Contract de concesiune. Valabilitate.
Codul Comercial recunoaste valabilitatea unui contract comercial, chiar daca pretul nu este prevazut, daca partile s-au inteles sa se refere la adevaratul pret ori la pretul curent (art.61 Cod comercial)
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala; decizia comerciala nr. 458 din 17 Octombrie 2008)
Prin sentinta comerciala nr.5662/17.04.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a fost admisa actiunea formulata de reclamanta A A I P C in contradictoriu cu parata A.D.S., constatandu-se nulitatea absoluta a contractului de concesiune nr.72/16.XI.2000 precum si inexistenta obligatiei reclamantei de plata a redeventei si a penalitatilor de intarziere aferente stabilite unilateral de catre parata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
In fapt, intre reclamanta A A I P C in calitate de concesionar si parata Agentia Domeniilor Statului in calitate de concedent s-a incheiat contractul de concesiune nr.72/16.11.2000 privind exploatarea terenului agricol in suprafata de 2538 ha in perimetrul localitatii Verguleasa, judetul Buzau, teren aflat in patrimoniul ADS.
Pretul concesiunii a fost stabilit, la art. 4.1 din contract, drept echivalentul in lei a 470 kg grau STAS 813/68 anual pentru arabil, vii si livezi 445 kg STAS 813/68/ha anual pentru pasuni, determinat dupa cotatia graului la Bursa Romana de Marfuri la momentul platii.
Din sustinerile reclamantei, care sunt confirmate de cele ale paratei din cuprinsul intampinarii (filele 56 - 60 dosar 47445/3/2007), ca si din corespondenta purtata intre parti anterior introducerii prezentei actiuni, reiese ca Bursa Romana de Marfuri nu tranzactioneaza grau.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor (text in vigoare la data incheierii contractului de concesiune), concesionarea se face in baza unui contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente.
Fiind un contract sinalagmatic, contractul de concesiune da nastere la doua obligatii reciproce in sarcina partilor; obligatia concedentului are ca obiect bunul transmis in concesiune, iar cea a concesionarului are ca obiect redeventa.
In lipsa acestor elemente sau daca ele nu indeplinesc conditiile cerute de lege, contractul de concesiune nu poate fi considerat valabil incheiat.
Mai retine instanta ca una dintre conditiile de valabilitate ale obiectului , actului juridic civil este cea de a fi determinat sau determinabil, cerinta ce este impusa de art.948 pct.3 si art. 964 Cod civil, precum si ca nevalabilitatea obiectului actului juridic civil este sanctionata cu nulitatea absoluta.
In cauza, tribunalul a constatat ca redeventa nu este determinata sau, determinabila, deoarece ea a fost convenita de catre parti ca fiind echivalentul in lei a unei cantitati de grau STAS 813/68/ha anual, pretul fiind stabilit dupa cotatia de la Bursa Romana de Marfuri in momentul platii.
Or, cum din actele dosarului rezulta ca Bursa Romana de Marfuri nu tranzactioneaza grau rezulta ca exista o imposibilitate obiectiva de stabilire a cuantumului redeventei si deci obiectul contractului de concesiune nu este valabil.
Pe de alta parte, nu se poate considera ca in lipsa unei cotatii la Bursa Romana de Marfuri redeventa ar trebui calculata prin referire la Bursa Internationala de Tranzactii Financiare Futures de la Londra sau ar trebui platita, prin predarea in natura a cantitatii respective de grau, deoarece vointa partilor rezulta clar din cuprinsul contractului de concesiune - redeventa reprezinta echivalentul in lei a unei cantitati de grau STAS 813/68/ha anual dupa cotatia de la Bursa Romana de Marfuri in momentul platii - si nu a fost prevazuta nici clauza subsidiara cu privire la acest aspect.
Impotriva acestei sentinte formuleaza apel parata, in esenta pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond nu a tinut cont de prevederile imperative ale art.978 Cod civil potrivit caruia clauzele contractuale trebuie interpretate in sensul in care ar produce efecte juridice, si nu in acela in care ar lipsi conventia de efecte. Mai mult, instanta de fond a apreciat asupra nevalabilitatii clauzei privind redeventa, pentru motivul mentionat, desi aceasta clauza este perfect valabila, ea doar a devenit indoielnica ca urmare a lipsei tranzactionarii graului la Bursa Romana de Marfuri, pe perioada derularii contractului.
