DREPTUL MUNCII.
Reorganizarea structurii organizatorice a Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala. Reducerea functiilor de conducere.
Art. 10 alin. 2 din OUG nr. 13/2006 aprobata prin Legea nr. 198/2006
Art. 56 alin. 1 lit. e din Codul muncii
Art. 62 alin. 3 din Codul muncii
Art. 278 si art. 289 din Codul muncii
Cata vreme decizia prin care intimatului intervenient i-a incetat contractul individual de munca a fost anulata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, aceasta se impunea a fi pusa in executare in baza art. 278, 289 Codul muncii, in speta, odata cu reintegrarea intimatului, angajatorul procedand legal la emiterea deciziei contestate, de constatare a incetarii de drept a contractului individual de munca al recurentului reclamant in baza art. 156 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Urmare a reintegrarii intimatului intervenient, s-a impus, in lipsa unui alt post similar, incetarea contractului individual de munca al recurentului reclamant. Aspectele legate de neparticiparea intimatului la concursul organizat in vederea ocuparii postului rezultat urmare a reorganizarii, de faptul ca este vorba de o functie diferita, ca ar avea atributii complexe, ca fisele postului ar fi diferite, ca nu s-a anulat ordinul de reorganizare, nu sunt de natura a schimba cele expuse, ceea ce este cert fiind faptul ca s-a facut o aplicare corecta a art. 56 alin. 1 lit. e din Codul muncii, ce a impus incetarea contractului individual de munca al recurentului reclamant, neexistand motive de anulare a deciziei emise din acest punct de vedere, chiar daca concursul la care a participat si in urma caruia a ocupat postul, nu a fost anulat, revocat.
DECIZIA CIVILA NR. 2453/2013-R din 18.04.2013
dosar nr. 10666/83/2011 Prin sentinta civila nr. 416/LMA din data de 14.03.2012, pronuntata de Tribunalul S M in dosar nr. 10666/83/2011, s-a admis in parte actiunea civila exercitata de reclamantul S M, domiciliat in S M, str. C nr. 3 Corp B ap. 13, in contradictoriu cu parata A D P P D R S P, B, sector 1, str. S V nr. 43.
S-a constatat nulitatea masurii dispuse prin Decizia nr. 2218/22 nov. 2011, emisa de parata si dispune anularea urmata de refacerea procedurii prin respectarea art. 64 Codul muncii prealabil emiterii deciziei.
S-a respins capatul de cerere avand ca obiect reintegrarea in functia detinuta anterior.
S-a respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii in temeiul art. 62 Codul muncii, pentru gresita aplicare a art. 56 lit. "e" Codul muncii si pentru acordarea daunelor morale.
A fost obligata parata sa plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data de 28.11.2011 pana la finalizarea procedurii in conditiile legii si a considerentelor prezentei sentinte.
S-a admis cererea de interventie accesorie formulata de S I R, domiciliat in C N, B C B nr. 202 ap. 80, in interesul paratei.
A fost obligata parata sa plateasca reclamantului 4.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Decizia nr.2218/22.11.2011 a fost emisa in temeiul art.56 alin.1 lit.e) Codul muncii, ca urmare a pronuntarii Sentintei civile nr.2071/2011 a Tribunalului C, hotarare prin care se dispune reincadrarea, in functia detinuta de reclamant, a dl. S I R, intervenient in prezenta cauza.
Situatia creata prin hotararea judecatoreasca constituie tocmai ratiunea reglementarii de catre legiuitor a cazului de incetare a contractului individual de munca prin art.56 lit.e) Codul muncii.
Sustinerea reclamantului in sensul ca functia pe care s-a dispus reintegrarea este diferita de cea pe care a fost incadrat reclamantul prin concurs este nefondata, din perspectiva respectarii hotararii judecatoresti de reintegrare neavand relevanta daca intre timp s-au modificat atributiile postului sau organigrama.
In consecinta, nulitatea deciziei nu poate fi atrasa prin prisma aplicarii gresite a art.56 lit.e) Codul muncii.
