Caile ordinare de atac. Apelul. Judecarea apelului
-art. 378 alin.13 Cod procedura penala;
-art. 378 alin. 3 Cod procedura penala
Instanta de apel verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe noi, administrate in fata instantei de apel.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate.
In speta, decizia penala este nemotivata, intrucat se retine ca, in raport de probele administrate rezulta, fara tagada, vinovatia inculpatului, fara a proceda la o analiza a sustinerilor apelantului referitoare la probatoriu.
Prin sentinta penala nr.793/9.12.2008 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a condamnat pe inculpatul V.P. la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru infractiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e C.p. cu aplic. art. 37 lit.a C.p.
In temeiul art. 61 C.p. a revocat beneficiul liberarii conditionate din executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin S.p. 161/20.01.2006 a Judecatoriei Sector 3 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 178/22.02.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a Penala, prin retragerea apelului, si a contopit restul neexecutat de pedeapsa cu pedeapsa aplicata pentru fapta dedusa judecatii, urmand ca inculpatul sa execute o pedeapsa de 4 ani inchisoare.
In baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a si b C.p.
In baza art. 88 C.p. s-a dedus arestarea preventiva de la 7.07.2008 la zi si in baza art. 350 al.1 C.p.p. a mentinut arestarea preventiva a inculpatului.
S-a luat act ca partea vatamata U.A. nu s-a constituit parte civila in procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in data de 7.07.2008, inculpatul V. P. a sustras din autoturismul marca Ford, parcat pe soseaua Pantelimon nr. 287 sector 2, o mapa care continea suma de 700 lei si acte, inculpatul fiind prins in flagrant de catre partea vatamata si organele de politie.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel inculpatul V.P., solicitand achitarea sa in temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.p.p., intrucat desi se sustine ca a fost prins in flagrant, asupra sa nu s-au gasit bunurile sustrase.
Tribunalul, prin decizia penala nr. 103/A/11.02.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Tribunalul a constatat ca prima instanta a retinut corect faptele si a procedat la o justa individualizare a pedepsei.
S-a retinut ca prima instanta a stabilit in mod corect situatia de fapt, care rezulta din procesul verbal de prindere in flagrant, procesul verbal de cercetare la fata locului, care se coroboreaza cu declaratiile martorilor.
Tribunalul a constatat ca, la individualizarea pedepsei instanta de fond a avut in vedere atat criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. cat si faptul ca inculpatul a demonstrat perseverenta infractionala, atitudinea procesuala a acestuia, pericolul social concret al faptei, modalitatea comiterii faptei si urmarea produsa, considerand intemeiat ca scopul pedepsei se realizeaza prin condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu executare in regim de detentie.
Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V. P., invocand cazul de casare prevazut de art.3859 pct.18 Cod procedura penala. Inculpatul arata ca instantele au facut o grava eroare de fapt, intrucat au dat eficienta numai probelor incriminatoare, ignorand declaratiile partii vatamate si ale martorilor, care contin contradictii evidente, si solicita admiterea recursului, casarea hotararilor penale si, pe fond, in temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedura penala, achitarea sa sub aspectul comiterii infractiunii de furt calificat.
Reprezentantul Ministerului Public a sustinut incidenta cazului de casare prevazut de art.3859 pct.10 Cod procedura penala, aratand ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale ale inculpatului, care a solicitat achitarea, invocand imprejurari ce nu au fost analizate, iar decizia penala este nemotivata, intrucat retine, generic, faptul ca, in raport cu probele administrate, rezulta, fara tagada, vinovatia inculpatului.
Examinand recursul in raport de prevederile art. 3859 C.p.p., Curtea constata ca recursul declarat de inculpat este fondat.
In cauza este incident cazul de casare invederat de Ministerul Public, caz de casare prev. de art. 3859 pct.10 C.p.p. si care poate fi luat in considerare si din oficiu.
Atat din practicaua incheierii de sedinta din data de 15.12.2008 cat si din practicaua deciziei penale recurate rezulta ca inculpatul a solicitat in apel achitarea, intrucat nu exista probe din care sa rezulte vinovatia sa.
In ultimul cuvant in fata instantei de apel inculpatul a aratat ca partea vatamata s-a contrazis in declaratii, ca au existat contradictii si in declaratiile martorilor, neexistand probe certe in dovedirea vinovatiei sale, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului si achitarea sa.
Instanta de apel nu s-a pronuntat asupra acestor sustineri ale inculpatului, care constituie chiar motivele de apel, astfel incat este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct.10 C.p.p.,
Potrivit art. 3859 pt.10 C.p.p., hotararea este supusa casarii atunci cand instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, contestand probele administrate si invocand imprejurari ce nu au fost analizate, in nici un fel, de instanta de apel.
Asa cum corect a precizat reprezentantul Ministerului Public, decizia penala este nemotivata, intrucat retine, generic, faptul ca, in raport cu probele administrate, rezulta, fara tagada, vinovatia inculpatului, fara a proceda la o analiza a sustinerilor apelantului referitoare la probatoriu.
Instanta de apel avea obligatia de a proceda la verificarea motivelor de apel si de a raspunde sustinerilor inculpatului, in situatia in care ar fi apreciat ca nu sunt intemeiate si nu pot fi avute in vedere la solutionarea cauzei.
In aceste conditii, decizia penala nefiind motivata, iar motivele de apel ale inculpatului neanalizate de prima instanta, Curtea nu se poate pronunta asupra cazului de casare invocat de recurent, prev. de art.3859 pct.18 Cod procedura penala.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala, va admite recursul formulat de recurentul-inculpat V. P., va casa decizia penala si va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeasi instanta de judecata, respectiv la Tribunalul Bucuresti, urmand a fi analizate sustinerile apelantului inculpat.
In temeiul art. 3002 alin.3 C.p.p., raportat la art. 160b alin.1 si alin.3 C.p.p., va mentine starea de arest preventiv a recurentului - inculpat, apreciind ca sunt intrunite conditiile pentru a se mentine starea de arest a inculpatului, avand in vedere modalitatea in care se retine ca a fost comisa fapta si in raport de circumstantele personale ale acestuia, respectiv antecedentele sale penale.
In temeiul art. 38517 alin.4 C.p.p., raportat la art. 383, alin.2 Cp.p. va deduce retinerea si arestul preventiv incepand cu data de 7.VII.2008 la zi.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala - Decizia penala nr.442/27 martie 2009).