DECIZIA COMERCIALA NR.102 din 24 februarie 2009. Definitiva.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V A COMERCIALA
Obligatia de a face. Cerere de obligare a paratei sa emita o factura noua, fara corectarea sau stornarea facturilor vechi. Neconcordanta acestui document nou cu evidenta contabila a societatii parate. Consecinte.
Articolul 129 din codul fiscal.
Cererea prin care societatea reclamanta solicita obligarea societatii parate la emiterea unei facturi noi, fara corectarea sau stornarea facturilor vechi, contravine dispozitiilor articolului 129 din codul fiscal, iar solutia de respingere a acestei cereri, pronuntata de instanta de fond, este legala si temeinica.
Deliberand asupra cauzei comerciale de fata;
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala la data de 25.07.2007, sub nr.26361/3/2007 reclamanta SC P. I. SRL a chemat in judecata pe parata SC P. I.L SRL, solicitand instantei obligarea paratei la emiterea unei facturi pentru sumele ce reprezinta obligatia de plata a reclamantei pentru lucrarile executate de SC P. I. SRL, in conformitate cu prevederile contractului nr.218/01.11.2006 si anexele acestuia, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta comerciala nr.7924/25.06.2008 pronuntata de Sectia a VI-a Comerciala a Tribunalului Bucuresti s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii ca neintemeiata; s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta SC P. I. SRL, in contradictoriu cu parata SC P. I. SRL.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta SC P. I. SRL (fosta SC P. I. SRL), criticand-o sub urmatoarele aspecte:
Hotararea este data cu incalcarea dispozitiilor articolului 261 alin. 1 Cod procedura civila. Astfel instanta a respins exceptia inadmisibilitatii invocata de parata, ca neintemeiata, insa hotararea este intemeiata pe argumentele invocate de aceasta in cadrul exceptiei inadmisibilitatii respinse.
Hotararea pronuntata este data cu aplicarea gresita a legii. Afirmatia instantei conform careia admiterea actiunii ar duce la emiterea unei noi facturi fara corectarea celei existente, fara stornarea acestora este complet gresita.
De asemenea, in mod gresit fara a cerceta fondul cauzei instanta a respins actiunea ca nefondata, considerand ca facturile fiscale emise de parata indeplinesc prevederile contractului de subantrepriza nr.218 din 1.11.2006.
Instanta nu a respectat principiul rolului activ si nu a dat eficacitate dispozitiile articolului 129 Cod procedura civila. Astfel in opinia reclamantei era necesar ca instanta sa dispuna efectuarea unei expertize de specialitate care sa analizeze materialul probator si sa conduca la dezlegarea pricinii.
Instanta nu s-a pronuntat cu privire la cheltuielile de judecata.
Intimata SC P.I. SRL a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Criticile aduse sentintei sunt neintemeiate.
Astfel, instanta de fond a respectat intocmai dispozitiile articolului 261 alin.1 Cod procedura civila si nu exista nici o contradictorialitate a dispozitiilor hotararii apelate.
Instanta de fond a motivat in fapt si in drept respingerea actiunii ca nefondata.
Prin hotararea apelata tribunalul nu a facut o aplicare gresita a legii ci dimpotriva a avut in vedere dispozitiile legale in materie cu privire la emiterea facturilor fiscale si modul in care se pot face corecturi cu privire la informatiile inscrise in facturi sau in alte documente care tin loc de factura.
Este de specificat faptul ca obiectul actiunii introductive il reprezinta obligarea paratei la emiterea unei facturi pentru sumele ce reprezinta obligatia de plata a reclamantei pentru lucrarile executate de parata, in conformitate cu prevederile contractului nr.218 din 1.11.2006 si anexele acestuia.
Tribunalul a analizat in intregime materialul probator administrat in cauza avand in vedere obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv toate aspectele cu care a fost investita.
In ceea ce priveste faptul ca instanta nu a dispus in virtutea principiului rolului activ al judecatorului efectuarea unei expertize contabile, Curtea apreciaza ca in mod corect nu s-a dispus administrarea unei astfel de probe, aceasta nefiind utila si pertinenta cauzei.
Tribunalul a retinut in mod corect faptul ca reclamanta nu a solicitat o stornare a sumelor sau o desfiintare a facturilor deja existente, astfel incat manierea de control a unor asemenea acte ce atesta obligatii de plata este doar aceea prevazuta de codul fiscal la articolul 129 si anume corectarea sau stornarea acestor facturi, respectiv colectarea informatiilor inscrise in facturi sau in care documentul a fost transmis beneficiarului. Emiterea unei document care sa cuprinda si informatiile din cel initial dar si valorile cu semnul minus, iar pe de alta parte informatiile si valorile corecte.
In speta s-a solicitat obligarea paratei la emiterea unei facturi fara a se specifica situatia facturii vechi.
Tribunalul a retinut in mod corect faptul ca admiterea acestei actiuni ar insemna obligarea paratei la emiterea unei facturi noi fara corectarea celor existente, fara stornarea acestora si deci la o alta suma datorata decat cea care reiese din evidenta contabila.
In ceea ce priveste critica privind cheltuielile de judecata, cata vreme reclamantei i-a fost respinsa actiunea ca nefondata, potrivit dispozitiilor articolului 274 Cod procedura civila acesteia nu i se puteau acorda cheltuieli de judecata.
Fata de toate aceste considerente criticile aduse sentintei sunt neintemeiate si pe cale de consecinta, potrivit articolului 296 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.