actiona cu buna credinta in exercitarea drepturilor procedurale, conform prevederilor art. 129 alin. 1 Cod procedura civila.
In ce priveste natura juridica a Autorizatie de licenta neexclusiva incheiata intre partile din proces, corect instanta de apel a retinut ca este aceea a unei conventii.
Potrivit prevederilor art. 124 din Legea nr.8/1996: "Organismele de gestiune colectiva a dreptului de autor si a drepturilor conexe, denumite in cuprinsul legii organisme de gestiune colectiva, sunt, in sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin libera asociere, care au ca obiect de activitate, in principal, colectarea si repartizarea drepturilor a caror gestiune le este incredintata de catre titulari‘‘ iar potrivit art. 125 alin. 1 din acelasi act normativ: "Organismele de gestiune colectiva prevazute in prezentul capitol se constituie in conditiile legii, cu avizul Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, si functioneaza potrivit reglementarilor privind asociatiile fara scop patrimonial si potrivit prevederilor prezentei legi."
Astfel cum reiese din normele enuntate, organismele de gestiune colectiva sunt persoane juridice de drept privat, constituite in conditiile dreptului comun prin libera asociere si cu autorizarea prealabila a ORDA, si au ca scop gestionarea drepturilor (patrimoniale) de autor si a drepturilor (patrimoniale) conexe ce tin de sfera dreptului privat.
Actele administrative sunt definite strict si limitativ - prin art. 2 lit. c din Legea nr.454/2004 - in sensul ca sunt acte care au caracter individual sau normativ si sunt emise de o autoritate publica in regim de putere publica, ori contracte incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitii publice.
Astfel, tinand seama de imprejurarea ca intimata-reclamanta nu are statutul de autoritate publica, si ca Autorizatia de licenta neexclusiva acordata recurentei-parate nu se refera la bunuri sau prestatii de natura celor limitativ enumerate prin art. 2 lit. c din Legea 554/2004, Curtea constata ca este lipsita de fundament legal sustinerea recurentei potrivit careia mentionata Autorizatie ar fi un act administrativ.
Potrivit art. 129. alin. ultim Cod procedura civila, instanta este tinuta a se pronunta exclusiv cu privire la cererile si apararile pe care partile le formuleaza in derularea procesului, context in care - in speta - ar fi excedat limitelor investirii primei instante o eventuala analiza a legalitatii Autorizatiei de licenta neexclusiva eliberate de catre reclamanta paratei-recurente.
Astfel cum s-a retinut prin considerentele expuse anterior, Autorizatia de licenta neexclusiva are natura unui act juridic de drept privat, bilateral prin care organismul de gestiune colectiva (reclamanta) si-a exprimat acordul de a fi utilizat repertoriul sau in desfasurarea concertului "Massive Attack", acord exprimat la solicitarea paratei-recurente.
Eliberarea Autorizatiei neexclusive mentionate este consecinta a realizarii - in acest mod - a unui acord de vointa al partilor, iar imprejurarea ca anumite elemente/clauze ale conventiei astfel materializate s-au impus ca efect al existentei Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publica (publicata potrivit Deciziei ORDA nr. 365/2006) nu este de natura a lipsi conventia de forta obligatorie conferita prin art. 969 Cod Civil.
Clauza penala inserata in Autorizatie nu este incompatibila cu acest tip de conventie, prin Metodologia mentionata sau printr-o norma imperativa a Legii nr.8/1996 nefiind stabilita vreo interdictie in privinta prestabilirii conventionale a cuantumului despagubirii ce s-ar datora in cazul in care nu se respecta termenele de plata a remuneratiei de catre beneficiarul autorizatiei.
Numai in prezenta unei asemenea interdictii stabilita printr-o norma de ordine publica, prima instanta ar fi avut posibilitatea sa nu dea eficienta clauzei penale, in absenta oricareia aparari a paratei.
Potrivit prevederilor art. 1231 alin. 1 lit. e) din Legea nr.8/1996, gestiunea colectiva este obligatorie in ce priveste exercitarea (de catre titular) a dreptului de comunicare publica a operelor muzicale, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, pentru aceasta categorie de drepturi, organismele de gestiune colectiva ii reprezinta si pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.
Pe de alta parte, prin art. 12 din Legea 8/1996 se prevede ca "autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa...".
Raportat la aceste prevederi legale, prin perfectarea Autorizatiei de licenta neexclusiva nr. 4000745/2008, parata-recurenta a incheiat o conventie cu reclamanta, aceasta avand calitatea de mandatar legal al titularilor drepturilor patrimoniale legate de comunicarea publica a operelor muzicale realizata in desfasurarea concertului "Massive Attack".
