Conflict de munca. Tichetele de masa se acorda conform prevederilor legale si intelegerii partilor Faptul ca in contractele de munca s-ar fi prevazut obligatiile de fidelitate si de confidentialitate nu genereaza nicio obligatie corelativa in sarcina angajatorului, de a le plati sporuri salariale cu acest titlu, intrucat nu exista nicio prevedere legala in acest sens.
Decizia Civila nr.1287 /2.03.2009
Cum pentru anii 2004 - 2007, prin dispozitii exprese ale legilor bugetului de stat au interzis acordarea tichetelor de masa de catre angajatorii - institutii publice, indiferent de sistemul finantare si subordonare al acestora, este evident ca acordarea tichetelor de masa nu a fost posibila.
Mai mult, in conditiile in care disp. art.41 al.2 lit.b din contractele colective de munca unice la nivel national, prevad ca tichetele de masa se acorda conform prevederilor legale si intelegerii partilor, iar in absenta unui izvor legal sau conventional al obligatiei, cererea recurentilor este neintemeiata.
Nu poate fi retinut argumentul ca se incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi intre cetateni, intrucat instanta de judecata nu are competenta de a anula sau de a refuza aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerand ca este discriminatoriu, si nici de a-l inlocui cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, in acest sen fiind considerentele Deciziei nr. 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Sporurile de fidelitate, confidentialitate si stabilitate, sunt solicitate in temeiul OG nr. 10/2007 si al Legii nr. 231/2007, dar pe o perioada anterioara intrarii in vigoare a acestora, astfel ca nu pot fi acordate, pentru ca se opune principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Faptul ca in contractele de munca ale recurentilor s-ar fi prevazut obligatiile de fidelitate si de confidentialitate nu genereaza nicio obligatie corelativa in sarcina angajatorului, de a le plati sporuri salariale cu acest titlu, intrucat nu exista nicio prevedere legala in acest sens.
Tribunalul Bucuresti Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a respins actiunea formulata impotriva Ministerului Economiei si Finantelor, ca indreptata impotriva unei persoane juridice fara calitate procesuala pasiva; a respins ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti avand ca obiect plata drepturilor banesti reprezentand contravaloarea tichetelor de masa indexate cu valoarea indicelui de inflatie incepand cu luna august 2004 si pana la ramanerea irevocabila a hotararii, a tichetelor cadou cu ocazia sarbatorilor de Craciun si Paste, primele de Craciun si concediu, sporul de confidentialitate si fidelitate pe aceeasi perioada mentionata mai sus. sporul de 10% pentru conditii vatamatoare prevazut de art.14 al.l din OG nr.10/2007, in contradictoriu cu parata Curtea de Conturi a Romaniei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept :
Prin legile bugetelor anuale nu s-au prevazut sume de bani pentru acordarea tichetelor de masa si a tichetelor cadou, iar beneficiul acestui drept reprezinta o facultate si nu o obligativitate a angajatorului, astfel ca in baza art.1 si 2 din Legea nr.142/1998 si ale prevederilor Legii nr.193/2006, s-a respins ca neintemeiata cererea prin care s-a solicitat acordarea tichetelor de masa si a tichetelor cadou.
Din copia Contractului individual de munca rezulta ca fiecare reclamant beneficiaza de un salariu de baza lunar ce se plateste o singura data pe luna. Contractul individual de munca s-a incheiat prin consimtamantul partilor ca urmare a negocierii clauzelor si in baza art.969 din Codul muncii, reprezinta conventia partilor ce are putere de lege. Partile, prin contractele individuale de munca, nu au prevazut ca reclamantii sa beneficieze de spor de confidentialitate, fidelitate si stabilitate, prime de Craciun, Pasti sau concediu.
Reclamantii au precizat ca solicita drepturile mentionate mai sus in baza prevederilor OG nr.10/2007 si Legii nr.231/2007 insa pe o perioada anterioara intrarii in vigoare a acestora, respectiv incepand cu luna august 2007, situatie fata de care s-a constatat ca nu li se cuvin drepturile in baza prevederilor legale precizate, avand in vedere principiul neretroactivitatii legii.
Nici in Cap. IV din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2006 nu s-a prevazut plata primelor solicitate de reclamanti si a sporurilor de confidentialitate, stabilitate si fidelitate.
A mai retinut prima instanta ca angajatorul a facut dovada ca din luna septembrie 2007, reclamantii beneficiaza de sporul de pericol. Prin precizarea completarii actiunii reclamantii au aratat ca inteleg sa solicite acest drept pe perioada 1.02.2007-1.09.2007. Pentru acordarea sporului de pericol, prin art. 19 din Legea nr.19/2000 s-a prevazut ca locurile de munca in conditii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca, iar in cazul cand nu se incheie contract colectiv de munca prin decizia-organului de conducere legal constituit cu respectarea criteriilor si metodologiei de incadrare stabilite prin H.G. pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii protectiei Sociale si a Familiei si a Ministrului Sanatatii.
