DECIZIA NR.413 DIN 16 OCTOMBRIE 2008, definitiva
1.Cerere de aderare la apel. Aderant care are acelasi interes cu apelantul .
Admisibilitatea cererii de aderare la apel .
Art.293 cod procedura civila
2. Cerere de interventie accesorie . Invocarea de catre intervenient a unei exceptii care contravine interesului partii in favoarea careia a intervenit . Admiterea exceptiei de catre instanta de fond. Consecinte.
Art.49 alin.3 si art.54 cod procedura civila.
I.Dispozitiile art.293 cod procedura civila , care reglementeaza posibilitatea acordata intimatului de a adera la apelul facut de partea potrivnica , nu impun ca o conditie de admisibilitate cerinta contrarietatii de interese dintre apelant si intimat , iar principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus nu permite o interpretare care sa adauge la lege . Ca urmare , daca cererea de aderare la apel este formulata de intimat dupa implinirea termenului de apel si tinde la schimbarea hotararii primei instante , aceasta indeplineste conditiile de admisibilitatea prevazute de art.293 cod procedura civila , chiar daca intimatul urmareste schimbare hotararii in acelasi sens ca si apelantul.
2.In lipsa unei interdictii legale exprese , o societate comerciala poate achiesa la cererea de anulare a propriei hotarari AGA fiind, ca subiect de drept de sine statator, suverana in a-si determina exclusiv interesul si in exprimarea pozitiei in proces, interesul neputandu-i fi impus de un tert , fie acesta chiar propriul actionar . In aceste conditii , judecatorul fondului nu poate examina in fond si cu atat mai putin admite o exceptie invocata de intervenientul accesoriu in favoarea societatii parate , exceptie care are un scop declarat contrar celui urmarit in proces de societate , intrucat astfel incalca prevederile art. 54 cod procedura civila. In consecinta , admiterea in mod gresit a unei exceptii dirimante invocate cu. incalcarea dispozitiilor art.54 cod procedura civila are ca efect desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare in conformitate cu prevederile art.297 alin.l teza 1 cod procedura civila, intrucat nu s-a cercetat fondul pricinii .
Asupra apelurilor comerciale de fata;
Prin cererea inregistrata sub nr.31093/3/2007 din 17 septembrie 2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, reclamanta T.A., domiciliata in Bucuresti a solicitat in contradictoriu cu parata SC A. SA, cu sediul in Bucuresti, ca instanta sa constate nulitatea absoluta a hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor societatii parate de la 15 aprilie 2007 si sa o oblige pe parata la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ordinea de zi a sedintei in care s-a adoptat hotararea contestata si s-a sustinut ca aceasta hotarare este nula absolut intrucat a fost adoptata cu votul lui Sava Catalin, care era in acelasi timp administrator al societatii parate si reprezentant al actionarului majoritar F. T. L.. A sustinut ca votul administratorului atrage nulitatea absoluta a hotararii AGA in conformitate cu dispozitiile articolului 125 alin. 5 din legea nr.31/1990, intrucat, daca administratorul nu ar fi fost prezent si nu ar fi votat, cvorumul prevazut de lege si de actul constitutiv nu ar fi fost intrunit.
A sustinut, de asemenea, ca rezulta clar intentia de fraudare a intereselor celorlalti actionari care nu au participat la adunarea generala.
La termenul din 22 octombrie 2007 au formulat cereri de interventie in interes propriu pe de o parte SC K. I. SRL si SC J SRL, ambele cu sediul in Bucuresti si pe de alta parte Z. A., cu domiciliul procesual ales in Bucuresti.
In motivarea cererii de interventie in interes propriu, SC K. I. SRL si SC J. SRL au aratat ca solicita respingerea cererii de chemare in judecata si obligarea reclamantei T. A. la plata cheltuielilor de judecata, au prezentat situatia de fapt pe care se grefeaza litigiul partilor, precum si situatia juridica a societatii parate, care a impus ordinea de zi adunarii generale.
