SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. OBLIGAREA PRIMARIEI LA CONCESIUNEA SAU VANZAREA LA LICITATIE PUBLICA A UNUI IMOBIL.
- art.13 alin.1 din Legea nr.50/1991;
-art.15 lit.e din Legea nr.50/1991;
-art.35, 36, 37 si 38 din Legea nr.7/1996;
-Legea nr.18/1991;
Conform completarii de actiune formulate la termenul de judecata din data de 17.09.2012, temeiul de drept al actiunii formulate de reclamanti prin care acestia au solicitat obligarea intimatei parate la concesiunea sau vanzarea la licitatie publica a cotei de 300/2626 mp din imobilul cu nnr.top.72/2 inscrisa in CF 85 R., il reprezinta prevederile art.35, 36, 37 si 38 din Legea 7/1996.
Prima instanta a retinut in mod corect ca aceste prevederi legale nu sunt aplicabile in speta, aceste prevederi reglementand actiunea in rectificare de carte funciara.
Referitor la solicitarea adresata intimatei de a le vinde sau concesiona terenul in suprafata de 300 mp, instanta a constatat ca prevederile art.13 alin.1 din Legea 50/1991 stabilesc ca " terenurile apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale destinate construirii, pot fi vandute, concesionate ori inchiriate prin licitatie publica, potrivit legii, in conditiile respectarii prevederilor documentatiilor de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, in vederea realizarii de catre titular a constructiei."
Potrivit art.15 lit.e din aceeasi lege prin exceptie de la prev.art.13 alin.1, terenurile destinate construirii pot fi concesionate fara licitatie publica, ori pot fi date in folosinta pe termen nelimitat, pentru extinderea constructiilor pe terenuri alaturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia.
Prin urmare, legea prevede doar posibilitatea unitatilor administrativ teritoriale si nu obligarea acestora de a concesiona, vinde sau inchiria terenurile apartinand domeniului privat al acestora si in situatiile prevazute expres de lege, respectiv pentru lucrari de constructie, prin licitatie publica sau fara licitatie pentru extinderea constructiei existente..
In situatia in care terenul in speta se afla la dispozitia Comisiei de aplicare a Legii 18/1991, cum sustin recurentii, desi din inscrisurile de la dosar nu rezulta acest fapt, oricum nu poate fi atribuit recurentilor, terenurile aflate la dispozitia Comisiei putand fi atribuite doar persoanelor indreptatite potrivit Legii 18/1991.
Decizia nr.954/CA/04.03.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.4997/CA din 8.10.2012 Tribunalul Bihor a respins cererea formulata de catre reclamantii T. E. N. si T. L. F., ambii domiciliati in com. S. , sat R. nr. 49E, jud.B. , in contradictoriu cu parata P. S. cu sediul in S. str. P. nr. 108, jud. B.
Respinge capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Reclamantii s-au adresat paratei cu solicitarea de a le vinde la licitatie publica suprafata de 300 mp. din imobilul teren inscris in CF 85 cu nr. top 72/2.
Parata, prin adresa nr. 285/A/S din 12.04.2011 a raspuns reclamantilor ca nu poate dispune de acest teren intrucat nu este in proprietatea comunei.
Prin aceeasi adresa a solicitat reclamantilor ca in termen de 30 de zile sa retraga gardul construit pana la limita proprietatii lor, care rezulta din schita cadastrala.
Dupa cum rezulta din inscrierile de CF nr.85 R. (fila 19, 20 din dosar), suprafata de 300 mp teren din nr. top 72/2 se afla in proprietatea paratei.
Din inscrisurile incuviintate de catre instanta in probatiune reclamantilor, rezulta ca acestia sunt proprietari asupra terenului in suprafata de 600 mp inscris in CF nr. 52145 S. sub nr. top. 1555. In realitate reclamantii folosesc pe langa terenul aflat in proprietatea lor si suprafata de 300 mp. din nr. top 72/2 inscris in CF 85 R. , ce se afla amplasat in continuarea proprietatii reclamantilor, teren pe care au amplasat o piscina si o fundatie de constructie.
Acest teren a fost solicitat paratei de catre reclamanti spre vanzare sau concesionare.
Prin adresa nr. 285/A/S din 12.04.2011, parata si-a exprimat refuzul de a instraina. Chiar daca parata a invocat ca motiv al refuzului sau imprejurarea ca nu este proprietara terenului si prin urmare nu poate dispune de acesta, iar prin actele depuse la dosar s-a dovedit contrariul, instanta constata ca acest fapt nu reprezinta un motiv de anulare a actului.
Cat priveste obligarea paratei de a vinde sau concesiona terenul in cauza, instanta a respins aceasta cerere ca neintemeiata. Nu poate fi obligat un proprietar, indiferent de imprejurarea ca acesta este o persoana fizica, o persoana juridica sau o unitate administrativ teritoriala, a face acte de dispozitie asupra bunurilor detinute in proprietate contra vointei sale, intrucat prin aceasta s-ar incalca dreptul acestuia de a dispune liber de bunurile sale.
Temeiurile de drept invocate de catre reclamanta in sustinerea actiunii, respectiv prevederile art. 35,36,37 si 38 din Legea nr. 7/1996 nu sunt aplicabile in speta, dispozitiile legale mentionate reglementand actiunea in rectificare de carte funciara.
Intrarea in legalitate in situatia ocuparii fara drept a unui teren proprietatea altuia nu poate fi realizata prin obligarea proprietarului la vanzarea sau concesionarea terenului celui care il foloseste.