Cererea de nulitate a deciziei din perspectiva art.62 alin.3 Codul muncii va fi de asemenea respinsa, intrucat acest text se aplica strict in ipoteza reglementata prin primul aliniat, respectiv in cazul concedierii pentru motivele prevazute de art.61 lit.b) - d) Codul muncii.
In schimb, procedura de incetare a contractului de munca pe temeiul indicat este conditionata de respectarea art.64 alin.1 Codul muncii, respectiv de oferirea unui loc de munca vacant in unitate, compatibil cu pregatirea profesionala a salariatului.
Apararea paratei a fost astfel inlaturata, deoarece norma legala nu impune propunerea unui post de conducere, respectiv a unei functii similare, ci are in vedere un post corespunzator pregatirii profesionale.
In consecinta, nerespectarea obligatiei instituite prin art.64 Codul muncii, prealabila incetarii contractului de munca, atrage nulitatea deciziei intrucat reprezinta o incalcare a dreptului salariatului ce nu poate fi inlaturata altfel, decat prin anularea actului si refacerea procedurii in sensul propunerii unui loc de munca vacant sau, dupa caz, solicitarii sprijinului agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca. Desi este un caz de incetare de drept a contractului si nu de concediere, in doctrina se apreciaza ca prevederile art.76 si 78 din Codul muncii trebuie coroborate cu art.56 lit.e) in ceea ce priveste controlul legalitatii concedierii.
Cu toate acestea, refacerea procedurii nu atrage in cazul in speta si reintegrarea efectiva a reclamantului, avand in vedere ca postul sau se cuvine intervenientului, conform hotararii judecatoresti definitive, ce nu poate fi pusa in discutie si cu atat mai putin incalcata.
Refacerea procedurii va repune in situatia anterioara partile contractului in ceea ce priveste insa drepturile salariale, care se cuvin de la 28 noiembrie 2011 pana la finalizarea procedurii in conditiile legii.
Instanta a respinge cererea de acordare a daunelor morale intrucat prin masura dispusa de parata, chiar daca partial nelegala, nu s-a adus atingere reputatiei profesionale a reclamantului, incetarea contractului operand de drept si nu din vina sa sau din initiativa unitatii.
Pe temeiul art.51 C.proc.civ., instanta a admis cererea de interventie in interesul paratei, cerere formulata de intervenientul S I R, avand in vedere capetele de cerere respinse din actiunea introductiva.
Asistenti judiciari, participand la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeasi opinie profesionala in cauza.
Impotriva acestei sentin?e, in termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamantul S M, solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a sentin?ei in sensul admiterii in intregime a ac?unilor conexate, a capetelor de cerere privind constatarea nulita?ii deciziei nr. 2218/22.11.2011 a reintegrarii in func?ia de?inuta anterior, a respingerii cererii de interven?ie accesorie formulata de S I R parata A P D R P B, solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a sentin?ei in sensul respingerii capetelor de cerere privind anularea deciziei de incetare a contractului de munca al reclamantului, a refacerii procedurii de incetare a contractului ?i obligare la despagubiri.
Prin motivele de recurs, recurentul reclamant S M a aratat ca, potrivit art. 1 din OUG nr. 13/2006 APDRP func?ioneaza in subordinea M A D R, avand in subordine 8 centre Regionale, in anul 2010 raportat la criza economica s-a impus reorganizarea pentru toate structurile, urmarindu-se pastrarea resurselor umane, reducerea cheltuielilor de personal, a posturilor vacante, iar in vederea eficientizarii activita?ii s-a infiin?at o noua func?ie de director dupa contopirea atribu?iilor a doua func?ii de conducere.
La nivelul tuturor centrelor regionale au fost dispuse masuri de concediere individuala, s-au redus func?iile de conducere, printre cei afecta?i fiind ?i intervenientul S I R - director al C R P D R Pescuit 6 N V S M prin decizia nr. 494/09.09.2010 fiindu-i acordat preaviz de 15 zile, cu posibilitatea optarii pentru unul din posturile vacante, insa nu ?i-a exprimat o op?iune in acest sens.