Au sustinut ca cererea de interventie in interes propriu este admisibila, intrucat interesul propriu este dat de calitatea intervenientelor de proprietari ai imobilelor situate in Bucuresti, str.Jiului si ca este netemeinica cererea de chemare in judecata, in primul rand pentru ca este prescris dreptul la actiune in conformitate cu dispozitiile articolului 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, iar in al doilea rand pentru ca dispozitiile articolului 125 alin. 5 din lege nu sunt incidente, neexistand identitate intre calitatea de administrator conferita de legea nr.31/1990 si cea de administrator special conferita de articolul 18 din legea nr.85/2006.
In motivarea cererii de interventie in interes propriu, Z.A. a aratat ca solicita respingerea cererii introductive de instanta si a sustinut ca reclamanta nu are calitate de actionar, ca actiunea este inadmisibila pentru ca este lipsita de cauza, hotararea A.G.E.A contestata fiind una din conditiile legale de inchidere a procedurii de faliment si de plata a creditorilor.
A sustinut, de asemenea, ca nu sunt incidente dispozitiile articolului 125 alin. 5 din legea nr.31/1990, cata vreme Sava Catalin avea calitatea de administrator special.
La termenul din 19 noiembrie 2007, parata a depus intampinare si cerere reconventionala, N. R. E. a depus cerere de interventie in interes propriu, iar SC K. I. SRL si SC J. SRL au depus cerere de interventie in interesul SC A. SA.
In intampinare, parata a solicitat admiterea cererii de chemare in judecata si respingerea cererilor de interventie in interes propriu formulate de SC K. I. SRL, SC J. SRL si Z. A., cu motivarea de esenta ca hotararea AGA a fost adoptata prin incalcarea incapacitatii speciale, propter rem, prevazuta de articolul 125 alin. 5 din legea nr.31/1990, sanctionata cu nulitatea absoluta, expresa. De asemenea, a invocat si neindeplinirea conditiei esentiale de cvorum prevazute de articolul 115 alin.1 din legea nr.31/1990, cu motivarea ca actionarul majoritar nu a acordat mandat special pentru a fi reprezentat. A sustinut ca in cauza sunt incidente prevederile articolului 125 alin. 5 din legea nr.31/1990 chiar si daca s-ar admite ca exista mandat din partea actionarului majoritar si ca incalcarea incapacitatii speciale prevazute de aceasta norma legala atrage nulitatea hotararii in conditiile articolului 948 alin. 1 Cod civil, anume pentru lipsa capacitatii de a contracta.
A formulat aparari si cu privire la cererile de interes, in interes propriu, pe care le-a apreciat inadmisibile in principiu.
Cu titlu de cerere reconventionala a solicitat ca instanta sa constatate nulitatea absoluta a hotararii A.G.E.A. din 15 aprilie 2007 pentru neindeplinirea conditiei esentiale de cvorum prevazuta de articolul 115 alin.1 din legea nr. 31/1990, dar si pentru incalcarea incapacitatii speciale prevazuta de articolul 125 alin.5 din legea nr.31/1990, care atrage lipsa capacitatii de a contracta, in conditiile articolului 948 alin. 1 Cod civil .
In sustinerea cererii de interventie in interes propriu, N. R. E. a aratat ca interesul este dat de calitatea sa de actionar al societatii parate si de dorinta sa de mentinere a acestei hotarari a actionarilor. A aratat ca cererea de chemare in judecata este netemeinica pentru ca, dispozitiile articolului 125 alin.5 din legea nr.31/1990 instituind un motiv de nulitate relativa, dreptul la actiune este prescris, fiind depasit termenul de 15 zile de la data publicarii hotararii atacate in Monitorul Oficial. A aratat, de asemenea ca dispozitiile articolului 125 alin.5 din legea nr. 31/1990 nu sunt incidente, intrucat nu exista identitate intre administratorul numit in conditiile legii nr.31/1990 si cel special numit in conditiile articolului 18 din legea nr.85/2006.
In motivarea cererii de interventie in interesul paratei SC A. SA, formulata de SC K. I. SRL si de SC J. SRL au fost reiterate sustinerile din cererea de interventie in interes propriu formulata de aceleasi parti.
La termenul din 3 decembrie 2007, E.L.cu sediul in SUA a depus cerere de interventie, in interesul reclamantei, Z. A. a depus cererea de interventie accesorie in interesul paratei, iar N. R. E. a depus cerere de interventie in interesul paratei.
