Domenii asociate:
- infractiuni
- penal
- omor
- vatamare corporala grava
Dosar nr. 1721/116/2008
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si de familie, decizia penala nr. 296 din 11 decembrie 2008
Tentativa la omor si vatamare corporala grava - distinctie. Punerea in primejdie a vietii persoanei - acceptiunea juridica si medico-legala
Intrucat tentativa la omor are in vedere sensul juridic al expresiei de punere in primejdie a vietii persoanei, iar infractiunea de vatamare corporala grava nu poate avea in vedere decat acceptiunea medico-legala a expresiei, constatarea medico-legala nu poate constitui prin ea insasi un criteriu de incadrare a faptei in tentativa la omor ci, cel mult, un element de fapt, care pentru a fi relevant, trebuie sa se coroboreze in mod obligatoriu si cu alte circumstante reale si personale, care sa contureze latura subiectiva specifica acestei ultime infractiuni, respectiv intentia de a ucide.
art. 20 raportat la art. 174, art. 182 alin. (2) C. pen.
Prin sentinta penala nr. 120 din 14.10.2008 pronuntata de Tribunalul Calarasi, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul I.N.
In baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) si c) C. pen. si art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 4 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) si b) C. pen.
In baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevazute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., pe durata executarii pedepsei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca in noaptea de 24/25.06.2008, inculpatul a turnat diluant peste fratele sau si apoi l-a incendiat, producandu-i arsuri pe 30-39% din suprafata corpului, leziuni care au pus in primejdie viata victimei.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul, solicitand in principal schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea prevazuta de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. si aplicarea unei pedepse cu suspendarea conditionata si, in subsidiar, redozarea pedepsei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca apelul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Distinctia dintre tentativa la omor si vatamarea corporala grava este o problema controversata intrucat urmarea celor doua infractiuni este comuna, ea constand in punerea in primejdie a vietii persoanei.
Aceasta expresie prezinta doua acceptiuni:
a) una juridica, ce consta in crearea unui pericol iminent pentru viata persoanei, prin punerea in executare a unei actiuni apte de a produce suprimarea vietii acesteia si caracterizate de intentia specifica de omor, care sa demonstreze, prin natura lor si imprejurarile de savarsire, ca infractorul a avut intentia de a ucide, nu intentia generala de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii victimei;
b) alta medico-legala, constand in crearea unui pericol iminent pentru viata persoanei, generat de natura si gravitatea vatamarilor produse prin fapta comisa, pericol ce poate fi imediat, tardiv sau potential, important fiind ca leziunea sa determine moartea, indiferent de modul de indepartare a lui (prin tratament medical sau reactivitate organica crescuta).
Infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta in art. 182 C. pen., in modalitatea punerii in primejdie a vietii persoanei, nu poate avea in vedere decat acceptiunea medico-legala a expresiei, iar tentativa la omor pe cea juridica.
Intrucat tentativa la omor prevazuta de art. 20 raportat la art. 174-175 C. pen. are in vedere sensul juridic al expresiei de punere in primejdie a vietii persoanei, aprecierea medico-legala nu poate constitui in acest caz prin ea insasi un criteriu de incadrare a faptei in tentativa la omor ci, cel mult, un element de fapt, care pentru a fi relevant, trebuie sa se coroboreze in mod obligatoriu si cu alte circumstante reale si personale (de ordin juridic), cum sunt, de pilda, intentia, premeditarea, etc.
De aceea, imprejurarea constatata medical, ca victima a suferit leziuni care i-au pus in pericol viata nu poate fi folosita ca argument pentru incadrarea faptei in tentativa la omor, ci doar in vatamare corporala grava (In acest sens, a se vedea Tribunalul Suprem, decizia nr.34/1978, in Culegere de decizii pe anul 1978, p. 301).
In literatura juridica s-a sustinut, in mod unanim, ca tentativa la omor se deosebeste de vatamarea corporala grava numai sub aspectul laturii subiective. Intentia de a ucide (animus necandi) trebuie stabilita in raport de toate imprejurarile cauzei (dolos ex re), cum sunt: instrumentul folosit de faptuitor, regiunea corpului vizata, raporturile dintre faptuitor si victima, atitudinea faptuitorului dupa comiterea faptei.
Cu alte cuvinte, criteriul subiectiv pentru sanctionarea unor fapte ca vatamare corporala grava sau tentativa la omor trebuie dedus din elemente obiective, cum ar fi, de exemplu, imprejurarile concrete in care a fost comisa fapta. Astfel, este eronat sa se considere ca orice vatamare produsa intr-o zona vitala a corpului constituie infractiunea de tentativa la omor, fara a lua in considerare si imprejurarile concrete ale comiterii faptei, cum ar fi cele care privesc modul de derulare a actiunii ori chiar persoana inculpatului.
Astfel, in speta, nu se poate concluziona, raportat la persoana inculpatului si la antecedentele sale patologice (psihopatie instabil-impulsiva, tulburare dizarmonica de personalitate de tip instabil-impulsiv, cu abuzuri etilice) ca a avut intentia (chiar indirecta) sa-si ucida fratele, rezultand ca inculpatul a urmarit doar sa-l indeparteze pe fratele sau de la locuinta sa si a mamei sale, intrucat acesta nu-l lasa sa se odihneasca. Aceste imprejurari sunt confirmate si de martora Iosif Profila si, intr-o oarecare masura, chiar de catre partea vatamata.
De altfel, instanta de control judiciar nu poate face abstractie nici de o alta imprejurare care confirma asertiunile de mai sus, imprejurarea ca inculpatul insusi a fost cel care a aruncat apa dintr-un recipient peste partea vatamata si a ajutat-o sa dezbrace tricoul care luase foc, stingand focul la scurt timp.
Intr-un asemenea context, nu se poate concluziona ca inculpatul a actionat, chiar si cu intentia indirecta de a-si ucide fratele, pentru ca in sarcina lui sa fie retinuta tentativa la infractiunea de omor, ci cea de vatamare corporala grava, sens in care, potrivit art. 334 C. pr. pen., Curtea a schimbat incadrarea juridica a faptei din infractiunea prevazuta de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen., in infractiunea prevazuta de art.182 alin. (2) C. pen.