Contestatie in anulare. Procedura insolventei. Probatoriul necesar pentru deschiderea procedurii insolventei in calea de atac.
- Legea nr.85/2006;
Cererea introductiva poate fi admisa in sensul dispunerii deschiderii procedurii insolventei daca se probeaza ca debitorul se afla in stare de insolventa ca urmare a dovedirii indeplinirii indeosebi a conditiilor legale referitoare, pe de o parte, la existenta creantei si, pe de alta parte, la insuficienta disponibilitatilor banesti din patrimoniul debitorului pentru plata creantei respective.
In cazul respingerii cererii introductive la instanta de fond, partea interesata poate formula recurs, solicitand modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii introductive si deschiderii procedurii insolventei. In acest sens instanta de recurs va avea de verificat indeplinirea acelorasi conditii legale ca la judecata in prima instanta, dar acestea si pana la momentul solutionarii caii de atac. In ceea ce priveste insuficienta disponibilitatilor banesti, conditia nu este indeplinita in cazul in care din extrasele de cont ale debitorului rezulta ca acesta a rulat, anterior caii de atac, sume mai mari decat creanta invocata in cererea introductiva, dar aceste sume nu se gasesc in soldul final creditor zilnic ci in rulajul din timpul zilei. Aceasta, deoarece ceea ce nu se regaseste in soldul final creditor al zilei inseamna ca deja a fost instrainat sub forma platilor (debite) si, in consecinta, nu mai poate constitui o disponibilitate baneasca.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala; Decizia comerciala nr.1411 R din 29.10.2009)
Prin cererea introductiva formulata in data de 24.03.2008 la Tribunalul Giurgiu, creditorul SC M E G SRL a solicitat deschiderea procedurii insolventei, prevazuta de Legea nr.85/2006 impotriva debitoarei SC R SRL, invocand fata de aceasta o creanta in cuantum de 6.969.927,04 lei, din care: 3.374.148,13 lei, rest de plata la factura nr.361/20.09.2007, 1.920.200,56 lei, rest de plata la factura nr.368/17.10.2007 si 1.675.578,35 lei penalitati pentru plata cu intarziere a facturilor nr.342/14.08.2007, nr.361/20.09.2007 si nr.368/17.10.2007.
Prin cererea inregistrata in cauza la 09.04.2008 debitoarea a formulat contestatie, completata ulterior, solicitand respingerea cererii introductive a creditorului.
Prin sentinta comerciala nr.417 pronuntata la 04.11.2008 in dosarul nr.552/122/2008, Tribunalul Giurgiu, prin judecatorul sindic, a admis contestatia debitoarei si a respins cererea introductiva a creditorului, cu cheltuieli de judecata in suma de 43.395,73 lei.
Impotriva acestei sentinte comerciale creditorul SC M E G SRL a formulat recurs solicitand modificarea hotararii atacate in sensul respingerii contestatiei, admiterii cererii si deschiderii procedurii insolventei impotriva debitoarei.
Prin decizia comerciala nr.1013R pronuntata la 25.06.2009 in dosarul nr.552/122/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a admis recursul si a modificat in tot sentinta atacata in sensul respingerii contestatiei debitoarei ca neintemeiata, admiterii cererii creditoarei, deschiderii procedurii insolventei impotriva debitoarei si trimiterii dosarului primei instante in vederea luarii primelor masuri.
Pentru a pronunta aceasta decizie comerciala Curtea a retinut, in esenta, ca sub aspectul existentei starii de insolventa in care se afla debitoarea, creditorul a dovedit prin inscrisurile administrate cerinta legala referitoare la invocarea unei creante certe, lichide si exigibile in cuantum de cel putin 10.000 lei. Indubitabila in acest sens este adresa nr.9432/10.12.2007 inaintata creditoarei, din care rezulta ca debitorul accepta la plata suma de 1.246.169,29 lei din valoarea facturii nr.342/2007 si suma de 6.293.765,87 lei din valoarea facturii nr.361/2007. Or, in raport fie si numai cu aceasta din urma suma acceptata la plata, din care insa creditorul a pretins prin cererea introductiva, cu titlu de creanta, doar suma de 3.374.148,13 lei, debitorul nu a fost in masura sa faca dovada fie a inexistentei creantei, fie a platii acesteia.
Indeplinita este si cealalta cerinta legala referitoare la insuficienta disponibilitatilor banesti in patrimoniul debitorului. Sub acest aspect, extrasele de cont si celelalte inscrisuri depuse de debitoare nu dovedesc detinerea de catre debitoare a unor sume de bani suficiente pentru plata creantei, indeosebi in perioada de timp aferenta formularii cererii creditoarei si pronuntarii hotararii recurate.