In motivarea cererii de interventie accesorie, E. L. a sustinut ca interesul personal este justificat de calitatea de actionar al societatii parate si de intentia de a se asigura ca toate hotararile acestei societati respecta conditiile de legalitate si nu sunt de natura a-i leza drepturile. In ce priveste cererea introductiva de instanta, a solicitat admiterea cu aceeasi motivatie de fapt si de drept ca si cea folosita in sustinerea cererii reclamantei.
Cererile de interventie accesorie formulate de Z. A. si de N. R. E. sunt intemeiate pe aceleasi motive de fapt si de drept ca si cererile pe care intervenientii le formulasera anterior in sustinerea interesului propriu.
La termenul din 19 noiembrie 2007, tribunalul a respins cererile de interventie in interes propriu, cu motivarea ca s-a solicitat anularea hotararii AGA si nu s-a invocat un drept propriu. La acelasi termen de judecata, retinand ca, formal, cererea sprijina interesul paratei, tribunalul a incuviintat in principiu cererea de interventie in interesul paratei formulata de SC K. I. SRL si SC J SRL. Cu privire la aceeasi cerere, la termenul din 17 decembrie 2007, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant si in consecinta a anulat cererea de interventie, retinand ca nu este intrunita conditia articolului 8 alin.3 din actul constitutiv privitoare la reprezentarea societatii in relatiile cu tertii numai pe baza semnaturilor conjuncte ale ambilor administratori.
Tot la termenul din 17 decembrie 2007, tribunalul a incuviintat in principiu cererile de interventie accesorie formulate de E. L., Z. A. si N. R. E., retinand in privinta cererilor de interventie in interesul paratei ca nu este obligatoriu ca interesul celui care intervine sa fie identic cu cel al partii pentru care intervine si ca interesul judiciar trebuie sa fie identic, acesta fiind de a mentine sau anula hotararea A.G.A..
In ce priveste cererea de interventie accesorie formulata de Z. A., la termenul din 28 ianuarie 2008, astfel cum rezulta din incheierea de dezbateri (fila 266 a dosarului de fond), tribunalul a constatat ca, potrivit inscrisurilor depuse la acel termen, intervenientul Z. A. nu are calitate procesuala activa in cererea de interventie, deoarece nu a dovedit ca a fost sau ca este detinator de actiuni la SC A. SA.
Prin sentinta comerciala nr.1585 din sedinta camerei de consiliu de la 4 februarie 2008, tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata si in consecinta a respins aceasta cerere. A respins cererea de interventie in favoarea reclamantei T. A., formulata de intervenienta E. L. si a admis cererea de interventie in favoarea paratei SC A. SA, formulata de intervenienta N. R. E..
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca reclamanta a investit instanta cu o cerere de constatare a nulitatii absolute a hotararii A.G.E.A., cerere care, fiind formulata in conditii de aparare juridica calificata, nu poate fi recalificata de instanta, aceasta fiind una dintre cele mai elocvente expresii ale principiului disponibilitatii actiunii civile.
In ce priveste motivul de nulitate invocat de reclamanta, a apreciat ca nu vizeaza nulitatea absoluta, intrucat interdictia prevazuta de articolul 125 alin.5 din legea nr.31/1990 nu vizeaza ocrotirea unor relatii cu incidenta asupra ordinii publice ori asupra unor drepturi fundamentale ale omului, ci exclusiv ocrotirea intereselor actionarilor (unii fata de ceilalti) si a administratorilor. A retinut si ca administratorii sunt reprezentantii societatii, iar prin acceptarea mandatului dat numai de catre unii dintre actionari se creeaza posibilitatea unei conduite abuzive din partea lor, precum si intrarea in conflict de interese cu actionarii care nu i-au mandatat.