In vederea ocuparii noilor posturi create s-a organizat un concurs, noul post de director fiind ocupat de el, iar intervenientul nu a participat ci a introdus o ac?iune la Tribunalul C pentru anularea deciziei de concediere, de reintegrare pe postul anterior de?inut, ac?iune admisa prin sentin?a civila nr. 2071/21.04.2011, recursurile in care el a fost intervenient fiind respinse.
Concomitent, S I R a solicitat ?i anularea Ordinului nr. 2202/30.08.2010 prin care s-a dispus reorganizarea, iar prin sentin?a civila nr. 173/15.03.2011 a Cur?ii de Apel C s-a dispus anularea par?iala, insa Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie prin decizia civila nr. 755/14.02.2012 a admis recursul ?i a respins cererea, astfel ca el a formulat cerere de revizuire a sentin?ei civile nr. 2071/2011 a Tribunaluui C cu termen la 23.07.2012, insa, prin decizia nr. 2218/22.11.2011 s-a dispus din 28.11.2011 incetarea contractului sau de munca pe noul post infiin?at ce face obiectul acestui litigiu.
Nelegal, instan?a a re?inut inaplicarea art. 62 alin. 3 Codul muncii cata vreme aceasta decizie este lovita de nulitate absoluta, necuprinzand toate elementele obligatorii impuse de lege, termenul in care poate fi atacata ?i instan?a la care se poate judeca. De altfel, art. 252 Codul muncii prevede elementele ce trebuie sa le cuprinda decizia sub sanc?iunea nulita?ii absolute, concluzia instan?ei ca elementele lipsa aratate mai sus nu ar fi obligatorii, este neintemeiata.
Dispozi?iile art. 56 lit. e Codul muncii nu erau aplicabile, nu era vorba de aceia?i func?ie ci de doua functii diferite, cea nou infiin?ata fiind alta, ceea ce confera utilitate ?i caracter efectiv desfiin?arii postului de director in cadrul procesului de reorganizare ce a avut un caracter real, efectiv, prioritatea interesului public. Urmare a contopirii celor doua func?ii de conducere, acestea sunt complexe ?i nimic nu l-a impiedicat pe intervenient sa se inscrie la concurs, demersul sau judiciar fiind doar ?icanator, iar Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a respins cererea de anulare a Ordinului nr. 2203/2010.
Reorganizarea s-a facut in baza prevederilor legale prin comasarea atribu?iilor directorilor, ale celor adjunc?i, ?i s-a infiin?at un nou post de director ale carui atribu?ii erau speciale, neexistand anterior. Sfera de responsabilitate a noii func?ii a fost imboga?ita cu peste 80% fa?a de vechea func?ie, cu atribu?ii noi de control, urmarire a neregulilor in implementarea programelor.
Prin fi?a postului noului director s-a descris acest post, prin contopirea a doua func?ii de conducere ?i chiar APDPR a men?ionat in litigiile anterioare ca nu este vorba de aceea?i func?ie, art. 56 lit. e Codul muncii nefiind aplicabil ?i nici nu avea cum sa fie posibil acest lucru cata vreme el a ocupat noul post infiin?at prin concurs neanulat, doar in condi?iile anularii putea inceta contractul sau de munca.
Instan?a, intrucat a anulat decizia sa de concediere, chiar pentru alt criteriu, trebuia sa-l reintegreze cata vreme a solicitat acest aspect, conform art. 80 alin. 2 Codul muncii, ori, astfel cum a procedat, a pronun?at o solu?ie contradictorie. Solu?ia este nelegala ?i raportat la admiterea cererii de interven?ie ce era principala nu accesorie, fiind invocat un drept propriu, trebuia de altfel respinsa cata vreme nu era aplicabil art. 56 lit. e Codul muncii, fiind irelevant ca o instan?a a dispus reintegrarea pe func?ia de?inuta anterior, func?iile fiind diferite. De altfel, au mai fost situa?ii similare - sentin?a civila nr. 665/2011 a Tribunalului S M -.
Se impunea plata daunelor morale cata vreme a fost defaimat, calomniat, i s-a adus atingere onoarei, demnita?ii, prin mass-media, iar parata nu a adus dezmin?iri, dispozi?iile art. 253 Codul muncii fiind incidente.