Pentru aceste motive, instanta in temeiul art. 18 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ si fiscal, a respins actiunea ca neintemeiata.
Nu a acordat paratei cheltuieli de judecata, acestea nefiind solicitate.
Impotriva acestei sentintei, au declarat recurs recurentii reclamanti T. E. N. si T. L. F. , solicitand admiterea recursului , modificarea sentintei atacate si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
A aratat ca au amplasat pe terenul aferent casei o piscina si o fundatie pentru anexa. Asa cum rezulta din depozitia martorului audiat in cauza, aceeasi delimitare a avut-o terenul atat la cumparare cat si ulterior pe parcursul edificarii constructiei si a anexelor.
Cu ocazia notarii constructiei in cartea funciara, fiind necesara documentatie cadastrala, au constatat ca suprafata de teren aflata in folosinta lor nu corespundea cu cea inscrisa in cartea funciara.
Fata de acest aspect au inteles sa-si justifice interesul in formularea cererii, in sensul de a crea o corelare exacta intre starea de fapt si inscrierile din Cartea Funciara.
In acest context au solicitat P. S. sa le vanda sau sa le concesioneze terenul in suprafata de 300 mp, teren aflat la limita din partea din spate a proprietatii lor, pe care se gasesc amplasate piscina si fundatia pentru anexa .
Aceasta insa le-a comunicat un raspuns negativ, motivand ca terenul solicitat nu este in proprietatea sa, ci a numitului G. I. episcop. In acest sens, au fost efectuate demersuri la Episcopia Ortodoxa care insa le-a comunicat verbal ca nu detine in proprietate acel teren.
Din datele aflate de la P. S. acest teren nu a fost revendicat de nimeni, motiv pentru care el se gaseste la dispozitia Primariei S. , fapt care permite vanzarea lui.
Aceste aspecte sunt dovedite si de inscrierile de sub B 8,9 din CF 85 R. din care rezulta ca in baza TP 1356/1996 a fost Intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de 2326/2626 parti din imobilul din litigiu. Prin urmare daca aceste terenuri nu ar fi fost la dispozitia Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 nu s-ar fi emis titlu de proprietate.
Prin acest raspuns le este afectat dreptul de proprietate, pe care nu pot sa il exercite in conformitate cu dispozitiile legale, fiind astfel impiedicati sa avizeze documentatia cadastrala in baza careia sa poata nota casa si anexele in Cartea Funciara. Ca urmare a reducerii suprafetei nr. topo. 72/2 cu 2326 mp in cartea funciara au mai ramas 300 mp in favoarea proprietarilor de CF. In baza acestor aspecte au apreciat ca singura modalitate de intrare in legalitate este cea a vanzarii sau concesionarii, cu atat mai mult cu cat aceasta suprafata de teren este grevata de constructiile edificate de ei.
In drept au invocat dispozitiile Legii 554/2004, Legea 77/1996, art. 304 indice 1 din Cod procedura civila.
Intimata parata legal citata nu a formulat intampinare.
Prin concluziile scrise formulate de recurenti au fost reiterate aceleasi aspecte invocate si in motivele de recurs.
Examinand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, in baza art.3041 Cod procedura civila, s-a constatat ca recursul declarat de reclamanti este nefondat.
Conform completarii de actiune formulate la termenul de judecata din data de 17.09.2012, temeiul de drept al actiunii formulate de reclamanti prin care acestia au solicitat obligarea intimatei parate la concesiunea sau vanzarea la licitatie publica a cotei de 300/2626 mp din imobilul cu nnr.top.72/2 inscrisa in CF 85 R., il reprezinta prevederile art.35, 36, 37 si 38 din Legea 7/1996.
Prima instanta a retinut in mod corect ca aceste prevederi legale nu sunt aplicabile in speta, aceste prevederi reglementand actiunea in rectificare de carte funciara.
Referitor la solicitarea adresata intimatei de a le vinde sau concesiona terenul in suprafata de 300 mp, instanta a constatat ca prevederile art.13 alin.1 din Legea 50/1991 stabilesc ca " terenurile apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale destinate construirii, pot fi vandute, concesionate ori inchiriate prin licitatie publica, potrivit legii, in conditiile respectarii prevederilor documentatiilor de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, in vederea realizarii de catre titular a constructiei."
Potrivit art.15 lit.e din aceeasi lege prin exceptie de la prev.art.13 alin.1, terenurile destinate construirii pot fi concesionate fara licitatie publica, ori pot fi date in folosinta pe termen nelimitat, pentru extinderea constructiilor pe terenuri alaturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia.
Prin urmare, legea prevede doar posibilitatea unitatilor administrativ teritoriale si nu obligarea acestora de a concesiona, vinde sau inchiria terenurile apartinand domeniului privat al acestora si in situatiile prevazute expres de lege, respectiv pentru lucrari de constructie, prin licitatie publica sau fara licitatie pentru extinderea constructiei existente..
In situatia in care terenul in speta se afla la dispozitia Comisiei de aplicare a Legii 18/1991, cum sustin recurentii, desi din inscrisurile de la dosar nu rezulta acest fapt, oricum nu poate fi atribuit recurentilor, terenurile aflate la dispozitia Comisiei putand fi atribuite doar persoanelor indreptatite potrivit Legii 18/1991.
Pentru aceste aspecte, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul si mentinuta hotararea atacata ca fiind temeinica si legala, fara cheltuieli de judecata, nefiind solicitate.