In fine, prima instanta a retinut ca admisibilitatea unei actiuni vizeaza corespondenta dintre motivele reale sau fictive - invocate de reclamant si textele legale care justifica admiterea cererii, ca aceasta corespondenta nu este intrunita in speta, astfel ca cererea se impune a fi respinsa ca inadmisibila, fiind inutil a mai analiza celelalte sustineri si exceptii ale partilor, cu consecintele corespunzatoare asupra modului de solutionare a cererilor de interventie.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal au declarat apel motivat reclamanta T. A. si intervenienta in interesul reclamantei E.L., cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 1 aprilie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea apelului, a fost criticata hotararea pentru gresita dezlegare data interdictiei propter rem prevazuta de articolul 125 alin. 5 din legea nr.31/1990, pentru aplicarea gresita a dispozitiilor articolului 132 alin.3, raportat la articolul 125 alin.5 si la articolul 115 din legea nr. 31/1990 si pentru incalcarea principiilor preeminentei interesului social si majoritatii la vot, care au ca finalitate ocrotirea interesului general.
Au reiterat sustinerea referitoare la generarea majoritatii la vot prin incalcarea interdictiei prevazute de articolul 125 alin.5 din legea nr.31/1990, a subliniat pozitia procesuala a paratei SC A. SA, care valorifica principiul disponibilitatii vointei procesuale si care reprezinta un act de achiesare expresa raportat la preeminenta interesului societar.
Au sustinut ca motivele invocate in cererea de chemare in judecata vizeaza nulitatea absoluta, intrucat norma incalcata privitoare la formarea vointei sociale are caracter de ordine publica, avand ca scop sa ocroteasca deopotriva pe actionari si creditul general. Aceasta norma - au sustinut apelantele - circumstantiaza functia sociala a dreptului de vot si urmareste sa previna manipularea cvorumului si a majoritatii statutare, necesare in aprecierea validitatii vointei sociale si pentru ocrotirea creditului general.
Apelantele au sustinut si ca ratiunea pentru care legiuitorul a prevazut expres incapacitatea este generata de prezumtia irefragabila de frauda la vot, fiind aplicabil principiul quod contra tenorem rationis introductum est, non est producendum ad questias si ca norma speciala consacrata in articolul 125 alin. 5 din legea nr.31/1990 este edictata pentru complinirea normei generale prevazute de articolul 115 din acelasi act normativ, ea determinand, la nivel obiectiv, registrul legal de apreciere a existentei si validitatii vointei societare, respectiv a consimtamantului persoanei juridice ca subiect de drept.
Au invocat literatura de specialitate care este unanima in a considera ca sunt dispozitii legale de ordine publica si cele care au ca scop ocrotirea creditului, printre care cvorumul si majoritatea, incalcarea acestora fraudand, deci invalidand vointa sociala. Au invocat sub acelasi aspect si decizia nr.537 din 5 februarie 2007 a I.C.C.J. - Sectia Comerciala.
Apelul este intemeiat in drept si pe dispozitiile articolului 282 si urmatoarele si 297 alin. 1 Cod procedura civila.
La 15 mai 2008, SC A. SA a formulat intampinare, prin care a solicitat sa se ia act si de aderarea la apelul declarat de reclamanta T. A. si de intervenienta E. L.. A solicitat admiterea apelului, respingerea exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivare, SC A. SA a invocat in primul rand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului - intervenient Z. A., in legatura cu care instanta de fond a statuat prin incheiere interlocutorie lipsa calitatii procesuale active, aceasta masura nefiind apelata de nici una din parti, care astfel au achiesat la solutia pronuntata de prima instanta pe aceasta exceptie.
Pe fondul apelului, s-a solicitat in principal respingerea exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata ca neavenita, cu motivarea de esenta ca, sub aspectul conduitei procesuale, intervenienta nu poate opune aparari contrare apararilor paratei. In aceasta ordine de idei, au fost invocate prevederile articolelor 49 alin.3,54 si 56 Cod procedura civila, sustinandu-se ca intervenientul accesoriu are permisiunea de a efectua doar actele de procedura circumstantiate de principiul disponibilitatii vointei juridice a celui in favoarea caruia se face cererea incidentala.
S-a sustinut si ca principiul accesorium sequitur principale antreneaza dependenta procesuala, astfel incat interventia nu poate genera efecte de natura sa conduca la anihilarea vointei juridice procesuale a SC A. SA, avand in vedere achiesarea expresa a acestei societati la cererea de chemare in judecata.