In drept s-a invocat art. 304 Cod procedura civila.
Recurenta A.P.D.R.P. B, prin motivele de recurs a invocat ca este o institu?ie publica cu personalitate juridica in subordinea M A D R, avand in subordine 8 centre regionale, fun?ionand in baza OUG nr. 3/2008 aprobata prin Legea nr. 198/2006.
Structura organizatorica a fost aprobata prin ordinul nr. 2202/30.08.2010 dat de M A D R, anterior acesta avand nr. 123/07.04.2010, emis in baza HG nr. 25/2010 conform caruia numarul de posturi era de 1613, diminuat la 168 potrivit HG nr. 725/2010 in baza careia s-a emis ordinul sus men?ionat 2202/30.08.2010, ceea ce a impus reorganizarea cu masura de concediere, reducere posturi de conducere de director, director adjunct.
Ca urmare, s-a emis decizia nr. 494/09.09.2010, prin care s-a acordat intevenientului R I S - director al C R P D R P 6 N V S M - un preaviz de 15 zile dupa care urma sa-i inceteze contractul de munca. Ulterior, postul de director a fost scos la concurs ce a avut loc la 06.12.2010, dupa care func?ia s-a ocupat de reclamant, cu care s-a incheiat contract de munca din 15.12.2010.
Pe rolul Tribunalului C insa, s-a inregistrat sub nr. 7723/117/2010 ac?iunea formulata de S I R ce a solicitat anularea deciziei nr. 494/09.09.2010 privind acordarea preavizului ?i incetarea contractului individual de munca, decizie anulata prin sentin?a civila nr. 2071/21.04.2011 ?i dispusa reintegrarea pe postul de?inut anterior, cu acordarea drepturilor de care a fost lipsit, a daunelor morale, recursul declarat fiind respins. Urmare a soma?iei din dosarul de executare nr. 1843/201 a emis decizia nr. 2217/22.11.2011 prin care l-a reincadrat, iar prin decizia nr. 2218/22.11.201 a dispus incetarea de drept a contractului individual de munca al reclamantului in baza art. 56 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Actul ce se solicita a fi anulat nu este o decizie de concediere ci de incetare a contractului de munca, nefiind incidente dispozi?iile art. 58 Codul muncii, ci art. 56 alin. 1 lit. e Codul muncii. Potrivit situa?iei sale, la data de 22.11.2011 nu existau posturi vacante de conducere de aceea?i natura ca cel ocupat de S M, procedura prevazuta de art. 64 alin. 1 Codul muncii nu a fost posibila.
A fost nevoita a repune in situa?ia anterioara pe salariatul a carui decizie de concediere s-a anulat, conform art. 78 alin. 2 Codul muncii.
In drept s-a invocat art. 299 alin. 1 ?i urm. Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar, A P D R P a solicitat respingerea recursului declarat de S M, cata vreme numarul de posturi a fost redus la 1613 prin Ordinul nr. 123/07.04.2010, o diminuare cu 168 posturi, apoi conform HG nr. 725/2010 cu 160 posturi, prin decizia nr. 494/2010 a acordat lui R I S un preaviz de 15 zile, urmand ca la expirare sa-i inceteze contractul individual de munca.
Ulterior, reorganizarii, postul de director s-a scos la concurs, fiind ocupat de reclamant insa prin sentin?a civila nr. 2071/2011 a Tribunalului C s-a dispus anularea deciziei de concediere ?i repunerea in situa?ia anterioara, fiind obligata conform art. 56 alin. 1 lit. a Codul muncii sa-l repuna pe R I S in postul de?inut anterior.
Decizia contestata de recurent nu este una de concediere ci de incetare a contractului individual de munca urmare a reintegrarii persoanei pe postul de?inut anterior, conform unei hotarari judecatore?ti. Nu putea sa-i ofere recurentului reclamant un post vacant confom pregatirii profesionale, la acea data nu existau posturi vacante de conducere, nu i se cuvin daune morale.