Se arata in continuare in considerentele sentintei ca, prin hotararea plenului Curtii de Conturi din 19.02.2007, s-a dispus ca reclamantii sa beneficieze de acordarea sporului de 10%. Imprejurarea ca OG nr.10/2007 a fost publicata la data de 31.01.2007 nu justifica cererea reclamantilor de acordare a sporului pe perioada 1.02.2007-1.09.2007, fata de operatiunile ce sunt necesare a fi efectuate pentru a se constata daca reclamantii isi desfasoara activitatea sau nu in conditii periculoase, respectiv intocmirea buletinului de masurare a undelor electromagnetice de autoritatea competenta. Ca urmare s-a dispus respingerea ca neintemeiata a cererii completatoare precizata, prin care se solicita acordarea sporului de 10% pentru conditii periculoase.
In termen legal, impotriva acestei sentinte au formulat recurs reclamantii criticand sentinta pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
Instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 1 din Legea 142/1998 si art.41 al.2 din Constitutia Romaniei.
Recurentii, in calitate de salariati, care reprezinta o institutie bugetara datorita alocarii veniturilor de catre stat prin organele sale abilitate, aveau si au in continuare dreptul sa primeasca o alocatie individuala de hrana lunara sub forma unor tichete de masa.
Prin incasarea unor asemenea alocatii li se asigura reclamantilor o protectie privind securitatea muncii, constand in posibilitatea de a-si asigura zilnic hrana la locul de munca, in conditiile in care angajatorul se afla in imposibilitatea de a le oferi conditii in vederea asigurarii zilnice a hranei la locul de munca.
Faptul ca Legea 142/1998 prevede posibilitatea acordarii tichetelor de masa fara sa stabileasca in sarcina angajatorului obligativitatea acordarii acestora, nu inseamna in mod automat ca recurentii nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie sa se tina cont de caracterul si natura lor, acestea fiind masuri de protectie ale salariatilor pentru asigurarea securitatii muncii si a unor conditii optime la locul de munca.
Atat timp cat recurentii se inscriu in categoria de salariati din sectorul bugetar si in acelasi timp exista salariati din diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiaza de tichete de masa (medici,functionari publici,magistrati, etc) acest aspect reprezinta o discriminare din punct de vedere al exercitarii dreptului la protectia sociala intre salariatii din sectorul bugetar, incalcandu-se astfel art.41 al.2, art.53 din Constitutie, art.5 al.3 din Codul muncii, art.41 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare intre salariati din punct de vedere al protectiei sociale din cadrul aceluiasi sector de activitate, in cazul de fata sectorul bugetar.
Instanta a respins prin sentinta atacata cererea privind acordarea sporurilor de fidelitate, confidentialitate si stabilitate, invocand faptul ca legile respective prin care se reglementeaza aceste sporuri OG nr.10/2007 si Legea 231/2007 sunt ulterioare perioadei solicitate de recurentii-reclamanti, 2004 -2007, insa din inscrisurile depuse la dosar, respectiv copii ale contractelor individuale de munca si fluturasii de salariu, rezulta ca aceste sporuri sunt mentionate in contracte, dar nu si platite. Astfel, in Contractul individual de munca se mentioneaza la Capitolul M,pct.2, lit.c obligatia de a respecta secretul de serviciu; litera g - sa pastreze confidentialitatea tuturor datelor si informatiilor referitoare la activitatea si actiunile Curtii de Conturi a Romaniei, lit.h - sa nu foloseasca in interes personal sau pentru altii datele, actele si faptele referitoare la activitatea institutiei.
La aceste obligatii ale angajatului exista obligatia corelativa a angajatorului stipulata la pct. .4 lit. a din acelasi contract ca sa acorde salariatului drepturile ce decurg din contractele individuale de munca si din lege.
Instanta a respins cererea recurentilor-reclamanti privind acordarea sporului de periclitate in perioada 1.02.2007-1.09.2007, cu motivarea ca nu s-a facut dovada ca la data aparitiei OG 10/2007 acestia lucrau in conditii de periclitate. Se ignora astfel ca insasi intimata le-a recunoscut acest drept, dar numai incepand cu data de 1.09.2007, iar contractele de munca sunt anterioare actului normativ sus mentionat.