In opinia apelantei, este evidenta nerespectarea obligatiei contractuale ce incumba reclamantei in temeiul relatiei contractuale perfectate, intrucat, desi a exploatat terenul cu destinatie agricola, fara sa achite c/val. corespunzatoare folosintei, reclamanta, de abia dupa notificarea rezilierii contractului din partea A.D.S., a gasit de cuviinta sa invoce nulitatea absoluta a contractului de concesiune si sa solicite constatarea inexistentei obligatiei de plata a redeventei si a penalitatilor de intarziere aferente.
Apelanta apreciaza ca, in cadrul unui contract de cesiune, contract sinalagmatic, cesionarul nu se poate prevala de inexistenta unei citatii la Bursa Romana de Marfuri in nerespectarea executarii obligatiei de plata a redeventei corespunzatoare exploatarii terenului proprietate de stat, aceasta dovedind cu certitudine reaua credinta a acestuia in executarea obligatiilor contractuale.
In apel partile nu au administrat alte probe, apelanta depunand doar practica judiciara.
Analizand actele dosarului, Curtea constata ca apelul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.4.1 din contractul de concesionare nr.72/16.XI.2000 incheiat de catre parti, redeventa a fost stabilita ca fiind echivalentul in lei a unei cantitati de grau de un anumit STAS, pretul stabilindu-se dupa cotatia de la Bursa Romana la momentul platii.
In opinia instantei de fond, intrucat Bursa Romana de Marfuri nu tranzactioneaza grau, exista o imposibilitate obiectiva de stabilire a cuantumului redeventei si, deci, obiectul contractului de cesiune nu este valabil, desi retine ca una dintre conditiile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil este aceea de a fi determinat sau determinabil.
Interpretarea instantei de fond este simplista si rigida nefiind raportata si coroborata cu celelalte dispozitii legale ce guverneaza regulile de interpretare a conventiilor.
Nu se poate retine ca redeventa stabilita de catre parti nu este determinata. Astfel, aceasta redeventa o reprezinta o anumita cantitate de grau, de un anumit STAS, pentru fiecare hectar de teren, cantitate ce urmeaza a fi evaluata in lei, in functie de cotatia graului de la Bursa Romana de Marfuri, pretul astfel stabilit reprezentand redeventa.
Atunci cand partile au stabilit redeventa pe care urma sa o achite concesionarul, s-au raportat la un obiect bine determinat - pretul graului, pret care poate varia de la un an agricol la altul.
Avand in vedere faptul ca acest contract de concesionare a fost incheiat pe o durata de 49 de ani, deci o perioada foarte mare de timp, partile au stabilit un criteriu obiectiv in raport de care sa se determine c/val. redeventei, cotatia graului de la Bursa Romana de Marfuri, stiut fiind fluctuatiile de pret ale acestui produs.
Faptul ca Bursa Romana de Marfuri nu a tranzactionat grau, nu afecteaza valabilitatea clauzei prev. la art.4.1 din contract, atata vreme cat referirea la cotatia bursei nu era singurul element in raport de care pretul sa fie stabilit. Chiar si in aceasta ultima ipoteza nu se poate afirma ca obiectul contractului nu este valabil.
Astfel cum a opinat si apelanta, conform art.978 Cod civil clauzele contractuale trebuie interpretate in sensul in care ar produce efecte juridice, si nu in acela in care ar lipsi conventia de efecte.
Codul comercial recunoaste valabilitatea unui contract comercial, chiar daca pretul nu este prevazut, daca partile s-au inteles sa se refere la adevaratul pret ori la pretul curent (art.61 Cod comercial).
Prin adevaratul pret se intelege pretul stabilit prin listele bursei sau prin mercurialele locului unde contractul a fost incheiat sau, in lipsa, dupa a celui mai apropiat loc sau dupa orice fel de probe.
Concluzionand, atata vreme cat partile au stabilit, prin contract, elemente cu ajutorul carora pretul sa poata fi determinat, nu putem vorbi de inexistenta acestuia.
Avand in vedere cele retinute mai sus, in temeiul art.296 C.pr.civ., Curtea urmeaza sa admita apelul, sa schimbe in tot sentinta atacata in sensul respingerii actiunii ca nefondata. (R.Z)