S M, prin intampinarea depusa la doar, a solicitat respingerea recursului declarat de A P D R P, este vorba de inciden?a art. 64 alin. 1 Codul muncii ?i astfel trebuia sa i se ofere alt post cu parcurgerea procedurii prevazute de art. 6 lit. c ?i d Codul muncii, nefiind respectate dispozi?iile art. 64 alin. 1, 2 Codul muncii.
Recurenta parata a dovedit o conduita discriminatorie cata vreme in situa?ii similare a propus salaria?ilor concedia?i pentru motive neimputabile, posturi de conducere similare celor ocupate anterior.
S I R, prin intampinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea recursului declarat de S M ?i admiterea recursului declarat de A P D R P. Incetarea contractului de munca a lui S M a avut loc in baza legii nu a deciziei de concediere, acesta nefiind indrepta?it nici la daune morale.
I s-a oferit recurentului reclamant postul de consilier gr. IA clasa de salarizare 86, la serviciul verificare cereri de finan?are din cadrul O J D R P A cu incepere din 22.11.2011, potrivit deciziei nr. 2203/16.12.2011, anterioara celei contestate cu nr. 2218/22.11.2011 ce poarta men?iunea acestuia ca a luat la cuno?tin?a ?i este de acord, astfel ca, obliga?ia impusa de art. 64 Codul muncii a fost respectata.
Examinand sentin?a recurata, prin prisma motivelor invocate cat ?i din oficiu, instan?a de recurs a constatat urmatoarele:
A P D Rurala P B a fost infiin?ata ?i func?ioneaza prin reorganizarea SAPARD, potrivit OUG nr. 13/2006 aprobata cu modificari ?i completari prin Legea nr. 198/2006, ca institu?ie publica cu personalitate juridica, in subordinea M A D R, avand in subordine 8 centre regionale de pla?i de dezvoltare rurala ?i pescuit, fara personalitate juridica, iar conform art. 10 alin. 2 structura organizatorica, regulamentul de organizare ?i func?ionare ale Agen?iei, atribu?iile directorului general__ se stabilesc prin ordin al Ministerului Agriculturii ?i Dezvoltarii Rurale.
Potrivit art. 6 alin. 2 din HG nr. 725/2010 privind reorganizarea ?i func?ionarea Ministerului A D R, a unor infrastructuri din subordinea sa, institu?ia de resort, a emis ordinul nr. 2202/30.08.2010 privind aprobarea structurii organizatorice ?i a regulamentului de organizare ?i func?ionare pentru A P D R, iar anterior fusese emis ordinul nr. 12/07.04.2010 in baza HG nr. 25/2010 conform caruia numarul de posturi maxim a fost de 1613, redus in baza HG nr. 725/2010 la 160 de posturi, ceea ce a impus reorganizarea acestei structuri.
Ca urmare, s-au impus masuri de concediere individuala, au fost reduse func?iile de conducere de director ?i director adjunct, sens in care s-a emis decizia nr. 494/09.09.2010, prin care intimatului intrvenient R I S ce ocupa postul de director al C R P D R P 6 N V S M, i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucratoare, urmand ca la expirare sa-i inceteze contractul individual de munca, dupa care postul de director a fost scos la concurs ce a avut loc la 06.12.2010, la care acesta nu s-a prezentat, postul fiind ocupat de recurentul reclamant cu care s-a incheiat contract individual de munca in 15.11.2010.
Decizia nr. 494/09.09.2010 aratata mai sus, a fost contestata de intimatul intervenient S I R in instan?a, iar Tribunalul C prin sentin?a civila nr. 2071/21.04.2011 a admis in parte contesta?ia, a dispus anularea par?iala a acesteia, a reintegrat intervenientul pe postul de?inut anterior ?i a fost obligata APDRP la plata drepturilor salariale indexate, majorate, reactualizate, a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat in perioada ulterioara emiterii deciziei pana la data reintegrarii efective, a orelor suplimentare, fiind respinsa cererea de acordare a daunelor morale, recursul declarat fiind respins de Curtea de Apel C prin decizia civila nr. 4630/09.11.2011 - filele 26 - 36 dosar fond ?i cererea de interven?ie accesorie formulata de intervenientul S M - recurent reclamant in prezentul dosar -.