A sustinut ca exceptia inadmisibilitatii este neintemeiata pe fond intrucat dispozitiile articolului 125 alin.5 din legea nr.31/1990 circumstantiaza ratiuni de interes public, respectiv indeplinirea conditiilor de cvorum si de majoritate statutara la vot, esentiale si de fond in aprecierea existentei si validitatii vointei societare. A adus acelasi tip de argumente ca si apelantele in sustinerea acestei critici, aratand in plus ca dispozitiile articolului 125 alin. 5 din lege instituie o incapacitate in personam expres prevazuta de lege, caz in care, in conformitate cu dispozitiile articolelor 948 pct.1 si 950 pct.4 Cod civil, sanctiunea actului social este nulitatea absoluta.
De asemenea, SC A. SA a sustinut ca, generata de votul asociatilor, vointa persoanei juridice nu se reduce la o simpla insumare a voturilor, ci reprezinta o realitate de ordin diferit, care isi exprima subiectivitatea distincta ca entitate colectiva institutionalizata.
Intampinarea si cererea de aderare la apel sunt intemeiate in drept si pe dispozitiile articolului 293 alin. 1 Cod procedura civila
La 20 iunie 2008, intima intervenienta N. R. E. a formulat intampinare la apelul declarat de apelanta T. A. si E. L. si la cererea de aderare la apel formulate de SC A. SA. A formulat aparari fata de motivele de apel, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
In ce priveste cererea de aderare la apel, a invocat exceptia inadmisibilitatii si a sustinut ca intampinarea si cererea de aderare la apel sunt doua acte de procedura cu functii diferite si incompatibile, intampinarea fiind un mijloc de aparare, iar aderarea la apel o cale de atac.
In sustinerea exceptiei inadmisibilitatii, intimata intervenienta a aratat ca redactarea articolului 293 alin.1 Cod procedura civila este clara si nu poate avea decat o interpretare, anume ca poate adera la apelul partii potrivnice doar intimatul care are un interes opus partii apelante, fiind inadmisibila cererea de aderare la apel atunci cand aderantul are acelasi interes ca apelantul. A solicitat, pe fond, respingerea ca neintemeiate a apararilor formulate de SC A. SA.
La termenul din 9 octombrie 2008, apelanta parata a renuntat la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intervenientului Z. A., fata de imprejurarea ca acesta nu figureaza in citativ.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea retine si constata urmatoarele:
Privitor la inadmisibilitatea cererii de aderare la apel, Curtea apreciaza exceptia ca neintemeiata si o va respinge pentru urmatoarele considerente:
Argumentul legat de forma in care este redactat actul procedural numit "cerere de aderare la apel" este apreciat de Curte ca lipsit de fundament.
Potrivit dispozitiilor articolului 289 alin. 2 Cod procedura civila, intimatul are obligatia de a depune intampinare, iar potrivit dispozitiilor articolului 293 Cod procedura civila, el are facultatea de a formula cerere de aderare la apel.
Nici o dispozitie legala nu il impiedica pe intimat sa reuneasca cele doua acte de procedura in cuprinsul unuia singur, atata vreme cat conditiile formale prevazute generic de articolul 82 Cod procedura civila pentru redactarea cererilor sunt respectate (iar in speta nici nu au fost contestate), iar judecatorul poate si chiar este obligat, potrivit dispozitiilor articolului 84 Cod procedura civila, sa dea actelor de procedura calificarea corespunzatoare.
In speta, Curtea apreciaza ca intentia de aderare la apel a intimatei parate este dincolo de orice indoiala si ca in privinta actului de procedura intocmit in acest scop sunt respectate toate conditiile formale, de aceea apararea intimatei interveniente este apreciata ca neintemeiata sub acest aspect.
Argumentul legat de contrarietatea de interese care trebuie sa existe intre apelant si intimatul care adera la apel nu poate fi primit, intrucat aceasta conditie nu rezulta nici expres, nici implicit din economia articolului 293 Cod procedura civila , iar principiul de interpretare legislativa ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus nu permite o interpretate care sa adauge la lege. Curtea retine ca in speta sunt intrunite toate conditiile de admisibilitate impuse de prevederea legala precitata, respectiv cererea de aderare la apel este facuta de intimata parata, este formulata dupa implinirea termenului de apel (care, in privinta sa, a avut loc la 24 martie 2008, conform dovezii de comunicare de la fila 271 a dosarului de fond) si tinde expres la schimbarea hotararii instantei de fond, in privinta acesteia nesubzistand nici un motiv de inadmisibilitate.