Faptul ca toti angajatii care isi desfasoara activitatea in cladirea Palatului Parlamentului beneficiaza de la data aparitiei OG nr.10/2007 de acest spor este notoriu, intrucat cladirea este testata ca fiind afectata de radiatiile antenelor ce o deservesc. Sustin recurentii ca, fiind angajati ca soferi, au garajele situate in aceasta cladire si prin urmare acest drept trebuia acordat de la aparitia legii, respectiv 1.02.2007.
In mod nelegal a admis instanta de fond exceptia invocata de paratul Ministerul Economiei si Finantelor privind lipsa calitatii procesual pasive a acestuia in cererea principala.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Cererea privind tichetele de masa si tichetele de cadou a fost intemeiata de recurentii reclamanti pe dispozitiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 si pe principiul egalitatii in drepturi, prevazut de art. 41 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
Art. 1 din Legea nr. 142/1998 prevede ca "salariatii din(...) sectorul bugetar pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator". In mod corect a retinut prima instanta ca textul instituie doar o posibilitate pentru angajator de a acorda aceste tichete de masa, nu o obligatie in acest sens.
Cum pentru anii 2004 - 2007, prin dispozitii exprese ale legilor bugetului de stat (Legea nr. 511/2004 - art-40, Legea 379/2005- art-24), dar si ale legilor bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anii 2005, 2006, 2007, respectiv Legea nr.512/2004, 380/2005, 487/2006 au interzis acordarea tichetelor de masa de catre angajatorii - institutii publice, indiferent de sistemul finantare si subordonare al acestora, este evident ca acordarea tichetelor de masa nu a fost posibila.
Mai mult, in conditiile in care disp. art.41 al.2 lit.b din contractele colective de munca unice la nivel national, inregistrate la Ministerul Muncii sub nr.l 116/30.01.2003, prelungit pana la 30.01.2005, nr.2001/312.05.2005 pe anii 2005 - 2006 si nr.2895/29.11.2006 anii 2007 - 2010 prevad ca tichetele de masa se acorda conform prevederilor legale si intelegerii partilor, iar in absenta unui izvor legal sau conventional al obligatiei, cererea recurentilor este neintemeiata.
Nu poate fi retinut nici argumentul ca se incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi intre cetateni, intrucat instanta de judecata nu are competenta de a anula sau de a refuza aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerand ca este discriminatoriu, si nici de a-l inlocui cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, in acest sen fiind considerentele Deciziei nr. 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
In ceea ce priveste sporurile de fidelitate, confidentialitate si stabilitate, instanta de fond a retinut in mod corect ca acestea sunt solicitate in temeiul OG nr. 10/2007 si al Legii nr. 231/2007, dar pe o perioada anterioara intrarii in vigoare a acestora, astfel ca nu pot fi acordate recurentilor reclamanti, pentru ca se opune principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Faptul ca in contractele de munca ale recurentilor s-ar fi prevazut obligatiile de fidelitate si de confidentialitate nu genereaza nicio obligatie corelativa in sarcina angajatorului, de a le plati sporuri salariale cu acest titlu, intrucat nu exista nicio prevedere legala in acest sens.
Al treilea motiv de recurs, referitor la sporul pentru conditii vatamatoare prevazut de art. 14 alin. 1 din OG nr. 10/2007, este de asemenea neintemeiat, pentru considerentele expuse chiar de catre instanta de fond in cuprinsul sentintei recurate si pe care Curtea si le insuseste in intregime.
Mai mult, din Hotararea nr. 49/19.09.2007 a Plenului Curtii de Conturi (fila 204 dosar fond) rezulta ca buletinul de masurare a undelor electromagnetice a fost intocmit la data de 13.09.2007, astfel ca pentru perioada anterioara ( adica intre 01.02.2007-data intrarii in vigoare a OG nr. 10/2007 si 01.09.2007 - data acordarii acestui spor prin Hotararea nr. 49/19.09.2007) nu exista nicio dovada ca recurentii si-au desfasurat activitatea in cadrul unei institutii in care functioneaza instalatii care genereaza campuri electromagnetice de radiofrecventa produse de emitatori pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de inalta frecventa, statii de bruiaj. Or, art. 14 alin. 3 din OG nr. 10/2007 prevede expres ca pentru acordarea acestui spor este obligatoriu buletinul de determinare emis de autoritatile abilitate. Cum acest buletin s-a intocmit la data de 13.09.2007, in mod corect angajatorul a hotarat acordarea acestui spor incepand cu data de 01.09.2007.
Ultimul motiv de recurs, privind gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerului Economiei si Finantelor - chemat in judecata de reclamanti pentru a fi obligat sa includa in buget sumele necesare platii drepturilor - nu mai necesita o analiza separata, fata de netemeinicia fondului pretentiilor recurentilor