Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia nr. 1534 din 2 decembrie 2008
Amanarea si intreruperea executarii pedepsei. Cazul prevazut de art. 453 lit. b) C. pr. pen. Posibilitatea aplicarii in cazul condamnatilor barbati. Inlaturarea discriminarii
Intrucat, in conformitate cu art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si cu jurisprudenta CEDO, in faza punerii in executare a pedepselor nu pot exista diferentieri in natura si continutul drepturilor recunoscute condamnatilor (inclusiv diferentieri bazate pe sex), dreptul recunoscut condamnatei de amanare sau intrerupere a executarii pedepsei pana cand copilul implineste varsta de un an, trebuie recunoscut si condamnatului aflat in atare situatie.
art. 453 lit. b) C. pr. pen.
Prin sentinta penala nr. 1162 din 7.10.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - sectia I penala in dosarul nr. 34915/3/2008, s-a respins ca neintemeiata cererea de amanare a executarii pedepsei formulata de condamnatul N.P.B., cu obligarea acestuia la 50 RON cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca susnumitul a solicitat amanarea executarii pedepsei de 5 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.1108/21.09.2006 a Tribunalului Bucuresti - sectia I penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr.5429/14.11.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe motiv ca este titularul indemnizatiei pentru cresterea si intretinerea copilului, invocand dispozitiile art. 455 raportat la art. 453 lit. b) teza II Cod procedura penala.
In sustinerea cererii, petentul a depus in fotocopie acte de stare civila, respectiv certificat de casatorie, certificatul de nastere al minorei N.B.C., decizia nr.8/21.04.2008 privind suspendarea contractului individual de munca, decizia nr.8324/24.06.2008 emisa de Directia de munca si protectie sociala Bucuresti, precum si alte inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a constatat ca cererea de amanare a executarii pedepsei este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Din economia dispozitiilor art. 453 lit. b) Cod procedura penala rezulta in mod evident ca legiuitorul a raportat aceasta varianta a cazului de amanare a executarii pedepsei la calitatea de "condamnata" care se afla in una dintre cele doua situatii, fie este gravida, fie are un copil mai mic de un an.
Este adevarat ca in cazul dedus judecatii, petentul a facut dovada ca are un copil minor si ca el este beneficiarul indemnizatiei pentru cresterea copilului, insa chiar si in aceasta situatie, nu sunt aplicabile dispozitiile invocate mai sus, care stabilesc obligatoriu ca titularul unei asemenea cereri nu poate fi decat o condamnata.
Apararea petentului referitoare la o potentiala discriminare nu poate fi primita, intrucat aceasta varianta a amanarii executarii pedepsei se refera fara echivoc la situatia speciala in care s-ar putea afla o femeie care are in ingrijire un copil de un an, dat fiind nu numai prerogativele de intretinere materiala a copilului, ci si relatiile de afectiune dintre o mama si un copil.
Ca urmare, tribunalul a apreciat ca dispozitiile legale invocate nu sunt aplicabile petentului, acesta avand posibilitatea sa formuleze o alta cerere, in care sa invoce motive de ordin social.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs condamnatul, pe motiv ca s-a facut o gresita aplicare a legii. In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat ca aceasta modalitate de interpretare a textului legal este contrara dispozitiilor constitutionale, solicitand, in consecinta, admiterea cererii si amanarea executarii pedepsei pana cand minora aflata in intretinerea sa va implini varsta de un an.
Analizand inscrisurile depuse la dosar, se constata ca petentul condamnat este casatorit si are in intretinere un minor nascut la data de 14.02.2008.
Curtea, analizand dispozitiile legale incidente in prezenta cauza, respectiv art. 453 lit. b) Cod procedura penala, potrivit carora executarea pedepsei inchisorii poate fi amanata cand condamnata are in intretinere un copil mai mic de un an, constata ca acestea contravin art. 16 din Constitutia Romaniei si art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Astfel, in conformitate cu art.16 din Constitutia Romaniei, cetatenii sunt egali in fata legii ..., fara privilegii si fara discriminari. Potrivit art.6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si jurisprudentei constante a CEDO, garantiile specifice dreptului la un proces echitabil se intind si asupra fazei executarii.
Ca urmare, in faza punerii in executare a pedepselor aplicate in urma pronuntarii unei hotarari penale definitive, nu pot exista diferentieri in natura si continutul drepturilor recunoscute condamnatilor, bazate pe sex.
In aceste conditii, dreptul recunoscut condamnatei de amanare sau intrerupere a executarii pedepsei pana cand copilul implineste varsta de un an, trebuie recunoscut si condamnatului care are, de asemenea, in intretinere un minor de pana la un an. In caz contrar, s-ar ajunge la incalcarea interzicerii discriminarii pe motiv de sex, discriminare ce ar produce efecte in faza executarii pedepselor aplicate prin hotarari penale definitive.
In conditiile art. 20 din Constitutie, in caz de neconcordanta intre documentele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte si legile interne, primeaza normele internationale, daca acestea contin dispozitii mai favorabile.
Constatand ca, indubitabil, normele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale sunt mai favorabile in ceea ce priveste drepturile persoanei condamnate, acestea urmeaza a fi aplicate cu prioritate, motiv ce va determina concluzia ca si condamnatul care are in intretinere un copil de pana la un an, poate beneficia de amanarea sau intreruperea executarii pedepsei. Acest silogism juridic este apt sa inlature discriminarea continuta de norma interna.
Ca urmare, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) Cod procedura penala, Curtea a admis recursul a casat in tot sentinta penala recurata si rejudecand, a admis cererea si a amanat executarea pedepsei aplicata condamnatului N.P.B. pana la implinirea varstei de 1 an de catre minora N.B.C.
Conform art. 192 alin. (3) Cod procedura penala, cheltuielile judiciare in fond si recurs au ramas in sarcina statului.