Apelul si cererea de aderare la apel sunt apreciate ca intemeiate si vor fi admise de Curte in limitele si pentru urmatoarele considerente:
In raport de cererea introductiva de instanta, de cererea reconventionala si de cererea de interventie accesorie formulata de Z. A., Curtea apreciaza ca instanta de fond nu a intrat in cercetarea fondului cererilor cu care a fost sesizata si nici nu s-a pronuntat cu privire la toate aceste cereri.
Astfel, desi prin incheierea de dezbateri de la 28 ianuarie 2008 tribunalul a constatat ca intervenientul Z. A. nu are legitimare procesuala activa in cererea de interventie accesorie, prin hotararea pronuntata la 4 februarie 2008 nu s-a pronuntat in sensul respingerii acesteia pentru lipsa calitatii procesuale active.
De asemenea, tribunalul nu s-a pronuntat asupra cererii formulate de SC A. SA de constatare a nulitatii absolute a hotararii AGEA din 15 aprilie 2007, desi a fost expres investita cu solutionarea unei cereri reconventionale avand acest obiect, cerere intemeiata in drept pe prevederile articolului 119 Cod procedura civila (filele 86-90 ale dosarului de fond). Astfel, Curtea retine ca intentia SC A. SA de a investi instanta de fond cu o cerere reconventionala reiese atat din titulatura actului de procedura - "intampinare si cerere reconventionala", din temeiul de drept invocat - articolul 119 Cod procedura civila, cat si din dezvoltarea motivelor de fapt si de drept ale acestei cereri, care difera partial de cele din cererea introductiva de instanta. Se retine ca parata invoca incalcarea incapacitatii speciale, propter rem, prevazuta de articolul 125 alin.5 din legea nr. 31/1990, cu consecinte asupra indeplinirii conditiei esentiale de cvorum prevazute de articolul 115 alin. 1 din acelasi act normativ, precum si lipsa capacitatii de a contracta, prin raportare la dispozitiile articolului 948 alin. 1 Cod civil.
Toate aceste aspecte au fundamentat convingerea Curtii ca parata a inteles ca intr-un singur act de procedura sa isi motiveze pozitia fata de cererea introductiva de instanta, pe calea intampinarii, dar si sa investeasca instanta cu o cerere reconventionala, cerere lasata, insa, nesolutionata de instanta de fond.
In ce priveste cererea de chemare in judecata, Curtea apreciaza solutia ca lipsita de fundament legal pe de o parte pentru ca exceptia inadmisibilitatii a fost gresit admisa si pe de alta parte pentru ca nu s-a realizat o adevarata cercetare a tuturor motivelor de nulitate invocate.
Astfel, Curtea retine ca judecatorul fondului a solutionat exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatare a nulitatii absolute in raport de motivul de nulitate bazat pe incalcarea prevederilor articolului 125 alin. 5 din legea nr.31/1990, retinand ca nulitatea prevazuta de aceasta dispozitie legala este una relativa, ce nu poate fi valorificata pe calea procesuala aleasa in conditiile in care cererea de chemare in judecata nu poate fi recalificata.
Dand eficienta acestei exceptii, prima instanta a nesocotit imprejurarea ca autoarea exceptiei este intimata N. R. E., intervenienta voluntara in favoarea paratei SC A. SA, care a aratat expres in cererea sa de interventie ca solicita respingerea cererii de chemare in judecata. In privinta cadrului procesual, Curtea retine ca, potrivit principiului de drept tantum devolutum, quantum appellatum, nici una dintre apelante nu a ridicat obiectiuni, pozitia procesuala de intervenienta voluntara accesorie a lui N. R. E. neformand obiectul controlului judiciar.
