Imposibilitatea atacarii separat cu recurs a incheierii prin care tribunalul a admis, in cursul judecarii recursului o cerere de suspendare a executarii sentintei judecatoriei pana la solutionarea pe fond a recursului.
In conditiile in care, o hotarare a tribunalului, prin care ar urma sa se solutioneze recursul declarat impotriva unei hotarari pronuntate de judecatorie nu ar mai fi, potrivit legii, susceptibila de recurs, nici incheierea premergatoare prin care aceeasi instanta a admis cererea de suspendare a executarii sentintei judecatoriei nu mai este susceptibila de a fi atacata pe o asemenea cale. Admiterea unei atari posibilitati ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr.541/19 iunie 2009
Prin incheierea pronuntata de Tribunalul Sibiu la data de 24.04.2009 s-a admis cererea de suspendare a executarii sentintei nr. 438/27.01.2009 a Judecatoriei Sibiu formulata de parata recurenta SC "B.T.S." SA pana la solutionarea irevocabila a cauzei in recurs.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de recurs a apreciat ca executarea hotararii pe cale silita, prin poprirea conturilor societatii-parate, o va pune pe aceasta in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea de comert si mai ales de a face plati cu titlu de salarii, ceea ce in contextul economic actual ii poate aduce prejudicii ce nu s-ar putea acoperi in eventualitatea modificarii in recurs a solutiei primei instante in favoarea recurentei.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta intimata SC "B." SRL Sibiu solicitand casarea incheierii si trimiterea cererii spre rejudecare.
In motivarea recursului se invoca imprejurarea ca la judecarea recursului, in data de 24.04.2009, intimata a fost citata pentru ora 11 in camera de consiliu insa judecata a avut loc la ora 8, asa cum rezulta din lista de sedinta anexata.
Se sustine, ca in cauza incheierea instantei de recurs prin care s-a admis suspendarea poate fi atacata separat cu recurs date fiind dispozitiile art. 300 alin. 3 Cod procedura civila care fac trimitere la art. 403 alin. 3 Cod procedura civila potrivit cu care, asupra unei cereri de suspendare, instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata cu recurs, in mod separat.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele:
Potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedura civila sunt supuse recursul numai hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si in conditiile legii, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala.
Potrivit aceluiasi art. 299 alin. 1, teza finala, prin raportare la art. 282 alin. 2 Cod procedura civila impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face recurs decat odata cu fondul, in afara de cazul in care prin ele s-a intrerupt cursul judecatii, ceea ce nu este cazul in speta.
In conditiile in care, o hotarare a Tribunalului Sibiu, prin care ar urma sa se solutioneze recursul declarat impotriva hotararii pronuntate de Judecatoria Sibiu nu ar mai fi supusa recursului, nici incheierea premergatoare prin care aceeasi instanta a admis cererea de suspendare a executarii sentintei primei instante nu mai este susceptibila de a fi atacata pe o asemenea cale. De altfel, admiterea posibilitatii atacarii cu recurs a unei asemenea incheieri, in cadrul procedurii ce precede judecarea recursului ar echivala cu crearea unui nou grad de jurisdictie, ceea ce este inadmisibil.
In consecinta, recursul declarat de intimata SC "B." SRL Sibiu impotriva incheierii susmentionate prin care s-a dispus suspendarea executarii sentintei Judecatoriei Sibiu pana la solutionarea in cauza a recursului declarat impotriva acestei sentinte este inadmisibil urmand a fi respins ca atare.
Este adevarat ca textul art. 300 alin. 3 Cod procedura civila trimite la textul art. 403 alin. 3 Cod procedura civila potrivit cu care asupra cererii de suspendare instanta se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs in mod separat, insa aplicabilitatea textului poate fi interpretata numai pana la limita principiului mentionat in legatura cu inadmisibilitatea recursului declarat impotriva unor incheieri pronuntate de catre instanta de recurs, care nu poate fi inlaturat.