Ca urmare, in baza acestei hotarari irevocabile, a dispus reintegrarea intimatului intervenient in func?ia de director al C R P D R P 6 N V S M, in baza art. 289 Codul muncii, emi?and decizia nr.2 217/22.1.2011.
Art. 56 alin. 1 lit. e din Codul muncii prevede faptul ca, contractul individual de munca inceteaza de drept ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a unei persoane concediate nelegal ori pentru motive netemeinice, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatore?ti de reintegrare.
Ca urmare, cata vreme decizia prin care intimatului intervenient i-a incetat contractul de munca a fost anulata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, aceasta se impunea a fi pusa in executare in baza ar. 278, 289 Codul muncii, altfel, neexecutarea era imputabila angajatorului ?i ar fi determinat implicit o incalcare a acestor dispozi?ii legale in materie, fiind pasibil de sanc?iuni penale, astfel ca, prin decizia nr. 2218/22.11.2011 - fila 3 dosar fond - ce face obiectul prezentului litigiu, incepand cu data de 26.11.2011 angajatorul a constatat incetarea de drept a contractului individual de munca al recurentului reclamant, in baza art. 56 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Ordinul nr. 2202/30.08.2010 emis de M A D R, aratat mai sus, a facut obiectul unei ac?iuni in contencios administrativ, prin sentin?a civila nr. 173/15.03.2011 a Cur?ii de Apel C pronun?ata in dosar nr. 1936/33/2010 al Cur?ii de Apel C fiind anulat par?ial, insa, sentin?a a fost modificata in sensul respingerii cererilor de Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie prin decizia civila nr. 755/14.02.2012.
Raportat la considerentele expuse, cata vreme in spe?a s-a emis o decizie de incetare a contractului individual de munca in baza art. 56 alin. 1 lit. e, nu erau incidente dispozi?iile art. 62 alin. 3 Codul muncii ce impunea, sub sanc?iunea nulita?ii absolute, motivarea in fapt ?i in drept a deciziei, termenul in care sa poata fi contesata ?i instan?a la care se contesta, acest text referindu-se doar la concedierile dispuse in baza art. 61 lit. b - d ?i lit. a, criticile nefiind fondate.
De altfel, ca o precizare suplimentara, se re?ine faptul ca, atata timp cat recurentul reclamant a promovat in termen contesta?ia, a inregistrat-o la instan?a competenta, nu a suferit nici un prejudiciu ce sa impuna repararea acestuia, urmare a unor omisiuni.
Dispozi?iile art. 252 Codul muncii se refera strict doar la deciziile ce se emit in aplicarea unor sanc?iuni disciplinare, ceea ce nu este incident in cauza, nefiind vorba de o sanc?iune disciplinara, ci de o incetare a contractului de munca in baza art. 56 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Urmare a reintegrarii intimatului intervenient, s-a impus, in lipsa unui alt post similar, incetarea contractului de munca al recurentului reclamant, aspectele legate de neparticiparea lui S I R la concursul organizat in vederea ocuparii postului rezultat urmare a reorganizarii, de faptul ca este vorba de o func?ie diferita, ca ar avea atribu?ii complexe, ca fi?ele postului ar fi diferite, ca nu s-a anulat ordinul de reorganizare, nu sunt de natura a schimba cele expuse.
Ceea ce este cert este faptul ca s-a aplicat corect art. 56 alin. 1 lit. e din Codul muncii, ce a impus incetarea contractului individual de munca al recurentului reclamant, neexistand motive de anulare a deciziei emise din acest punct de vedere chiar daca concursul la care a participat ?i in urma caruia a ocupat postul, nu a fost anulat, revocat, etc.
Ceea ce insa a omis angajatorul cu ocazia emiterii deciziei contestate, corect sesizat de instan?a de fond, a fost faptul ca, potrivit art. 69 alin. 1 din Codul muncii, in situa?ia concedierii in baza art. 56 alin. 1 lit. e Codul muncii, avea obliga?ia de a-i oferi recurentului reclamant - cum de altfel a facut in cazul intervenientului - alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii. Concedierea potrivit ar. 58 alin. 1 Codul muncii, reprezinta o incetare a contractului de munca din ini?iativa angajatorului, nefiind deci vorba de o neinciden?a a dispozi?iilor art. 64 alin. 1 Codul muncii, care de altfel face referire expresa la situa?ia de fa?a. Actele depuse in recurs in copie, in lipsa originalului, nu pot fi avute in vedere la solu?ionarea cauzei raportat la art. 139 alin. 1 Cod procedura civila.