Platile efectuate de debitor catre terte persoane nu sunt in masura sa inlature indeplinirea cerintei insuficientei disponibilitatilor banesti, ca si aprecierea bonitatii debitoarei din partea unor terte persoane. De asemenea, intervenirea starii de insolventa in timpul executarii contractului partilor nu are relevanta referitor la deschiderea procedurii, in raport cu art.49, 86 din Legea nr.85/2006.
Impotriva acestei decizii comerciale debitorul SC R SRL a formulat contestatie in anulare, timbrand si in termen legal, solicitand anularea hotararii atacate si rejudecarea recursului in sensul respingerii acestuia, cu mentinerea sentintei recurate, precum si suspendarea executarii hotararii respective pana la solutionarea contestatiei in anulare.
In motivarea contestatiei in anulare s-a aratat in esenta, in raport cu dispozitiile art.318 alin.1 Cod procedura civila, care prevad ca hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie daca dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, in primul rand ca instanta de recurs a omis din eroare sa cerceteze extrasele de cont (eliberate de R B SA), depuse la dosar la filele 48 si urmatoarele si 52 si urmatoarele, din care, in realitate, rezulta suficienta fondurilor banesti detinute de contestatoare. Astfel, instanta de recurs a retinut indeplinita cerinta certitudinii creantei numai cu privire la suma de 3.374.149,13 lei. Extrasul de cont din 03.04.2009 dovedeste un rulaj de credit in acea zi de 10.026.000 lei. In mod similar extrasul de cont din 08.02.2009, care mentioneaza un rulaj de credit de 6.240.000 lei iar la sfarsitul zilei soldul final era de 3.532.574,27 lei.
Instanta de recurs a analizat doar extrasele de cont si celelalte masuri depuse in fata primei instante, nu si cele depuse in recurs, neobservandu-le si pe acelea de la filele 48-54, 51-54 din dosarul de recurs. Oricum, pe langa acestea, mai puteau fi analizate si alte disponibilitati existente in conturile debitoarei la alte institutii financiare.
Eroarea materiala savarsita de catre instanta de recurs nu constituie o eroare de judecata, dar a avut un caracter determinant la pronuntarea solutiei contestate.
Instanta de recurs nu a luat in considerare nici alte inscrisuri din care rezulta bonitatea debitoarei. Astfel, inscrisul depus la filele 218-219 din dosarul de recurs face dovada primirii de catre debitoare a unui credit de aproximativ 150.000.000 EURO, care ar fi asigurat in mod cert acoperirea creantei pretinse.
Din moment ce debitorul detine disponibilitati banesti in cuantum mai mare decat creanta invocata impotriva sa, chiar daca cerinta legala referitoare la creanta este indeplinita, nu este indeplinita si conditia insuficientei disponibilitatilor banesti si, in consecinta, nu se poate retine ca debitorul s-ar afla in stare de insolventa, ceea ce impune respingerea cererii de deschidere a procedurii.
Intimata-creditoare a formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei in anulare, ca inadmisibila sau, in subsidiar, ca nefondata.
Prin notele scrise depuse la dosar in data de 29.10.2009 intimata-creditoare a solicitat insa, admiterea contestatiei in anulare, in urma platii integrale a creantei in cuantum de 6.969.927,04 lei ce face obiectul cererii introductive, cu mentiunea ca nu mai sustine exceptiile si apararile invocate prin intampinarea formulata in cauza.
De asemenea, la termenul de judecata de la 29.10.2009 contestatoarea a precizat ca nu mai insista in solutionarea cererii de suspendare a executarii silite a deciziei contestate.
Fata de acestea, analizand actele dosarului, Curtea a considerat nefondata contestatia in anulare, avand in vedere urmatoarele motive:
In raport cu dispozitiile Legii nr.85/2006, procedura insolventei se deschide impotriva debitorului daca acesta se afla in stare de insolventa sau insolventa este iminenta.