Numai ca, daca in ceea ce priveste cadrul procesual pozitia procesuala a partilor este consolidata, controlul judiciar este solicitat a fi realizat in privinta actelor de procedura efectuate de intervenienta accesorie. In motivarea cererii de aderare la apel, SC A. SA a invocat solutionarea exceptiei invocata de intervenienta N. R. E. cu incalcarea prevederilor articolului 49 alin.3, raportat la articolele 54 si 56 Cod procedura civila.
Critica este intemeiata. Pozitia paratei fata de cererea de chemare in judecata este de achiesare, atat reclamanta cat si parata solicitand ca instanta sa constate nulitatea absoluta a hotararii AGEA contestate. Dimpotriva, pozitia intervenientei este de respingere a cererii de chemare in judecata, scop in care a invocat si exceptia de inadmisibilitate.
Pe cale de consecinta, desi strict formal intervenienta N. R. E. sta in proces in interesul paratei SC A. SA, actele de procedura intreprinse de aceasta vin in contradictie cu interesul acesteia, interes declarat expres prin achiesarea la pretentia dedusa judecatii de catre reclamanta. Or, cata vreme nici o interdictie legala nu exista in materia de fata in sarcina societatii comerciale de a achiesa la cererea de anulare a unei hotarari AGA luata de actionarii sai, Curtea apreciaza ca societatea comerciala, ca subiect de drept de sine statator, este suverana in a-si determina in mod exclusiv interesul si in exprimarea pozitiei in proces, interesul neputandu-i fi impus de un tert, fie acesta chiar actionar al sau. Recunoasterea dreptului societatii parate de a-si stabili pozitia procesuala este, de altfel, expresia deplina a principiului disponibilitatii in procesul civil, la a carui respectare judecatorul trebuie sa vegheze.
In aceasta situatie, Curtea apreciaza ca judecatorul fondului nu putea examina in fond si cu atat mai putin admite o exceptie care avea un scop declarat contrar celui urmarit de partea parata, intrucat astfel a contravenit dispozitiilor articolului 49 alin. 3 si 54 Cod procedura civila. In acest conditii, analiza de catre Curte a temeiniciei exceptiei de inadmisibilitate in raport de caracterul relativ sau absolut al nulitatii invocate devine de prisos, cata vreme s-a statuat asupra imprejurarii ca aceasta exceptie nu putea fi primita in situatia speciala prevazuta de articolele 49 alin. 3 si 54 Cod procedura civila.
Tot in legatura cu modul de solutionare a exceptiei de inadmisibilitate, Curtea apreciaza hotararea instantei de fond ca fara temei legal, intrucat,si daca s-ar trece dincolo de interdictia expresa impusa de articolul 54 Cod procedura civila, judecatorul fondului nu avea posibilitatea de a respinge ca inadmisibila cererea introductiva de instanta in integralitatea ei, cata vreme s-a pronuntat doar pe nulitatea legata de incalcarea prevederilor articolului 125 alin. 5 din legea nr. 31/1990.
Or, desi in cererea introductiva de instanta apelanta reclamanta a invocat ca temei juridic doar nesocotirea dispozitiilor articolului 125 alin. 5 din legea nr.31/1990, din dezvoltarea motivarii acestei cereri reiese ca apelanta reclamanta a sustinut si incalcarea conditiilor referitoare la cvorum (paragraful ultim al paginii a doua a cererii), aspect neanalizat de judecatorul fondului si neacoperit de considerentele relative la caracterul nulitatii invocate.
Ca atare, in ce priveste cererea introductiva se retine ca solutia este nelegala, pe de o parte prin prisma eficientei acordate exceptiei inadmisibilitatii, iar pe de alta parte pentru necercetarea integrala a temeiurilor invocate.
Fata de toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca instanta de fond a pronuntat o hotarare fara temei legal si cu incalcarea dispozitiilor legale la care s-a facut referire, de aceea, pentru o solutionare unitara a cauzei, admitand apelul si cererea de aderare la apel in conformitate cu dispozitiile articolelor 295 si 296 Cod procedura civila, retinand ca instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor cu care a fost investita si ca nici nu a facut o cercetare a fondului cererii de chemare in judecata, va desfiinta sentinta atacata, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante in conformitate cu dispozitiile articolului 297 alin. 1 teza I Cod procedura civila.