Postul ce se impunea a-i fi oferit, nu era obligatoriu a fi de conducere, ci, conform celor expuse, compatibil cu pregatirea profesionala, cu capacitatea de munca, apararile intimatului parat in acest sens nefiind fondate, astfel ca, in mod corect instan?a de fond a dispus anularea deciziei contestate, pentru aceste motive, dispunand refacerea procedurii cu respectarea art. 64 Codul muncii ?i plata drepturilor salariale de care a fost lipsit in perioada 28.11.2011 pana la finalizarea procedurii.
Cata vreme insa postul recurentului reclamant a fost ocupat de intimatul intervenient, in baza unei hotarari judecatore?ti irevocabile, nemodificate, nu se putea face aplicarea art. 80 alin. 2 din Codul muncii cum solicita acesta, altfel in acest moment ar exista o func?ie ocupata de doua persoane, ceea ce ar fi cu neputin?a ?i ar insemna, cum corect a re?inut instan?a de fond, o nesocotire a unei hotarari judecatore?ti ce nu mai poate fi cenzurata.
Cat prive?te cererea de interven?ie formulata de S I R, conform art. 49 alin. 1, 3 Cod procedura civila, oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce urmeaza intre alte persoane, ea este in interesul uneia dintre par?i cand sprijina doar apararea acesteia, ori, cata vreme acesta a sus?inut cele invocate de recurenta parata, iar capetele de cerere formulate de recurentul reclamant in acest sens au fost respinse, in mod corect instan?a de fond a procedat la admiterea acesteia.
Ar. 253 alin. 1 Codul muncii prevede faptul ca angajatorul este obligat in baza normelor, principiilor raspunderii civile contractuale sa il despagubeasca pe salariat in situa?ia in care acesta a suferit un prejudiciu material, moral, din culpa angajatorului, in timpul indeplinirii obliga?iilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Chiar daca conform celor expuse, masura de incetare a contractului individual de munca s-a dispus conform dispozi?iilor legale - art. 56 alin. 1 lit. e Codul muncii - cata vreme s-au constatat aspecte ce au impus refacerea procedurii, implicit recurentului reclamant i s-a cauzat un prejudiciu de ordin moral, acesta fiind astfel nevoit a a?tepta finalizarea unei proceduri gre?it aplicate, iar pe de alta parte, ulterior emiterii deciziei in 22.11.2011, numele sau a aparut intr-o publica?ie - fila 6 dosar fond - datorita incetarii contractului de munca fiindu-i aduse apelative ca - personaj controversat, ca ar avea datorii, ca ar fi fost angajat pe filiera PDL, etc. - aceste aspecte ce nu pot decat sa conduca la concluzia ca i-au fost aduse lezari demnita?ii, onoarei, ceea ce impune o repara?ie de ordin moral, gre?it instan?a de fond re?inand contrariul.
Referitor la suma cuvenita cu titlu de daune morale, instan?a a apreciat ca suma de 200 lei este suficienta pentru a-i asigura o repara?ie a prejudiciului moral suferit raportat la considerentele expuse, suma fiind una echitabila raportat ?i la celelalte masuri de alta natura dispuse in favoarea sa.
Fa?a de toate considerentele expuse, fiind incidente dispozi?iile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 253 alin. 1 Codul muncii, instan?a de recurs, in baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedura civila, a admis ca fondat recursul declarat de recurentul S M, va modifica in parte sentin?a ?i va obliga parata sa-i plateasca 200 lei daune morale, men?inand celelalte dispozi?ii ca fiind legale ?i temeinice.
Nefiind incidente dispozi?iile art. 304 Cod procedura civila, instan?a de recurs, pentru motivele aratate, a respins ca nefondat recursul declarat de parata A P D R P B.