In conformitate cu dispozitiile art.3 pct.1 si 12 din legea speciala, existenta insolventei se retine in cazul indeplinirii cerintei legale referitoare la invocarea impotriva debitorului a unei creante certe, lichide si exigibile si a cerintei insuficientei disponibilitatilor banesti ale debitorului pentru acoperirea creantelor. Prin decizia comerciala contestata in cauza instanta de recurs a apreciat ca sunt indeplinite ambele cerinte legale mentionate, astfel ca debitorul se afla in stare de insolventa, justificandu-se, prin urmare, deschiderea procedurii insolventei. Considerentele in acest sens au fost retinute avandu-se in vedere (toate) inscrisurile administrate ca probatorii in dosar, astfel cum rezulta expres din cuprinsul hotararii atacate. Contestatia in anulare in cauza a fost formulata in temeiul art.318 alin.1 Cod procedura civila, pe motivul ca dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale a instantei de recurs. In acest sens contestatoarea a invocat faptul ca instanta de recurs a omis din eroare sa cerceteze anume inscrisuri in primul rand extrasele de cont depuse la filele 48 si urmatoarele, 52 si urmatoarele din dosar. O astfel de sustinere este nereala, in primul rand, in conditiile in care nu este determinata pe baza unor probe si este contrazisa de mentiunile exprese din considerentele deciziei contestate referitoare la analiza tuturor inscrisurilor la dosar, indeosebi a situatiilor de lucrari si facturilor acceptate si primite de debitor, a adresei nr.9432/10.12.2007, respectiv, extrasul de cont si celelalte inscrisuri la dosar si de neadministrare a probei contrare de catre recurentul-debitor.
In al doilea rand, greseala materiala in intelesul art.318 alin.1 Cod procedura civila nu inseamna si o gresita apreciere a probelor, care echivaleaza cu o greseala de judecata, de fond ci doar o greseala grava de fapt, evidenta, in legatura cu aspecte formale ale judecarii recursului. In speta, din moment ce instanta de recurs a facut aprecieri, fie si de ordin general, cu privire la toate inscrisurile depuse la dosar, nu se poate retine o greseala materiala ci, eventual, o greseala de judecata.
Oricum, nu sunt fondate nici sustinerile contestatoarei in sensul ca din anume inscrisuri rezulta ca debitorul detinea suficiente disponibilitati banesti pentru acoperirea creantei invocate impotriva sa sau referitoare la cuantumul cert al creantei. Astfel, in considerentele deciziei contestate, fata de formularea acestora, suma de 3.374.148,13 lei nu este retinuta decat exemplificativ cu titlu de creanta certa, cu acelasi titlu fiind mentionata de catre instanta de recurs in mod expres cel putin si suma de 1.246.169,29 lei, contrar intelesului pe care contestatoarea il da considerentelor respective. Contestatoarea a pretins in mod gresit ca din extrasele de cont emise de R B SA pentru zilele de 03.04.2009 si respectiv, 08.04.2009 rezulta ca debitorul detinea disponibilitati banesti mai mari decat creanta. Or, contestatorul s-a raportat in mod gresit doar la suma de 3.374.148,13 lei desi instanta de recurs a avut in vedere in mod expres, cu titlu de creanta certa nu numai aceasta suma, ci si suma de 1.246.169,29 lei. De asemenea, sub aspectul valorii probatorii a extraselor de cont, trebuie retinut ca in raport cu continutul acestora pot fi considerate disponibilitati banesti, in sens propriu, doar sumele mentionate in soldul final al creditului, la sfarsitul zilei respective iar nu si rulajul banesc evidentiat prin operatiunile din cursul zilei sau sumele inregistrate la credit in cursul zilei, pentru ca ceea ce nu se mai regaseste in soldul creditor final al zilei inseamna ca a fost instrainat, sub forma platilor (debit) si, in consecinta nu mai constituie nicidecum disponibilitati banesti. Or, nici unul dintre extrasele de cont invocate de contestatoare nu evidentiaza la soldul creditor final al zilei o suma mai mare decat aceea minimala retinuta de instanta de recurs in mod expres ca avand caracter cert.
De asemenea, contestatoarea nu a fost in masura sa indice in concret si alte disponibilitati existente in contul debitoarei la alte institutii financiare care ar fi putut fi analizate, probabil, pentru a nu deveni chiar pregnant ca prin motivele invocate urmareste reexaminarea pe fond a solutiei contestate, in conditiile in care nici in raport cu dispozitiile art.318 Cod procedura civila legea nu a urmarit sa deschida partilor calea recursului la recurs, sub motivul ca s-a stabilit eronat situatia de fapt.
De asemenea, in acelasi context, considerentele retinute de instanta de recurs in ceea ce priveste creditul pretins a-i fi fost acordat debitoarei contestatoarei raman perfect valabile.
Debitoarea nu a fost in masura sa probeze schimbarea situatiei privind insuficienta disponibilitatilor banesti nici pentru perioada cuprinsa intre pronuntarea hotararii recurate si solutionarea recursului, iar pretinsa plata a debitului ulterior deciziei instantei de recurs nu a fost dovedita in concret si, oricum, nu este de natura sa prezinte relevanta asupra solutionarii contestatiei in anulare.
Fata de aceste considerente Curtea a respins contestatia in anulare ca nefondata.