Altfel spus, faptul ca - in aceasta materie - legiuitorul a folosit denumirea de "autorizatie de licenta neexclusiva" pentru acest tip special de contract nu afecteaza natura actului juridic, respectiv nu il transforma intr-un act de autoritate spre a retine ca exista o contradictie in rationamentul instantei de fond - astfel cum fara temei pretinde recurenta.
Invocand nulitatea Autorizatiei de licenta neexclusiva nr. 4000745/2008, cu titlu de exceptie in cadrul motivelor de recurs, recurenta tinde a extinde obiectul procesului, direct in calea de atac, cu o cerere care sa conduca la constatarea nulitatii absolute a unui act juridic utilizat ca proba de partea adversa.
O asemenea modalitate de largire a cadrului procesual este oprita prin prevederile art.316 raportat la art.294 alin.1 Cod procedura civila, potrivit acestor norme nefiind posibila schimbarea partilor, a cauzei ori obiectului sau formularea de cereri noi in faza apelului si recursului.
Asa fiind, Curtea apreciaza ca nu exista temei spre a fi analizate argumentele dezvoltate de catre recurenta in sustinerea exceptiei ce priveste nelegalitatea respectivei autorizatii.
Stabilirea, prin art. 13 al Deciziei nr. 365/2006 a ORDA, a unui nivel procentual (0,2% pe zi de intarziere) al penalitatilor pentru intarzierea utilizatorului in plata remuneratiei nu este de natura a-l exonera de obligatia de a respecta clauza penala la care el insusi a consimtit si care, astfel, este obligatorie si trebuie executata cu buna credinta potrivit art. 969-970 Cod Civil. In absenta unei dispozitii imperative a legii, care sa interzica depasirea acestui procent, respectiva reglementare nu poate fi interpretata decat ca determinand nivelul minim al penalitatilor care pot fi stabilite conventional, pentru orice valoare superioara acestui nivel operand principiul libertatii de vointa a partilor care cer si respectiv elibereaza Autorizatia de licenta neexclusiva.
In conditiile in care, in speta, se analizeaza situatia paratei-recurente care a utilizat opere muzicale aflate in repertoriul reclamantei in baza unei autorizatii de licenta neexclusiva, iar prin aceasta s-au stabilit conventional atat cuantumul remuneratiei ce trebuie platita de utilizator cat si despagubirile pe care acesta le datoreaza in cazul intarzierii in plata remuneratiei, este lipsita de relevanta modalitatea in care reclamantul ar fi putut solicita (si obtine) despagubiri pentru situatia in care nu ar fi existat respectiva autorizatie (deci pe fundamentul angajarii raspunderii civile delictuale).
Pretentiile deduse judecatii au fost apreciate ca intemeiate prin prisma continutului Autorizatiei de licenta neexclusiva si al prevederilor art. 969 Cod Civil, asa incat apare ca vadit nefondata sustinerea recurentei potrivit careia ar fi vorba de o imbogatire fara just temei al reclamantei-intimate.
Cat priveste lipsa de rol activ imputata primei instante de catre recurenta, Curtea constata ca este vadit nefondata aceasta critica in conditiile in care se refera la efectuarea de "minime verificari cu privire la temeinicia pretentiilor partii adverse". Argumentele astfel dezvoltate tind a reprosa instantei ca a pronuntat o hotarare netemeinica, deci lipsita de suport probator, iar nu lipsa de rol activ astfel cum acesta este reglementat prin art. 129 alin. 5 Cod procedura civila.
Se cuvine a fi mentionat ca pozitia instantei in procesul civil trebuie sa fie echidistanta fata de partile aflate in proces, numai in acest mod fiind respectate exigentele desfasurarii unui proces echitabil si ale principiului egalitatii armelor, asa incat rolul activ permis instantei prin norma mentionata nu poate impune acesteia obligatia de a dispune probe pentru apararea intereselor partilor care nu inteleg sa se infatiseze in timpul procesului spre a-si sustine propriile interese.
Din cuprinsul considerentelor sentintei recurate reiese cu puterea evidentei ca instanta de fond a judecat pricina in urma unei analize complete a materialului probator administrat, stabilind ca pretentiile reclamantei sunt intemeiate corespunzator elementelor de cuantificare stabilite in mod conventional.
Avand in vedere considerentele expuse si dispozitiile legale mentionate, Curtea constata caracterul nefondat al criticilor aduse de recurenta hotararii atacate urmand a dispune, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila respingerea recursului astfel sustinut.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, constatand ca recurenta este - fata de solutia retinuta - partea cazuta in pretentii, urmeaza a se dispune obligarea acesteia la plata catre intimata a sumei de 3750 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.